Nr. 48 Interviu cu Ionela Mihaela Popescu

La numărul 48, interviu cu Ionela Mihaela Popescu. Are 22 de ani și 5 bloguri. N-am întrebat-o de ce are 22 de ani, de ce 5 bloguri și nu 9 sau unul singur, în speranța că, până la finalul interviului despre scris, blog și blogging îmi voi da seama. Am făcut bine, oare? Cum ce-i făcut e bun făcut, vă invit s-o (re)cunoașteți pe Ionela, cea cu notițele. Ce  ne spune, cât ne spune despre blogăreală, vedeți în interviul de mai jos.

Io: Cine este Ionela Mihaela Popescu?
Ionela: Sunt o tânără de 22 de ani, din Craiova, studentă în anul 3 la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, secția Calculatoare. Eu sunt o fire mai retrasă, care își găsește locul cel mai bine în mediul online. Iubesc să merg în vacanțe și să descopăr locuri noi. Sunt o persoană care știe să aprecieze glumele și care este îndrăgostită de flori și animale, în special de pisici.  M-aș fi îngrijorat dacă ai fi fost o bătrână de 22 de ani, sincer! So, tânără și îndrăgostită de pisici, ceea ce merge mână-n mână cu Automatica. Singura chestie pe care-o sper io în secunda asta e să nu pleci în vacanță în timpul intreviului.

Io: Ești blogger?
Ionela: Sincer de a lungul timpului am găsit mai atât de multe definiții pentru cuvântul blogger încât nu știu ce să cred. Pot fi numită blogger pentru că scriu pe bloguri și îmi place asta. Cu toate acestea mie teamă să mă numesc blogger pentru că nu scriu foarte multe articole personale. Haida! Ți-e teamă, zici? Mno, mă duc să caut, poate dau de vreunul personal, ca să îți treacă.
Io: Atunci … cam cum te-ai numi?
Ionela: Un scriitor necunoscut inca ? Ăh? A, blogger nu , că ți-e teamă, scriitor da, că ești necunoscută. Autograf îmi dai acum sau mai la vale?

Io: Ai 4 bloguri. De când, de ce?
Ionela: Defapt sunt 5 ?. Primul meu blog a luat naștere la câteva săptămâni după promovarea examenului de bacalaureat. În acea perioadă mă simțeam foarte singură, eram mereu plictisită și începusem să pierd ore bune pe facebook. Într-o zi am descoperit Caietul Cristinei și m-am îndrăgostit de tot ce posta, îmi plăcea să îi citesc articolele și îmi doream să ajung și eu ca ea, deși încă de mică nu am prea iubit limba româna, eram pasionată în schimb de matematică. Într-o zi Cristina a pus un articol despre cum să îți faci un blog și de ce, astfel a luat naștere notiteleionelei1.blogspot.ro. Pe atunci credeam că bloggingul este joacă de copil, iar când am dat de greu am renunțat. Nu am rezistat însă mult și m-am reîntors la el, trebuie să recunosc pe atunci SuperBlog m-a ajutat foarte mult să nu renunț, mai ales că eu nu aveam foarte multe idei de articole, toate mi se părea că au fost discutate de prea multe ori. Încetul cu încetul blogul a crescut, la fel și eu, care descopeream o latură complet nouă, o latură care stătuse ascunsă mult timp în mine. La nici 6 luni de blogging mi s-a oferit ocazia de a mă muta pe domeniu și a luat naștere notiteleionelei.ro. Am șters inițial blogul de pe subdomeniu, dar la câteva săptămâni mi-am dat seama că el este o mică parte din sufletul meu și că nu pot renunța la el, l-am păstrat chiar dacă nu mai scriu pe el de ceva timp. După ce am împlinit un an de blogging m-am gândit că mai vreau un blog, de această dată îmi doream să mă axez pe o anumită nișă. În decembrie 2016 lua naștere action-codes.com, un blog ce se dorea de filme, din păcate nu m-am putut ține de promisiune și a devenit generalist la scurt timp. În 2017 am participat la un concurs de blogging și am câștigat găzduire pe viață și un domeniu, iar astfel au luat naștere fashionwords.ro și ionelafashion.review. Când m-am înscris nici nu mă gândeam la încă două bloguri, știam doar că o bună prietenă era speriată că acel concurs nu este real și am decis să mă înscriu și să verific chiar eu, în ultimele 2 ore de concurs m-am înscris, iar la câteva zile am aflat vestea cea mare. Ultimul blog, listeleionelei.ro i-a aparținut inițial tatălui meu, l-a folosit o bună perioadă de timp, dar pentru că era cu nume de fată a renunțat la el. Acum câteva luni mă tot gândeam că mai vreau un blog, știu o să zici că sunt nebună ?, dar chiar îmi place să am mai multe bloguri, să știu că ideile mele ajung la un număr foarte mare de cititori. ListeleIonelei era un nume perfect pentru mine, așa că am făcut mutarea și mi l-am însușit. Cam acestea sunt blogurile pe care le dețin personal. Deci toate cinci au luat naștere. Se simt bine, mai puțin al șaselea care e păstrat și oleacă abandonat, după ce a fost șters. Nu dragă, n-o să zic că ești nebună! Aș zice însă ceva: te oprești acilea sau…? 

Io: Cum e bloggerul Ionela? Diferă de om? Unde se întâlnesc? Pot să răspund tot eu? Cred că în episodul 14 din serialul Ionela cea cu multe bloguri. 
Ionela: Bloggingul este de foarte multe ori pentru mine o punte de scăpare, un loc în care pot fi eu însămi fără a îmi fi teamă de cei din jur. Ionela din viața de zi cu zi este destul de timidă, pune mereu înainte binele persoanei de lângă și apoi binele ei. Cei doi se întâlnesc atunci când vine vorba de a ajuta pe cineva. Atât Ionela, cât și bloggerul fac tot posibilul să ajute atunci când le este solicitată implicarea, fără a ține cont că poate în urmă cu câteva ore s-au certat cu acea persoană. Ambii reușesc să treacă peste probleme și scandaluri, dar un lucru este cert ei nu uită, oricât și-ar dori. Când pui binele altora înaintea binelui tău se cheamă că ești timid? Mno, în ultima perioadă nu-s prea timidă, deci. Și uit de abia-mi aduc aminte să mănânc. Da-i bine că voi vă întâlniți din când în când. Nu, pe bune, sunteți certați în restul timpului? A… certați cu terți. Aglomerație mare acilea… .

Io: Despre ce scrii?
Ionela: Scriu despre foarte multe teme. Iubesc să aflu informații noi și mă folosesc de bloguri pentru a le afla. Mai apoi fac diverse articole pe care le împărtășesc cu cititorii mei. Mereu am iubit provocările și tocmai de aceea cum văd un subiect interesant încerc să îl promovez pe blog. Îmi place să testez mereu cititorii, să văd ce le-ar plăcea să vadă pe blog și ce nu. Păi și ei știu? Cititorii adică. Las’ că află acuș!

Io: Cât la sută dintre articolele tale sunt advertoriale?
Ionela: Sincer nu am făcut un calcul, dar cred că undeva la 80-90%
Io: Asta înseamnă (având în vedere procentajul) că blogurile îți aduc oareșce venituri?
Ionela: Da, blogurile aduc un venit,totuși nu este unul foarte mare, pentru că timpul este limitat. Advertorialele sunt mai greu de făcut decât articolele personale, ele necesită mai mult timp liber, mai multă documentare. La mine ar fi și mai dificil să mă ocup de toate, dacă nu aș avea ajutor de la ai mei și dacă nu aș știi că dacă nu pot scrie eu un articol se va ocupa unul din ei de el.
Io: Ce înseamnă ajutor de la ai tăi?
Ionela: De exemplu atunci când sunt foarte obosită sau în sesiune se ocupă ei de articole pentru ca eu să mă ocup de examene sau să mă odihnesc. Ei sunt cei care m-au sprijinit să continui cu bloggingul, chiar și atunci când am dorit să renunț la tot. Ăăă… deci nu toate articolele îți aparțin. Bine, nu ăsta e baiul, baiul e că, dacă aș fi știut că merge și așa, o puneam pe Aricica Dolly să scrie și ea ceva pe la mine, că tot doarme de rupe, zi-lumină. Acum că știu, să știi c-o pun. De-ar ști ea ce-o așteaptă… .

Io: Un exemplu de articol care crezi că te defineşte ca blogger?

Ionela: Știam că am scris unul foarte personal, dar nu mai îmi aduceam aminte pe ce blog ?. Inițial am crezut că pe un blog al familiei, dar apoi am dat de el. Știu că este un advertorial, dar descrie o parte din sentimentele mele din acea perioadă. A fost articolul pe care l-am scris cu cea mai mare căldură, la care cuvintele au venit de la sine. Pentru mine acest articol va avea mereu un loc aparte, pentru că a fost prima oară când am avut curajul de a îmi așterne sufletul în fața cititorilor. Ăsta-i dezavantajul când ai mai multe.  De sentimente zic. Sau de bloguri? Nu prea mai știu ce zic dar… sentimentele sunt ale tale, le poți așeza unde vrei, inclusiv în advertoriale.

Io: Crezi că, la un moment dat, ai putea trăi din blogging?
Ionela: Eu cred că da, pentru că bloggingul este foarte căutat și tot mai multe persoane încep să folosească internetul. Suntem într-o eră a tehnologiei, ce permite bloggerilor și vloggerilor să se afirme foarte ușor și să intre în contact cu diverse firme. Este adevărat că este greu, că ai nevoie și de un gram de noroc, dar eu cred că dacă vrei poți reuși să trăiești din blogging. O, da, vreau! Am auzit că banii curg gârlă. Doar că n-am găsit gârla. O mai caut. 

Io: Ce înseamnă scrisul pentru tine?
Ionela: Înseamnă o metodă de a îmi așterne gândurile pe foaie, o metodă de a cunoaște oameni noi și de a mă afirma. Scrisul este cea mai puternică armă, cu ajutorul lui poți depăși obstacole, te poți depăși pe tine, poți învăța să fi un om mai bun. Cu ajutorul scrisului poți să te faci cunoscut, dar și să te pierzi pe tine. Foarte mulți se pierd pentru că uită să mai fie ei, încep să se gândească doar la ce își doresc cei din jur. În scris trebuie să păstrezi acea notă personală, acel adevăr pe care, poate, doar tu îl cunoști. În secunda în care ajungi să nu îți mai placă propriile articole te-ai pierdut. Oh, My God, I’m lost! Glumesc, ai dreptate! Sau… nu prea glumeam? Mă mai gândesc 🙂

Io: Să înțeleg că scrisul ar trebui să reflecte cine/cum eşti 100%?
Ionela: Nu sută la sută, dar să te regăsești măcar puțin în el. Mie de exemplu îmi este foarte greu să mă deschid în fața cititorilor, tocmai de aceea articolele personale sunt fie mai puține, fie sunt strecurate printre advertoriale. Eu încă mai caut unul personal. No offence, dar n-am găsit niciunul. Nu înseamnă că-s dezamăgită, te informam doar că… mai caut.

Io: Cum îți promovezi articolele?
Ionela: În general mă folosesc de rețelele de socializare Facebook, Twitter și G+. Dacă sunt produse testate direct de mine atunci apelez foarte mult și la Instagram.

Io: Cum stai cu cititorii? Ai?
Ionela: Da, am. Pe unele bloguri mai mulți, pe unele mai puțini. Nu am înțeles nici până acum cum vin, de ce vin și cum să îi fac să vină mai mulți, dar deja nu mai îmi fac probleme. Știu că cei care mă urmăresc vor reveni cu drag mereu, iar cei care însă nu m-au descoperit mai au timp să o facă. Când am timp mai urmăresc cam ce vizualizări au anumite teme și dacă sunt căutate încerc să le reiau într-un alt articol. Bine faci. Nu că nu știi de unde vin, ci că urmărești statisticile. Nici eu nu știu despre ai mei de unde vin, știu în schimb, unde se duc după ce-mi ies de pe blog: direct acasă la ei, îi ia somnu’ după ce-mi citesc primele trei rănduri.

Io: Tu citeşti bloguri?
Ionela: Da, citesc. Este foarte greu să mă opresc doar la câteva bloguri, pentru că citesc câteva zeci. Totuși cred că cel mai des citesc alinapink.ro, dianaantesofi.ro și marialuisa.ro. Îmi place să le citesc articolele pentru că dezbat mereu subiecte interesante, care se potrivesc în general cu ce aș vrea eu să scriu sau cu ce urmează să scriu. Îmi place că fiecare adventorial în tratează ca un articol personal, că își prezintă propriile impresii despre acel produs/serviciu. Este drept că nu le citesc toate articolele, dar de câte ori apare ceva interesant îmi salvez link-ul și când am timp îl citesc.

Io: Ai amintit la un moment dat de concursurile de bloghing. Participi, asta am înțeles. Unde și de ce? Sunt/pot fi concursurile benefice unui blog/blogger?
Ionela: Am participat de a lungul timpului la mai multe competiții, dar acum mai particip activ, adică până la final, doar la Superblog. Inițial am participat la mai multe pentru că erau o sursă de teme, de adrenalină, dar mai apoi au început problemele tipice: favoritisme, neseriozitate și pentru o perioadă am participat doar la campaniile cu premii garantate. La SuperBlog particip pentru că iubesc atmosfera de la Gală, dar și să lucrez sub termene limită foarte scurte. Superblog-ul a fost singura competiție la care am participat toată familia, desigur în afară de câteva campanii cu premii garantate. Da, concursurile de blogging pot fi de ajutor unui blogger, mai ales dacă este la început de drum. Ele îl învață ce înseamnă să lucrezi sub presiune, să își aprecieze munca, să facă față criticilor. Tot ele îl ajută să descopere blogosfera de la noi din țară și să învețe de la bloggeri cu vechime. De asemenea ele sunt o foarte bună metodă de a intra în contact cu bloggeri din toată țara. La superblog am fost finalistă de 4 ori și o singură dată am renunțat după primele 4 sau 5 probe. Am avut rezultate mai mult prin faptul că am câștigat cititori noi. Anul acesta am reușit să câștig primul meu premiu la Superblog, a fost o surpriză total neașteptată. În general atunci când am participat la SuperBlog am scris mai mult pentru gală, pentru a vedea cam ce note aș putea lua. Anul acesta m-am axat un pic și pe îmbunătățirea articolelor, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Bine, m-am axat spre final, pentru că la început mă interesa doar să ajung la mare ?. Eu sunt foarte mulțumită de evoluția în Superblog, pentru că la fiecare participare am reușit să mai urc ceva locuri în clasament, să mai învăț ceva nou. Mai am ceva probleme de remediat, dar sunt sigură că o dată cu trecerea timpului le voi rezolva și pe ele. Tu știi mai bine 🙂

Io: Zici că la Superblog a participat toată familia. Sunteți toți bloggeri?
Ionela: Da. Așa cum a zis Claudia (NA/ Claudia Pătrașcu, organizator SB), suntem o familie de bloggeri. Eu am fost prima care a descoperit blogging-ul și i-a ”corupt” și pe părinți. La a 3-a mea participare la Superblog și la prima participare la Gală ne-am înscris și am ajuns până la final toți trei . Desigur la gală am fost doar eu cu mami, pentru că trebuia să aibă grijă cineva de casă. Atunci Daniel Botea a spus că poate în următorul an o „corupem” și pe Teo, sora mea, să ni se alăture. Mai mult pentru că ne auzea pe noi toată ziua vorbind de blogging a decis să își deschidă și ea unul, iar următoarea ediție SuperBlog am participat toți patru. Timpul însă i-a făcut pe restul să renunțe la concurs și așa am rămas să particip doar eu ?. Mda… se pare că sunteți 🙂

Io: Blogosfera românească. Cum o vezi?
Ionela: În blogosfera românească observ foarte des multă invidie, răutate, mulți bloggeri care dacă ar putea i-ar șterge pe restul doar ca să rămână ei. Există însă și o parte bună a paharului, acei bloggeri care fac tot posibilul să te ajute, cei care înțeleg că în blogosferă este loc pentru toți. Grupuri pentru bloggeri sunt sute, dar din păcate cele mai multe se umplu de spam-uri în fiecare zi și astfel informația prețioasă este pierdută. Am prieteni bloggeri, chiar am reușit să întâlnesc persoane care merită toată aprecierea atât în mediul online, cât și în afara lui. O vezi bine pe doamna blogosferă: e cam urâtă, cam prostuță, cam afurisită și nici devreme-acasă nu vine. Da’ nah, de unde alta?

Io: Care crezi că este cea mai bună definiție pentru un blogger? Cum ar trebui să fie el?
Ionela: Sincer nu cred că există o definiție foarte bună pentru un blogger, deoarece fiecare dintre noi este diferit. Dacă toți bloggerii ar respecta un anumit tipar, atunci nu ar mai exista nimic interesant, toate blogurile ar fi aproape la fel. True!

Io: De ce ai acceptat interviul?
Ionela: Pentru că eram foarte curioasă și pentru că sunt genul de persoană care foarte greu refuză pe cineva. Ăăă… ok. Ești curioasă și refuzi greu. Interviurile doar sau… ?  

Io: O întrebare pe care-o așteptai și n-a venit? Pune-o tu și dă-ne și răspunsul la ea.
Ionela: Dacă nu ai avea un blog astăzi, ți-ai face unul? Da, bloggingul este parte din mine și fără el m-aș simți incompletă.  Nice 🙂

Io: Îți mai amintești care a fost primul articol pe care l-ai publicat? Despre ce ai scris?
Ionela: Nu cred că mai există. A fost un articol scris repede, plin de greșeli, pe care dacă nu mă înșel l-am șters de pe blog atunci când l-am mutat pe domeniu. Din păcate la acea vreme nu știam prea multe despre blogging și multe articole au ajuns la coșul de gunoi. Era ceva legat de stele căzătoare. Acum am verificat și nu mai există pe blog. Păcat… .
Io: Şi ultimul?
Ionela:  Acesta este ultimul articol scris și publicat de mine. No comment

Io: Dacă ar trebui să convingi un cititor să-ți treacă pragul oricăruia dintre bloguri, cum ai face-o?
Ionela: Cel mai probabil aș urmări ce subiecte îl interesează, cam ce se așteaptă să vadă pe blog și aș încerca să îi ofer ce își dorește, desigur dacă se poate. Mda, n-ai înțeles întrebarea dar având în vedere ora… nu-ți reproșez absolut nimic!

Acesta a fost un interviu cu Ionela Mihaela Popescu. Trebuie să recunoașteți, nu-i ușor să duci în spate 5 bloguri, fie că o faci ajutat sau nu. Are 22 de ani, deci o viață întreagă înainte, își va găsi, probabil, timp să scrie pe toate. Dincolo de faptul că, e adevărat, n-am reușit să găsesc pe blogurile ei un articol care să nu conțină link-uri  (există, cu siguranță, dar cum să parcurgi atâtea sute de articole existente?), dincolo de faptul că chiar este așa cum spune (timidă), cu siguranță parcursul ei blogosferic merită urmărit.  Voi, cei ce ați citit acest interviu, știți ce aveți de făcut. Nu vă îndemn nici s-o citiți, nici s-o ignorați. Intrați pe blogurile ei, vedeți cum scrie și decideți singuri dacă vă merită sau nu atenția. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc Ionelei pentru răbdare și răspunsuri, să-i urez succes în tot ce face, iar vouă, celor care ați parcurs acest interviu până la final, vă mulțumesc pentru timpul cheltuit aici. Sunteți bineveniți oricând. Mulțumesc!