George Sand spunea ca amintirea este parfumul sufletului. Si Franz Grillparzer ca amintirea este trandafir din aceeaşi tulpină cu realitatea, dar fără spini. Timpul a fost dintotdeauna inamicul nostru, al oamenilor. Iar noi, oamenii, am inventat de-a lungul anilor nenumarate metode pentru a ne pastra trecutul si amintirile despre el intacte. Cioplitul in piatra, desenul, pictura, scrisul , fotografia, filmul,le folosim pe toate ca sa ne punem la adapost amintirile de praful timpului. Pana si istoria ne-o protejam de Timp.Razboaiele moderne se poarta acum sub ochii reporterilor CNN, BBC,etc.Nasteri, nunti, vacante, pe toate le filmam, pozam si distribuim pe retele sociale diverse. Ne facem cunoscute bucuriile si supararile, mari sau marunte, importante sau de neglijat. Fac si eu la fel? Da,fac, recunosc! Desi stiu ca nu asa se pastreaza amintirile valoroase. Amintirile valoroase sunt cele pe care le port cu mine,in suflet.Sunt ca o stampila personala .Raman acolo si parafeaza tot ceea ce fac , tot ce spun si tot ce gandesc. Unei stampile reale, ii poti face personalizare .Poti sa alegi un moment din viata ,o anume amintire, si cei de la Colop ti-o aseaza pe printer. Asa, momentul ales, iti va fi in preajma atata timp cat vei folosi stampila .Mi se pare cat se poate de placut sa poti rememora o anume amintire in orice moment din zi sau noapte prin intermediul unei banale stampile. Ma intreb, daca as avea o stampila, ce moment as alege sa fie reprezentat pe ea? Cum as personaliza-o? As alege o lacrima. De ce o lacrima? In memoria amintirilor marunte, dar esentiale, estompate de tradatorul Timp… .
Articol scris pentru proba cu numarul 3 din competitia SuperBlog 2014