Cinci ore, trei destinații şi-o Irină

Un milion şi jumătate de români au ales să-şi lase frâiele vacanțelor proprii în mâinile lui Christian, aşa că, închipuiți-vã, pusă în fața propunerii acestuia de a pleca într-un tur de-a lungul şi de-a latul a trei țări m-a cam dat pe spate. Nu, n-am leşinat, un blogger serios nu leşină în fața niciunei provocări. Doar că eu nu-s blogger de călătorii şi mi s-au pus la dispoziție 5 ore să mă transform într-unul. Cum să-mi planific ditai călătoria în doar cinci ore? Cum să aleg ce anume aş vrea să vizitez, să văd, să mănânc?
Nehotărâtă din fire cum sunt, am pierdut o oră din alea cinci doar cu alesul valizei în care să-mi pun ceva haine (evident, alesul hainelor e mult mai mâncător de timp). Odată deschisă valiza, mi-a venit ideea salvatoare: Irina! Cum care Irina? Amica mea cea plimbăreață. A văzut jumătate din lume, trebuie să aibă ceva sfaturi. Evident, am sunat-o.

-Auzi, da’ cine-i Christian?
Evident, ştiam că doar aşa îi voi capta atenția, aşa că am omis să-i spun că nu e vorba de un el ci de o agenție de turism (mai avusese parte de două Circuite Christian Tour, era extra-mega încântată de ele şi riscam să dorească să meargă cu mine, ori în această situație s-ar fi dus pe apa sâmbetei frumusețe de vacanță, Irina poate fi o bună prietenă dar are darul de a mă scoate din minți cu debitul ei vocal şi cum o ştiam liberă şi plictisită… ).

-Ăăă… şeful meu, mă aud mințind. Are câteva contrate de semnat şi…
-Bine-bine, deci cu muncă… Dar aveți timp şi de distracție, nu?
-Da, tocmai de-asta te-am sunat, tu ai fost în Umbria, poți să-mi spui cam ce am putea vedea? Mai am doar trei ore (Doamne, vorbesc cu ea de cinci minute şi n-am aflat nimic!), poți să-mi sugerezi ceva locuri interesante…
-Draga mea, Farmecul Umbriei trebuie simțit, nu văzut! De văzut poți să vezi pe internet! Eu când am fost cu Gelu (ăsta e ex-ul ei numărul 4, cel mai plimbăreț dintre cei… mulți parteneri pe care-i avea la activ) n-am văzut mare lucru, m-a ținut în camera hotelului o săptămână, avea o durere de genunchi, un jungi la spate şi probleme cu prostata. A doua oară însă… altă viață! Mai să fac varice! Geo (ăsta e numărul 5, un tinerel ce-a plimbat-o în vreo 16 țări, pe banii  moşteniți de la Gelu, evident!), m-a plimbat să-mi ajungă! Trebuie să vezi Catedrala din Perugia, o minunăție romano-catolică construită în 1490 în stil gotic, acolo am văzut-o pe Madona lui Andrea Vanni şi o mulțime de manuscrise din secolul 10. Ah, şi mânăstirea San Pietro! Geo ştia totul despre ea, acolo m-a cerut de nevastă, imediat după ce mi-a povestit despre Pietro, nobilul perugian canonizat, de-acolo numele mânăstirii. După ce i-am acceptat cererea, mi-a povestit despre un pictor renascentist (da, ştiu, Geo era şi el pictor) născut în Perugia în 1454, de Sordicchio parcă era vorba, cunoscut şi ca Bennetto di Biagio, Pintoricchio şi Bernardino di Betta (evident, nu Geo, Geo se născuse la granița dintre Dâlga şi Cucuieți). Dup-aia am mâncat în La Taverna, undeva în centrul istoric al Perugiei, şuncă de Umbria şi o tocană rustică cum numai acolo poți mânca! Geo şi-a luat şi creveți rissoto, şi după ne-am oprit şi la Giancarlo, pe Via del Priori, unde Geo a vrut să încerce crostini cu pui… (Doamne-fereşte, probabil că nu mai mâncase de vreun an, săracu’ şi orele mele se scurg. M-am ales însă cu numele unei mânăstiri ce pare a avea o istorie interesantă, o catedrală pe care cu siguranță n-o voi rata şi numele unui pictor despre care trebuie neapărat să aflu mai multe).

-Irina, tu ai fost şi în Iordania, nu?
-Iordania? Oh, asta a fost demult, Ion (numărul 1, prima ei dragoste) a strâns bani trei ani ca să mă ducă. A fost ca o lună de miere. Mă rog… n-am prea împlinit luna, în a doua zi de concediu l-am cunoscut pe Abdullah. Nu, nu pe regele Iordaniei, pe al doilea meu soț. El m-a ajutat să descopăr cu adevărat Amman-ul, cu el am vizitat Petra, oraşul inclus de curând în patrimoniul UNESCO, acolo unde a luptat Lawrence al Arabiei. Şi Quseir Amra, castelul din deşert, cel care a fost garnizoană, fortăreață şi reşedință pentru califul Ummayad! Şi deşertul roz, neapărat să mergi! Ah, să nu ratezi mâncarea: mansaf şi hummus! Şi cafeaua beduinilor! Abia după ce vei petrece o noapte în compania beduinilor vei putea să te mândreşti cu o Iordania Experience de toată frumusețea. Aproape că mi-e dor de Abdullah… (mie aproape că mi-e dor de minutele pierdute, dar m-am ales cu ceva nume de locuri de văzut).