Nu știu câți dintre voi ați avut norocul să nu fi ajuns, o dată în viață, într-un spital. Puțini, probabil. Halate medicale albe, miros de medicamente și dezinfectanți, pacienți stresați, măcinați de boli și presați de timp, cadre medicale și auxiliare în halate albe sau care au fost albe la un moment dat. Un amalgam de stări, expresii faciale, culori. Peste tot și toate, peste culori sau senzații, boala. Cea care, ca o hienă, mușcă din trupuri și suflete. Ei nu-i pasă că omul e amărât, că n-are bani să-și trateze beteșugurile în vreo clinică privată din străinătate, unde medicii îsi poartă zâmbetul la vedere și îmbracă bluze medicale cu imprimeuri.
Boala, fie că înțelegem prin asta o afecțiune psihică sau una de ordin fizic, fie că e una minoră sau una gravă, ne face mai sensibili decât am fi de obicei: sensibili la atitudinea celor din jur, la limbajul corporal al interlocutorului, la vestimentația celui care ne stă în față.
Uite, la un moment dat, o prietenă a trebuit să se interneze pentru câteva zile pentru o intervenție chirurgicală. A luat greu decizia, a cerut sfatul mai multor medici, a făcut și refăcut analize. Cum timpul lucra în defavoarea sănătății ei, a decis, împreună cu medicul care o trata, să nu-și mai lungească agonia psihică, să lase la o parte temerile și să se opereze. Am însoțit-o la internare. Zâmbea ea, zâmbea și medicul care urma să o opereze; îl mai întâlnisem pe doctor și știam că prietena mea e în siguranță pe mâinile lui. Omul, de la limbaj la zâmbet, inspira siguranță. Bașca halatul de un alb fără cusur, cu o croială pentru care orice casă de modă ar plăti bani grei. Am lăsat-o acolo, urmând să o revăd în momentul în care ieșea din sala de intervenții.
Am revăzut-o. Palidă, dar zâmbitoare.
– Ești bine?
– Da, mi-a răspuns cu un glas stins.
– Cum e, doare?
– Ce să doară?
– Operația.
– Nu m-am operat!
– Cum? De ce? Ce s-a întâmplat?
– Halatul!
– Poftim? Ce halat?
– Halatul medicului anestezist!
– Ce-i cu el?
– Era spălăcit, boțit! Deșirat la o mânecă!
– Andreea, nu înțeleg, ce-are halatul anestezistului cu operația ta?
– Are! Când l-am văzut că se apleacă spre mine, așa jerpelit cum era, cu halatul ăla oribil și barba nerasă, m-am speriat, mi-am adus aminte de un film cu un psihopat care-și adormea victimele ca să le îngroape apoi de vii. Am început să țip și i-am dat peste mână. I-a sărit seringa cu anestezic jos.
– Poftim?
– Și nu mai aveau altă doză, știi că eu sunt alergică la…
– Vrei să spui că nu te-ai operat pentru că nu ți-a plăcut halatul? Anca, pentru numele lui Dumnezeu!
– Nu mă certa! Am… amânat doar. Ei au făcut comandă de anestezic, vine mâine; eu am comandat un halat la un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru, deci mă operez mâine.
– Halat?
– Da, pentru George.
– ?
– George, anestezistul.
– ?
– Păi… mi-am cerut scuze pentru reacție și am vorbit un pic. Are niște ochi verzi de…
– Nu înțeleg! El are ochi verzi și tu ai comandat halate medicale. Care-i legătura? De unde până unde?
– De pe eHalate, vine comanda până mâine.
– Anca! Ce-i cu tine? Sigur ești bine?
– Foarte! Și el e, tot bine. Nu e însurat. Ți-am zis că are ochii verzi?
S-a operat a doua zi, iar la câteva luni după, au făcut nunta.
Acesta este, evident, un caz fericit. Majoritatea celor care trec prin spitale capătă însă, nu încredere, nici sperantă: capătă o aversiune față de tercotul alb al uniformelor medicale care, imaculate sau nu, îți lasă senzația de imperturbabil, de insensibilitate la amalgamul de incertitudine și durere din sufletele și corpurile celor ce calcă pragul unităților medicale. Uneori, modul în care medicul se prezintă în fața pacienților este la fel de important ca și tratamentul în sine. Pentru asta s-au inventat uniformele cu imprimeuri vesele pentru cabinetele medicilor pediatri, pentru asta s-au inventat halate cu imprimeuri florale, bluze în culori vii, vesele. Întrebați-o pe Anca, prietena mea. Sau mai bine pe George, anestezistul, soțul ei.
Voi ce fel de halate preferați? Albe, înflorate sau colorate?
Articol scris pentru proba cu numărul 16 din competiția Superblog 2018.