In oglinda

Te-am intalnit din nou. Ti-am recunoscut lacrimile. Nu te-am intrebat de ce plangi, m-am uitat doar la tine, incercand sa-mi amintesc cine te-a suparat. N-am gasit vinovatul, si chiar daca l-as fi gasit nu l-as fi tras la raspundere. Pentru ca riscam sa fiu eu cel care purtam vina pentru lacrimile tale. De cele mai multe ori eu o port, stiu. N-am avut grija de tine, nu te-am aparat, asa cum de multe ori ti-am promis .Ti-am promis ca voi face un scut. Si-l voi pune intre tine si tristete. Si-am uitat. Ti-am mai promis ca-ti voi cumpara, daca e nevoie, nepasarea. Si-am uitat. Ti-am promis multe . Si-acum, pentru a cata oara , tu plangi si eu te privesc. In oglinda. Imi esti draga , te iubesc acum, cu tot cu lacrimile tale, desi au fost si vremuri in care te-am urat pentru neputinta ta, pentru slabiciunile tale, pentru lacrimile pe care nu poti sa ti le stapanesti cand suntem singuri. Ma bucur totusi, ca nu plangi des. Si ca-ti imparti lacrimile numai cu mine. O sa raman, ca de fiecare data, in fata ta, pana iti vei sterge si ultima lacrima. Si cand ochii ti se vor fi uscat si ma vei privi ingrijorata, voi pleca. Ca sa poti fi iarasi tu.