101, autobuzul. Mi-am dat seama nu după vreme ci după miros. Un amestec de varză murată și uitată în soarele amiezilor toride și ciorapi nespălațcă amestecul nu e destul de sugestiv, adăugați imaginii faptul ca 90 din cei 120 de călători din autobuz veneau de la Obor încărcați cu ceapa și alte legume mirositoare, 10 erau parfumați cu tocăniță și 10 uitaseră ca apa băută nu se pune la socoteala când vine vorba de igienă. Despre ceilalți rămași nu am nimic de spus. Una peste alta, pe parcursul celor opt stații, am auzit de trei ori bipaitul aparatului de taxat. Or fi avut toți abonament? Ei hai, sa nu exageram ! Toți erau exasperați ca intervalul de asteptare dintre două autobuze ale acestei linii jignește și pe cel mai răbdător dintre pământeni, dar niciunul nu s-a gândit ca fiecare dintre noi suntem răspunzători prin neplata călătoriilor. Bine , nu s-au gândit ei nici sa se spele, așa ca … .
