Mirosul vanatorului

De ceva timp, dimineata, in drum spre serviciu, pentru ca circul cu autobuzul, mi-am facut un obicei.Ma holbez la lume.Bine, nu ca tuta ci asa, mai subtil. Hai sa zicem ca-i studiez, ca sa sune mai frumos.Ma uit la mimica, gesturi,imbracaminte.Pe cativa ii intalnesc aproape zilnic si, sa nu radeti, i-am botezat.Unu-i Nerabdatorul, altu-i Morocanosul, o ea e Cocheta, alta-i Caprioara ,una e Gospodina, alta-i Fufi, unu-i Chelie,altu-i Burtoi si mai e , desigur, si Vanatorul . Despre cel din urma va povestesc azi. Un el inalt,atletic(cam plin de aere, daca ma intrebati pe mine) intotdeauna aranjat, atent la fiecare pas sa nu-si prafuiasca pantofii  bine dati cu crema.Nu l-am vazut stand pe scaun decat cand erau mai multe locuri libere; l-am vazut ridicandu-se sa cedeze locul lui Chelie dar a fost refuzat prompt; de cateva ori l-am surprins zambind timid catre Caprioara, (blonda, picioare interminabile, vara-iarna poarta fuste). Nu e casatorit, n-are verigheta . E tanar, nu cred ca are mai mult de 35 de ani.Nu neaparat frumos ci cu un anume farmec , genul de barbat ocupat pana peste cap cu serviciul care se imbraca dupa ultima moda, fara sa bata zilnic magazinele ( din lipsa de timp, binenteles), citit(am zarit la un moment dat coltul unei carti iesind din servieta lui). De cateva zile,cinci mai exact, ce sa zic, mi se pare mai interesanta asteptarea de autobuz. Vanatorul apare primul. Nici nu trebuie sa fiu cu fata spre el sa-l vad. Ii simt mirosul fin de after shave.Am impresia ca asteapta ceva, sau pe cineva. Se plimba le-a lungul statiei, preocupat de ceva. Isi priveste ceasul.Se uita in stanga.Mereu aceeasi uitatura iscoditoare. Nu degeaba l-am botezat Vanatorul.I-as fi putut spune oricum, dar m-a frapat la el faptul ca, desi relaxat( in comparatie cu ceilalti calatori) are aerul ca asteapta nu autobuzul, ci ceva cu mult mai important, ceva de care depinde soarta lui sau a altcuiva. Impresia asta o am pana apare in statie Caprioara.Atunci se produce schimbarea la Vanator.Ochii i se lumineaza,ridurile fine din colturile gurii lasa loc unui zambet cald, aproape straniu, adresat nou-venitei blonde .Il vad transformandu-se din calator in vanator.Miscarile lui, desi banale, capata o alta dimensiune; devine un barbat increzator in farmecul propriu .Ii raspunde si ea, printr-un zambet timid, o vad plecandu-si ochii pentru o secunda, apoi cautand cu privirea ceva numai de ea vazut in zare, continuind sa zambeasca. Zambesc si eu , involuntar.Stiu ca intre ei se leaga ceva .El, pe zi ce trece, e tot mai indraznet.Ea , pe zi ce trece, e tot mai dispusa sa se lase ”vanata” .Prevad ca, in curand, vor aparea tinandu-se de mana in statie.  Si asta doar pentru ca el a inceput sa foloseasca gama Gerovital H3 men  Cum mi-am dat seama ? Nu v-am spus ca imi e cunoscut mirosul after shave-ului? Eh, cum de unde? Am si eu Vanatorul meu ! Dar asta ramane intre noi, ok?

Acest articol a fost scris pentru  proba 1 din  SuperBlog 2014