Numărul 18 din serie este un interviu cu Aguritza, blogger pe aguritza.ro. O bloggeriță bună, cu ceva vechime in blogging, cu experiență in ale scrisului. Haideți să vedem ce are de spus despre ea, despre blog, cum și de ce scrie. Vă atrag atentia că acest interviu a fost luat ”live”, adică intervievatul nu a primit intrebarile toate odată și a trebuit să raspundă rapid, fără să aibă prea mult timp de gândire la dispoziție. O știți, n-o știți, haideți să vedeți ce și cât ne va spune. Iată interviul:
Io: ”Zâmbeste, mâine poate fi mai rau”. Îți sună cunoscut? De ce să zâmbim?
Aguritza: Să mai îndulcim viaţa asta amară. Întotdeauna mă gândesc că fiecare obstacol din viaţa noastră are rolul lui, chiar dacă în unele cazuri eşti trântit în noroi. Încerc să văd dincolo de „răutatea” situaţiei şi cel mai bun lucru este să zâmbesc, trag aer în piept şi mă gândesc că alţii o duc mai rău ca mine. Ok, zâmbesc. Și dup-aia, ce fac? Că-s plin de noroi și o duc rău! Mă spală zâmbetu’ ? Îmi umple contu’ din bancă? Agurițo, nu mai zâmbi azi pentru mâine, iți zic io c-o faci degeaba! Bine, nu degeaba, că cică gimnastica faciala previne ridurile… .
Io: Cine-cum e omul din spatele bloggerului? Sau nu ești blogger? Dacă nu, ce ești?
Aguritza: Mă faci să râd ca o toantă. Sunt un om simplu! Sunt fiica cuiva, mama a doi băieţi frumoşi ca brazii, prietena celor care mă acceptă aşa cum sunt şi bineînţeles, blogger de ceva timp. Nu îmi pot face singură o caracterizare pentru că nu sunt narcisistă de fel…prefer să ascult sau să citesc ce spun alţii despre mine. În general sunt un om care visează mereu. Un om care vede, observă şi analizează la sânge orice lucru. Să nu uit că am şi defecte, iar cel mai mare este că de cele mai multe ori nu îmi ascult inima şi intuiţia… . Visezi mereu și analizezi la sânge? Nu se bat astea două? Inima n-o asculți, intuiția nu, da’ pe cine asculți tu? A, acuș vazui, asculți ce zic alții despre tine. Nașpa! Sper măcar că zic de bine!
Io: Cum e bloggerul? Seamană cu omul? Îi putem confunda?
Aguritza: Oo da! Sunt un pic „bipolară” cum ar spune specialiştii în domeniu. Bloggerul din mine face parte din personalitatea mea şi câteodată preia controlul prea mult. În unele articole pe care le scriu îmi aştern toate gândurile şi emoţiile pe care le trăiesc în momentul respectiv. Nu ştiu dacă bloggerul din mine seamănă perfect cu „omul” care sunt în prezent…cred că mai am de lucrat pe partea asta şi bineînţeles, multe de retuşat. Nu sunt perfectă dar tind către perfecţiune… . Tinzi? Tinde maică! Mai ai de retușat? Ce, machiajul? Adevărul e că nu mai fac ăstia nimic bun, al dreaq fond de ten alunecă de pe față de zici că-i apă. Cum? A, tu vorbeai de blogger? Scuze! Da, cam ai dreptate, când ți-e lumea mai dragă, iese blogăru’ și incepe să scrie, in loc să lase omu’ să facă mâncare, curățenie, de-astea de oameni. Specialiștii pe care i-am consultat io (sau ei pe mine) mi-au zis să nu mai comentez răspunsuri la 5 dimineața, da’ crezi c-a fost chip să-l fac pe afurisitu’ de blogăr să stea țapăn in pat și să mai doarmă oleacă?
Io: Cum ai început? Ce te-a facut să-ți doresti să fii blogger?
Aguritza: Doamne…totul a început din plictiseală! Crede-mă, o tâmpenie în stare pură. Totul a început în 2010 când am vrut să-mi fac un „jurnal” de gânduri. Am făcut pagina, am pus un nume cretin „Între noi, fetele” şi asta a fost. Nu am scris nimic, am uitat de el până prin 2012 când am vrut din nou să scriu, debitez tâmpenii ş.a.m.d. Aşa s-a născut Aguritza’Blog, actualmente Aguritza.ro.
Ce m-a făcut să-mi doresc „eticheta” de blogger? Naiba ştie! Cred că îmi doream faimă, bani cu sacii şi multă atenţie…glumesc, liniştiţi-vă! Voiam un colţ al meu unde să-mi petrec timpul fără să dau socoteală nimănui şi mai ales, să cunosc oameni care-mi împărtăşesc pasiunile. Aha, glumești… . Glumești și când zici de colț si socoteală, nu? Că acilea e ca-n junglă, toată lumea cere socoteală la toată lumea, o virgulă dac-ai pus-o nefrezată in propoziție ți-ai dat foc la valiză și pleci in lumea largă fără bagaj.
Io: Ai inceput pe subdomeniu. De ce ai trecut pe .ro? Necesitate sau… ?
Aguritza: Da, am început pe o platformă gratuită. Am trecut pe .ro de câteva luni şi asta după „unşpe mii” de bătăi la cap din partea prietenilor. Mi-a fost frică să „avansez” din varii motive şi o bună bucată de vreme(cam 2 ani aşa) nu m-am lăsat convinsă. Până la urmă am acceptat ideea…cică „aşa e mai profi” şi că pe viitor aş avea mai multe de câştigat. Ce-oi câştiga, habar nu am! Experienţă, cu siguranţă. Dap, experiență câștigi! Experiență profi!
Io: Despre ce scrii? Ai un subiect preferat, unul pe care ai putea scrie zilnic, la infinit, fără să te plictisești?
Aguritza: În general scriu despre aproape orice. Experienţe personale, „poveşti” de adormit copilaşii, versuri când mă mai loveşte inspiraţia şi alte bazaconii. Cred că aş putea scrie la infinit despre dragoste, viaţă şi alte „sensibiloşenii” de genul. Cam orice, adică. Bravo ție!
Io: Exista un subiect pe care nu ai scris-vei scrie niciodată? De ce?
Aguritza: Nu aş scrie niciodată despre video chat sau jocuri de noroc. Chiar dacă s-ar oferi o căruţă cu bani pentru astfel de articole, pur şi simplu le ignor. Nu îmi plac astfel de tematici şi nici nu mă caracterizează. Nu ești singura. Se pare că mai toată lumea ocolește subiectele astea. Eu am scris despre videochat și n-a durut. Poate nu m-aș arunca la jocuri de noroc, dar dacă aș vedea căruța… .
Io: Cum stai cu advertorialele? Scrii? De ce?
Aguritza: Măi, ele stau bine…câteodată. Scriu advertoriale pentru că îmi place să îmi pun mintea la contribuţie şi să „cosmetizez” textul aşa cum îmi place mie, dar în acelaşi timp să placă şi cititorului fără să-l plictisesc de moarte. Ca să fim sinceri, unele advertoriale îmi aduc mici beneficii şi de ce nu aş profita? Da’ ce, am zis io ceva? Ca să fim sinceri, majoritatea profităm, așa că… bine faci!
Io: Concursurile de blogging. Participi? Câștigi? Ajută? Dăunează?
Aguritza: Le ador! Mor după ele! (râs malefic)…
Particip ca obsedata şi de ani buni la SuperBlog. Vreau trofeul cel mare şi se cam lasă aşteptat…mai am o speranţă în toamnă. De câştigat pot spune că am câştigat destule pentru o pricăjită ca mine. M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca blogger, să-mi creez propriul stil de scris şi să-l perfecţionez. Mai am multe de învăţat, dar nu mă las. Nu ştiu în ce măsură am putea dăuna un concurs de blogging…mă depăşeşte. Unii cred că-i pierdere de timp, alţii sunt fideli unei astfel de confruntări. Eu cred că avem multe de învăţat din concursurile de blogging şi le-aş recomanda bloggerilor tineri să încerce măcar o dată… . Bei, tu ești aia cu brânza! Mai ai brânză? Pentru cei care nu stiu, Aguritza o câstigat greutatea ei in branză la o probă SB. Mno, și eu le-aș recomanda dar nu mai recomand c-ai făcut-o tu.
Io: Blogosfera româneascâ cum o vezi? Ai prieteni din rândul bloggerilor?
Aguritza: Cum o văd? Stai să-mi pun ochelarii…de soare. Ca un dalmaţian! Cu bune şi cu rele, că altfel nu se poate. Am foarte mulţi prieteni în rândul bloggerilor şi asta mă face fericită. Am cunoscut oameni minunaţi, cu suflet curat şi deosebit de curajoşi. Mă consider o norocoasă că am avut prilejul să-i cunosc şi mai ales, că am putut învăţa câte ceva de la ei. Sunt pur şi simplu minunaţi…toţi, fără nici o excepţie. Good for you! Și ei sunt norocoși că te cunosc pe tine.
Io: Participi la blogmeet-uri? De ce?
Aguritza: Particip atât cât îmi permite timpul. Din păcate majoritatea blogmeet-urile s-au organizat ori în timpul săptămânii când eu lucrez( ce să-i faci, mai munceşte şi omul pentru o bucată de pâine) sau au loc în alt oraş fix când eu nu pot să ajung pentru că „veaţa are ceva cu mine”. De ce particip? Pentru că îmi dă prilejul să-mi întâlnesc”idolii” şi colegii de breaslă şi mai ales, socializăm offline…şi e de bine, nu? Din păcate în ultimul timp întreaga suflare omenească îşi trăieşte viaţa pe reţelele de socializare şi uită de micile bucurii…trist! Idolii? Bine c-ai pus ghilimele, că altfel acuș eram cu crucea si aghiazma in drum spre tine. Da, e de bine 🙂
Io: Ce parere ai despre plagiat in blogging?
Aguritza: Plagiatul în blogosferă…hate it! E ca şi cum ai fura o ceapă amărâtă din farfuria unui bătrân! Părerea mea! Pe bune, chiar nu îi înţeleg pe cei care procedează aşa şi mi-aş dori să dispară această „meserie” din blogosferă. Din păcate nu se va întâmpla curând…poate în altă viaţă sau alt univers paralel. Good point! Faină comparatie 🙂
Io: Să revenim la blogul tau. Un articol scris de tine pe care nu l-ai mai scrie la fel, azi? Link?
Aguritza: Ai di capul meu! Stau prost cu memoria… nu ştiu! În schimb sunt tare mândră de nişte articole din Superblog. Ca un mic exemplu, articolul la care nu aş schimba nimic şi aş scrie exact la fel este „Cremoşani – Competiţia Familiilor Brânzoase. Cu acest articol am câştigat „trofeul delaco” în 2014 şi m-a ajutat foarte mult să urc în clasamentul general(locul 4) din competiţia Superblog. Ce vă zisăi? Fata cu brânza, ea e! Sau era cașcaval? Ce-mi place cănd io intreb una și mi se raspunde invers! Pe de altă parte, pana mea, nici eu nu tin minte tot ce scriu… .
Io: Scrii cu același aplomb ca la început?
Aguritza: Nu, nu! Crede-mă, începutul în „marea carieră” de blogger a fost mai mult o tocană. Praf de stele, varză…fără carne. Am scris prost şi exagerat de prost până m-am dumirit eu ce trebuie să fac. Ce să-i faci, nu toată lumea se naşte „dăjdept”…dar învăţ, jur pe roşu. Nu, nu toată lumea, doar io!
Io: Câtă atenție acorzi cititorilor tăi și comentariilor care apar?
Aguritza: În măsura timpului încerc să răspund la comentariile cititorilor. De cele mai multe ori reuşesc, alteori nu spre ruşinea mea. În timp am învăţat că este important să fii pe aceeaşi lungime de undă cu ei şi să le acorzi atenţia binemeritată pentru simplu fapt că te urmăresc/citesc din umbră şi cu ajutorul lor eşti ceea ce eşti în momentul de faţă. Fără ei, blogul propriu zis nu ar mai exista şi este un sentiment atât de minunat când vezi că există oameni care îţi apreciază munca. Este-este. Zici bine!
Io: Câtă atenție acorzi statisticilor? Verifici? Dacă un articol este mai citit, revii asupra subiectului?
Aguritza: Sincer, verific statisticile foarte rar. Dacă mi se cere, o fac. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Mă mai apucă câteodată strechea şi încep verificările doar aşa să văd ce aş putea schimba sau ce nu ar mai trebui să fac ever. Dacă un articol are succes, bineînţeles că revin asupra subiectului cu mare drag. Cititorii sunt deosebit de importanţi pentru dezvoltarea unui blogger, aşa că niciodată nu voi spune „nu” la ceva ce se cere. Asta e o chestie care-mi place la tine. Nu zici că nu și dup-aia… . Dar dacă s-ar cere despre jocuri de noroc? Hm? Vezi că niciodată ăla e cu dus și-ntors?
Io: Tu pe cine- ce citești? Cu regularitate?
Aguritza: Sunt o mulţime de bloggeri în lista mea favorită. Din respect pentru toată lumea nu o să dau nume…dar te asigur că lista este una exagerat de lungă. Îi citesc pentru că au ceva de spus şi pentru că le ador stilul de scris. Să ştii că avem destui bloggeri de la care putem învăţa multe lucruri. Sunt geniali şi adorabili din toate punctele de vedere. Yeap! Sunt adorabili și geniali! Cum? Io nu-s pe lista aia? Ce adorabili măh? Adorabili pe dreaq, poate când îs acasă la ei, in pijămăluțe. Când le pui tastatura sub nas dă strechea-n toți!
Io: Dacă nu ai avea blog, ți-ai face unul azi?
Aguritza: Mai întrebi? Logic că da…sau nu ştiu. Dacă nu aveam blog în ziua de azi eram o afurisită de muiere frustrată şi nebună de legat! Spre norocul unora însă, blogul există…nu ştiu pentru cât timp. Eu aş vrea să cred că Aguritza.ro va atinge respectabila vârstă de 50 de ani…momentan are aproape 5 anişori, deci mai avem multă fasole de mâncat. Să-ți fie sănătos și să-i crească pa-ul, da-ul si alte alea.
Io: Planuri de viitor? Un alt blog, mai multe?
Agutitza: Duoamne feri… de abia fac faţă la un blog, maică. Nu mă ţin balamalele să am mai multe! Planuri de viitor sunt multe. Cochetând cu handmade-ul de ceva vreme, am în plan să creez o mică colecţie de coliere statment care mă vor caracteriza ca persoană. Ideea e mai veche dar lipsa inspiraţiei şi a câtorva evenimente mai puţin plăcute şi-au pus amprenta. Sper să reuşesc în viitorul apropiat, în rest îmi doresc să pot lua decizii corecte în ceea ce priveşte viaţa mea personală şi să nu mai fiu atît de raţională…câteodată e bine să nu te mai gândeşti la ce va spune sau ce crede lumea şi să faci exact ce ai nevoie pentru a te simţi împlinit. Dap, asa e 🙂 Succes cu proiectul!
Io: De ce ai acceptat interviul?
Aguritza: O întrebare bună… curiozitate pură. Sau poate aşa devin şi eu o divă…intru în rândul lumiii, nu? Păi până când o viaţă amară, domnule? 🙂 Sincer acum, cred că printr-un mic interviu poţi „cunoaşte” o mică parte dintr-un om. Am uitat să-ți spun, fabrica de dive s-a inchis de doi ani! Acu’ fabricăm doar interviuri. Cât despre cunoasterea omului… da, poți cunoaste un om printr-un interviu, trebuie doar să vrei. Suntem, cu toții, suma unor cuvinte. Cu ele suntem judecați, cu ele judecăm.
Io: Ai fi dorit sa te intreb ceva anume si nu am facut-o? Pune tu intrebarea si da-ne si raspuns la ea.
Aguritza: Mă simt ca într-un film în care personajul principal sunt eu şi am dublă personalitate…ciudat! O întrebare? Chiar nu ştiu…mi-ai pus o grămadă de întrebări! Ar mai fi întrebări legate de hobby-uri, pasiuni şi alte chestii neimportante, nu? Crezi că ar mai fi ceva de adaugat? Deja lumea s-a plictisit la interviul ăsta şi se pregătesc să „atace”…glumesc! Nu, plictisiții au plecat la jumătatea interviului, când au văzut că nu-i nimic cu sex și cu bălăcăreală. Restul se pregătesc să dea cu comentarii 🙂
Concluzie de final pentru acest interviu cu Aguritza? N-am una. E blogger, unul care are ceva de spus și spune, e un om frumos și, vorba ei, fiica cuiva. Voi decideți dacă o veți citi, eu doar v-am (re)adus-o in atenție. Mai departe, hotărâți voi dacă îi veți aloca un minut sau o sută din prețiosul vostru timp. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc că a avut rabdarea si bunăvoința să-mi raspundă la întrebări, vreme de peste două ore. Mulțumesc, Aguritza!
Draga mea,
Iti multumesc pentru cele doua ore de „tortura” 🙂 M-au distrat maxim „raspunsurile” tale si sper ca nu am plictisit prea mult stimata audienta! 🙂 🙂
Măh, io dau cu nuiaua si tu te distrezi? Pfff, ce ti-e și cu bloggerii ăstia… . Eu zic că n-ai plictisit, dar mai bine-i lasăm pe cei care vor citi să ne spună 🙂
Se abţin de la înjurături…sau bălăcăreala face trafic? 😛
Cică face. Dar nu la mine 🙂
O cunosc pe Maria, cred că din primăvara lui 2014. O şi citesc, mai puţin articolele care au public ţintă feminin. De exemplu azi a scris despre o cameră din care musai tre să scapi! 🙂 Ne mai vedem şi pe la câte un blogmet. Numai de bine!
🙂 Bravo tie! Spre rușinea mea, eu nu am citit acel articol. Mulțunesc Radu că ai citit și acest interviu 🙂
🙂 Multumesc, Radu!
n-o cunosc personal, dar mi se pare o tipă tare faină! O urmăresc din umbră 😀
Ok, dragă urmăritor 🙂 Chiar e o tipă faină, jur! Mulțumesc pentru vizită, sper să mai vii 🙂
Wow 🙂 sunt urmarita din umbra 🙂 Me love it 🙂 Macar acum stiu sigur ca nu scriu bazaconiile alea doar pentru mine. Mulţam frumos, draga urmăritor!
Eu sunt dintre ăia care nu s-au plictisit deloc, nu au căutat bălăcăreală sau destrăbălare şi sex şi se pregăteau să scrie comentariu. Şi m-am pregătit şi m-am mai pregătit o dată dar nu găseam căsuţa. Şi m-am mai pregătit o dată şi am dibuit-o pân’ la urmă. 😀 totul e să nu renunţi, zic.
Să zic: mi-a plăcut tare comentariu, nu o ştiam prea bine pe Aguritza şi mă bucur că acum am aflat mai multe despre ea. Frumos!
Comentatorule, frumoasă căsuţa ta cea nouă! Să fie cu baftă ţie! Şi dacă se poate, să fie şi la mine şi să-mi apară postările cele noi, nu ca până acum… 🙁
Potecuță, nici nu mă așteptam să nu citești tot-tot! Mă bucur că-ti place Aguritza, mă bucur că-ți place căsuța. Mulțumesc!
Mulţumesc, Potecuţă! Mă bucur că nu te-am plictisit 🙂
Bravo, Aguritza! Chiar mă gândeam când apari și tu pe aici. Ne asemănăm, poate pentru că suntem Fecioare, ăsta e feelingul meu. De-abia aștept să ne mai vedem, da’ pe undeva pe unde să nu ne mai rupă Cris oasele. :))) Comentator dragă, îmi place noua ta căsuță. Vă pup, pe amândouă!
Cine-i Cris și ce oase a rupt? :)) Fabiola, mulțumesc mult! Si pentru vizită, și pentru comentariu, și pentru că mă pupi! 🙂
Fabi love you maxim! De abia aştept să ne revedem, poate la o cafeluţă că tot sunt în concediu!
Ps: Cris este „antrenoarea” bloggerilor din cta…bloggerilor duşi cu capul. Ne chinuie cu program de zumba sau kangoo jumps 🙂 Ti-am zis că vreau să fiu divă, Comentatorule! 🙂 🙂 Deci „i need to get back in my shape” 🙂
Bine vă face! Nu ți-a trecut, tot divă vrei? Mă enervați, voi, astea din Constanța, auzi la ele, au antrenoare… .
O citesc de care iti am timp. Îmi e tare dragă si o admir pt ca a continuat cu globul, cu locusorul ei unde se poate exprimă asa cum isi doreste. Pup Agu
Pfuu..corectorul asta de pe tel mi-a facut praf mesajul. :)) dar intelegeti voi :))))
Ințelegem :)))
Elena, te imbratisez cu tot dragul! Imi este dor de tine, stiai? Pupici!
Chiar speram sa dau si de tine aici. Nu de alta dar esti genul de om despre care vrei sa citesti. Cel putin eu vreau sa citesc de bine, in sensul ca trebuie sa te stiu bine si la fel de optimista.
Nu stiu cum se aleg bloggerii intervievati dar sunt alegeri perfecte! 😀
Ianolia, Mulțumesc 🙂
Ianolia, te imbratisez cu toata dragostea! Multumesc!
Ps: Miss you!
Alooo, Nașooo! Io-s dezamăgită: nimic, nimic, da nimicuța despre Zumba????? (cum se face aici emoticonul ăla care te-a făcut celebră????) :-)))))
Luv ya! 😉
ummm…nu m-a întrebat de zumba 😛 Bhahhahahaha!
Cât despre emoticonul meu celebru… în casa Comentatorului cică nu e loc de dezmăţ şi chestii pornutzi 🙂 aşa am auzit 🙂
Pfui! E ca la Cumințenia pământului, zici!
Desi suntem din aceelasi oras, abia anul acesta am descoperit-o. Cauza: eu sunt noua in blogging. O admir si o iubesc, cu scrisul ei cu tot.
🙂 Bravo tie! 😉
Doina iti multumesc pt admiratie :* Te imbratisez cu drag!
Ps: Poate ne intalnim la o cafea…