Știi momentul ăla când ești în criză de timp și toate-ți merg pe dos? Tocmai am trecut prin unul de genul acesta.
În firmă domnește de ceva vreme ideea că, odată cu schimbarea directorului de la Achiziții, acesta își va alege o altă echipă. Și, cum acel departament este cel mai bine remunerat, dacă mai pui la socoteală deplasările cu diurne generoase plus plimbările dese și prin țări diverse, vă dați seama, au început mișcările, fiecare, inclusiv eu, dorindu-şi să fie remarcat. Bine, fiecare în stilul lui. Cert e ca plutește în aer o tensiune bine ascunsă sub zâmbete amabile, machiaj perfect și discuții pe ton profesional.
Ședința de sfârșit de lună a picat ca o mană cerească. Era special concepută pentru analiză de rezultate, propuneri pentru îmbunătățirea performanțelor firmei, prezentări de proiecte, idei, etc. Deși nu era prima de acest fel, apropierea ei devenise similară cu un concurs de cum să prinzi trenul spre rai. Eu, la rândul meu, după îndelungi ore de gândit intens, am decis să propun introducerea în portofoliul nostru a unei noi game de produse exclusiviste, adresate segmentului de lux al companiei. Mi-am schițat pe hârtie ideile principale, cheltuielile estimative, resursele necesare pentru publicitate, instruire, service. Am subliniat cu verde avantajele, cu negru punctele fierbinți, cu roșu câștigurile estimative. Până la perfecțiunea proiectului, nu mai era decât o noapte și un singur pas, cel mai simplu dealtfel, dar și cel mai important: trecutul de pe hârtie în PowerPoint. Floare la ureche! În două ore aveam deja trei sferturi de treabă făcută. Aproape ca auzeam aplauzele de sfârșit. Urale. Aclamatii. Felicitări de bun venit în echipa de la Achiziții.
Era aproape trei dimineata dar nu simțeam nici un fel de oboseală. Încă o pagină, finalul de prezentare, și gata! Nu mai trebuie decat un click. Send. Dau clik. Astept confirmarea de trimitere. Aştept. Mai dau odata un clik. Aștept. Mă foiesc în scaun. Tușesc. Îmi dreg vocea. Dintr-o dată îmi dau seama că calculatorul meu s-a blocat. Mă cuprinde panica, viitorul meu depinde de acest proiect. Poate s-a trimis. Îmi vine sa plâng. Sa mă trag de păr. Încep sa tastez la nimereală, poate-poate își revine hârbul . Dau escape și ies din PowerPoint. Reintru. Caut. Răscolesc. Se blochează iar rahatul de calculator. Escape. Gata, şi-a revenit. Nervii mei au devenit elastici. Noroc că-i noapte și nu e nimeni în preajmă, să-mi urmărească disperarea. Intru in PowerPoint. Nimic! Nici urmă de proiect! În documente. La poze. Nimic! Lacrimile mi se scurg deja spre barbă. Un sughiț îmi stă în gât. Ochii îmi fug la ceas. E șase dimineața. Mă ridic de la birou, târând după mine invizibile moaşte ale speranțelor mele de călătorii prin toată lumea. Din cauza calculatorului! Afurisitului de
calculator! Îl arunc! Îl sparg! De ce dracu’ n-oi fi luat un SSD de la acel magazin online? De ce m-oi fi zgârcit, când puteam alege dintre atâtea oferte SSD Kingston? Acum, proiectul meu ar fi fost, bine-mersi trimis si ras-trimis. Aş fi avut , în loc de nervi, durere de cap și ochi umflați de plâns, viteză de acces și transfer infinit mai buna decât ce am eu la hârb, rezistență, și, cel mai important, fiabilitate. Plus garanție 36 de luni, o greutate de sub o suta de grame și memorie să-mi salvez și gândurile nespuse și toate rahaturile de jocuri cu care am umplut memoria hârbului, de se blocheza cand mi-e lumea mai draga.
Ședința a început demult. Fiecare prezintă rapoarte, propune, se discută aprins
Eu tac. Cuvintele mi-au rămas acolo, în neant, alături de proiectul meu pierdut. Nu am decât sa mă prefac ca îi ascult pe ceilalți. Țin ochii larg deschiși și privirea îndreptată spre cel care vorbește.
– Ion !?!
-Hm?
Eu eram cel apostrofat.
-Pai… Nu am nimic de spus, decât că avem nevoie să schimbăm cât mai curând SSD -urile la calculatoare. Trebuie sa ținem pasul cu tehnologia dacă vrem viteză la punerea în practică a proiectelor propuse de colegii mei. Și pentru a obține rezultate bune, și stabile, care să reziste șocurilor pieței externe. Ne trebuiesc SSD -uri HyperX, altfel rezultatele eforturilor nu se vor simți așa cum ne dorim cu toții! Si daca sunteti deacord, va propun , din miile de oferte SSD, sa le achizitionam pe cele bune de la cei mai buni, adica de la MediaDOT.
Ați auzit felicitările? Nu? Păcat! Azi sunt în Olanda, săptămâna trecută am fost în Franța iar luna viitoare voi vedea New York-ul.
Articol scris pentru proba cu numărul 12 din cadrul competiției Spring Superblog 2016
:
Adevărată operă literară articolul… dar la final tot un advertorial a ieșit!
Mulțumesc Grig. E un concurs de creație, așa ca m-am străduit
[…] PIERDERI FOLOSITOARE […]