Ploua peste tot

… si pe Fb, si prin ziare , si pe bloguri. Dupa o vara caniculara, s-a dat startul la ploi. Si daca tot ploua afara, ploua si pe net. Ba cu bulbuci, ba mocaneste, ba in suflete. Ca sa nu mai vorbim ca ploua si-n toate pozele pe care le posteaza lumea. Dis-de dimineata, cu ochii mijiti la calculator in incercarea de a citi cate ceva pe blogurile  urmatite, mi-a venit brusc ideea sa ma ridic si sa-mi caut umbrela, sa nu cumva sa mi se umezeasca crestetul capului de la atata ploaie. Da, chiar ploua afara. Si da, e cam frig. Si da, mai trec din cand in cand pe la blogurile voastre, chiar daca nu apas in disperare pe butonul de apreciere. Sunt ca ploaia despre care toata lumea vorbeste azi. Apar cand ti-a disparut tie speranta si dau si cate-un  like cand chiar imi place ce citesc. Bine, mai dau si asa, de incurajare, de racoreala, cand simt ca te straduiesti sa-mi captezi atentia. Sau cand ai reusit sa ma buimacesti cu subiectul pe care eu nu l-as fi gasit, in veci. O fi bine? Habar n-am, dar tu continua sa scrii, asa cum fac si eu. Nu lasa nici o ploicica sa-ti intrerupa elanul, nu lasa lipsa aprecierilor sa-ti afecteze avantul blogosferic, nu te impacienta cand numarul de like-uri e dublu fata de numarul de vizualizari. Asa e si in viata, nu toti cei care te stiu te si vad. Si daca te vad, nu inseamna ca sunt interesati de viata ta. Si daca sunt interesati de viata ta, nu inseamna ca vor sa aiba vreun rol in ea. Si daca au vreun rol in ea, nu-ti poate garanta nimeni ca acel rol e permanent. Asa cum nici ploaia nu e permanenta. Ploua o zi-doua si se opreste. Ca sa lase loc altui subiect.

cum zuceam, nu te impacienta,