Sunt o aricică. Dolly mă numesc, şi mama
Zice că sunt mult prea mică să călătoresc.
Singura mea escapadă se reduce la plimbarea
Dintre doi stăpâni, când mămica mea cea nouă
M-a făcut a ei prințesă, picătura ei de rouă.
Plimbarea şi-acum cu drag eu mi-o amintesc.
Am avut emoții multe, nu ştiam ce-i o maşină,
Nu văzusem nici fereastra, doar o cuşcă şi… mâncarea.
Speriată şi micuță, m-am mirat, în ariceşte:
Cum de sunt atâția oameni, un’ se duc, de ce nu stau
În căsuța lor? De ce anume toți sunt veseli, curioşi?
De ce blocurile-s ‘nalte, de ce cerul e senin,
Şi de ce Madridul ziua e aşa de plin?
Am văzut muzeul Prado, am văzut Puerta del Sol,
(Piața unde şade ursul: mănâncă fructe din pom
Şi marchează, mândru, centrul, kilometrul 0 al lor)
L-am văzut şi pe Retiro, parcul cu al lui Palat
De Cristal, ce altădat’ a fost casă pentru plante de-admirat,
Şi statuia unui înger decăzut, ce-i închinată
(Singura din Europa) demonului, Doamne-Iartă!
Mai sunt multe de văzut, dar am timp, mama îmi spune
Că-i oraşul ei de suflet şi-i cel mai frumos din lume.
Acum însă, când prin casă mă împiedic de albume
Cu fotografii frumoase, făcute în larg de lume,
Mama-mi povesteşte galeş de frumoasa Lisabona.
A văzut-o astă-vară. Cinci zile şi patru nopți
A bătut Bario Alto, faleza râului Tajo,
A gustat din vino verde în ritm de muzică fado.
Pe străduțele înguste, printre lume şi taverne
Şi-a purtat paşii alene, ochii şi i-a bucurat
De nou şi de vechi. Statui, coridoare, poduri,
Graiul portughez, culori, toate adunate-n poze
De album şi-n suflet. Îşi doreşte s-o revadă iar şi iar, la nesfârşit,
Să-i descopere muzee, străzi şi unghere secrete.
Povesteşte ea, mămica, iar eu stau şi o ascult.
Fascinată mă tot uit, la tramvaiu-acela vechi.
O întreb, ea îmi răspunde, îi văd zâmbetul şi ochii
Strălucind de bucurie. Mi-aş dori să văd Lisboa,
Portugalia întreagă,
Mă şi văd stând cumințică, în țepii-mi de aricică
Pe un scaun, în tavernă, fix lângă a mea mămică,
Ascultând muzica plină de trăire şi de ritm.
Mă mai văd şi la Paris, am aflat de el din cărți
Lăsate la întâmplare de mămica din dotare.
Nu ştiu să citesc, la poze privesc să mă dumiresc.
Şi tare îmi doresc să călătoresc!
Acum stau şi mă gândesc: în Africa am origini, cu Madrid-ul mă mândresc,
Portugalia s-o văd îmi doresc;
Dar de ce oare iubesc muzica chineză şi dansul grecesc?
De ce-mi place mango, de ce sufletul îmi sare
Când aud de nisip, de mare, de faleză şi vapoare?
Să fi fost în altă viață un delfin? Poate o scoică?
Sau am rădăcini ciudate, în valuri de mări scăldate?
The DNA Journey mă poate ajuta să mă lămuresc , origini să-mi găsesc!
În concurs păşesc, să mă lămuresc.
Cât despre plimbări şi călătorii, vă mai spun atât:
Cu Momondo şi al lor motor de căutare,
Orice vis devine, din gând, încântare. Din dor-alinare.
Cu două-trei click-uri, dorința-călătoare
Se transformă-n faptă. Concediul visat, simplă escapadă,
Devin realitate. Pozele-ți vor sta, cum stau la mămica, în albume, strânse,
Şi-ți vor aminti, peste ani şi ani, pe unde ai fost.
Viața are rost!
Nu o irosi cu nimicuri fade. Poți călători
Oriunde în lume. Vezi şi cercetează cât mai multe locuri.
Pe jos, cu-avionul, în tenişi, pe tocuri,
Mergi, cunoaşte lumea, oamenii, natura.
Ce mai tura-vura!? Haideți la plimbare-n lumea asta mare!
Eu sunt aricică, Dolly mă numesc, pentru mine-i greu să călătoresc.
Pentru tine însă, poate fi uşor!
Muntele şi marea, țările şi zarea, toate te aşteaptă!
Mergi şi vizitează, admiră şi strânge
Amintiri. Fotografii din călătorii.
Articol scris pentru proba cu numărul 16 din competiția SpringSuperblog
Pfuaiii, ce plimbăreţe sunteţi voi.. 😛
Sunt fan Aricică! Vreau autograf!
Hai la Constanța! 5-7 mai 🙂 Îți dă autograf mămica ei ?
Vai vai vai, mai Dollycel, cat de frumos zici tu acolo! Hai va pup! Si pe tine si pe mamica ta!
Şi noi te pupăm ?????
Wauuuu,ce frumos .Amintiri placute.
Momondo i,ti da posibilitatea sa alegi ce,i mai bun.
Hmmm, tramvaiul… tu mi-ai făcut poza ❤ Hai să repetăm, la vară! ❤
Uite! Nu pot să replay! Tu scrie. Când se va coace cartea va cădea din pom ca un fruct veritabil. 🙂
Vreau sa calatoresc si eu,macar o data in viata cu tine Aricico…dar nu fara mamica ta:)))va iubesc!!!
Şi noi te iubim, eşti cu noi în toate călătoriile ❤???
Musai aricica, sa te duca mami la Cabo da Roca! 🙂
Uffff, roag-o să mă ducă!!! ❤❤❤
Foarte simpatic jurnalul. Eu te citesc tot timpul. TOT TIMPUL. Însă de pe telefon mi-e imposibil să las mesaj. Cred că setările de la blogul meu cu setările de al blogul tău nu se pupă. Habar n-am.
Deci. Aricica Dolly e o drăgălașă, o sursă de inspirație fantastică pentru tine și o bucurie pentru noi. E un personaj delicios pe care eu îl văd într-o carte semnată de tine.
Mulțumesc, Em! Cu cartea… cine ştie.. mai vedem 😉
Ufff, sorry! Nu ştiu să meşteresc la el ? Scriu, Aricica îmi dă de lucru :))))