Când te-am luat, te-am luat să-mi mângâi brațe,
La piept să-mi ții de cald. Ai spus că da,
Culoarea-ți vei păstra, nu-ți vei scurta din mâneci
Şi-a nasturilor gaică nu-ți vei lăbărța.
Te-am îngrijit, haino! În lume te-am scos, mândră
O dată-n parc şi-n alta în piață te-am luat.
Te-am asortat cu grijă, să-ți fie bine ție,
Şi printre praz, şi-n lumea plecată la plimbat.
Ai fost tu mulțumită? Mi-ai mulțumit cumva
Când te-am spălat cu grijă şi te-am pus la uscat
Sub tei abia-nflorit, să prinzi dulce mireasmă,
Să te adie-n taină vreun vânt aristocrat?
Nu, n-ai fost mulțumită! Poate că aşteptai
Să te mai port o lună?! Ei bine, te-am spălat!
Greşit a fost? Să fi fost prea curând?
Îmi taci acum! Tăcerea-i fără rost
Când stai lălâie, plângând după ce-ai fost!
Am plâns şi eu de ciudă, am dat pe tine bani,
C-aveai mânecă lungă. Şi-acum o ai, dar, vai,
Ajunge la genunchi. Ce să îi fac, s-o tai?
Şi dacă-ți tai din mâneci, cum oare să te port?
Arăți ca paraşuta. Sau nu, eşti ca un cort
Luat de vijelie. Boțită şi lălâie, nu îmi mai eşti confort!
Adio, deci, haino! Eu ți-am râvnit culoarea,
Acum eşti doar o umbră a celei ce ai fost.
Zici că e de la mine, că n-am citit în tine
Cum să te spăl, să îți usuc din plete?
Haino, nu eşti prima! Nu crezi că ştiu mai bine,
Să spăl, să calc, să citesc etichete?
Şi chiar de-ar fi aşa, cine te crezi
Tu, acum cârpă, mie să-mi reproşezi
Că nu am avut grijă? Îmi eşti mamă?
Sau crezi că n-am pe alta? Nu ai teamă,
Voi cumpăra vreo două, poate chiar trei de-odată
Le voi purta pe mine în văzul lumii, roată.
N-oi plânge după tine, haino! Îmbufnată
De eşti acum pe mine ți-o trece de îndată
Ce locu-ți alta va lua. Nu, nu mai rea,
Mai bună şi mai scumpă, poate,
Să-mi îndulcească amarul de a te vedea
Bocindu-ți firul ieftin, Lăbărțimea Ta!
Ce nu-ți voi spune
ție, ce-n veci nu vei afla
E c-am greşit programul! La 90 de grade
Până şi fierul arde. Cât despre amețeala
Ce-o simți acum, o ştiu, pe mine mă lua
Dup-un pahar de vin şi stând la o tacla;
Tu, după mii rotații, să zici mersi de ai
O mânecă mai lungă şi poalele corai,
Că restul de culoare şade acum în rai.
O vreme a trecut de când ne-am despărțit…
Haino, te-am iertat şi m-am iertat pe mine,
Acum ştiu cum să spăl şi ce balsam să pun
Și la haine de bărbați, și la puloverul cel bun,
Că între timp, haíno, măritatu-m-am şi eu.
M-a luat un suflet bun, ca să îmi dea culoare,
Fără să ştie însă că-s varză la spălare.
El m-a-nvățat să-mi cumpăr Calvin Klein îmbrăcăminte
S-o spăl nu în grămadă, ci cu luare-aminte.
Şi mi-a zis că haina de damă se ține frumos pe umeraş
Nu în pom, nu agățate ca o pungă, pe imaş,
S-o bată vântul, roua sau s-o plouă.
Când cumpăr pantofi cu toc ştiu acum că nu-i noroc
De nu-mi cade flecul în stradă. Cumpăr doar de calitate
Answer, Guess ori Vagabond, Îmi plac toate,
Mă auzi de la o poştă cum fac pe asfalt poc-poc!
Apuse îmi sunt zile când
cumpăram din piațã
Detergenți de pe la ruşi, acum nu vreau intruşi,
Aleg atent balsamul, negrul rămâne negru
Albul îmi străluceşte, verdele o pată n-are.
Armani de bărbat stă-n uşă. Eu, cu aer de păpuşă,
Zilnic spăl. De fapt eu stau, le spal-o automată
Doar n-oi sta eu ziua toată de la şale aplecată,
La mână să spăl. Eu doar le sortez, în cuvă le-aşez
Şi îi aleg programul. Restul îl face ea.
Tu, haino, haină damă, să mă ierți de ți-am greşit cumva!
Atunci, pe vremuri duse, pe tine te-am certat
Acum ştiu însă, bine, că nu e vinovat
Decât cel care n-are talente la spălat.
Degeaba-i teiu-n floare, când apa este fiartă!
Deşi-i târziu, haino, te rog, de poți, mă iartă!
Scris pentru proba cu numărul 9 din competiția Superblog 2020, pentru sponsorul Answear.ro