Scrisoare pentru mine

„Write a letter to your future self” este o aplicaţie simplă şi interesantă prin care o persoană îşi poate scrie o scrisoare pe care o va primi în viitor, la data stabilită de el.

Această aplicaţie este foarte uşor de folosit. În primul rând, se setează data la care vrei să primeşti scrisoarea, fie ca este peste un an, doi sau zece. Apoi, scrii conţinutul scrisorii, gânduri pe care le ai în prezent sau sfaturi pentru tine, cel din viitor, iar la final îţi laşi adresa de e-mail la care vrei să primeşti scrisoarea respectivă.

Partea cea mai frumoasă este că, la un moment dat, cu singuranţă vei uita ce conţine acea scrisoare, sau că ţi-ai trimis-o, iar când vei primi e-mailul, vei fi surprins sau… şocat de tine, cel din trecut.
Sursa: libertatea.ro

Cred că o să-mi scriu, până la urma, o scrisoare. Pe care s-o primesc prin 2040. La fel de bine aș putea să folosesc Poșta Română, dar risc s-o primesc mai devreme, așa că voi folosi aplicatia.

Cam așa ar suna scrisoarea către mine:

Draga eu,
Sper ca esti bine!

Cred că ai îmbătrânit, deși eu am grijă de mine, fac mișcare, muncesc puțin și mă hrănesc bine, mă culc devreme, nu pierd nopțile, nu mă enervez… . Aș putea continua la nesfârșit, dar nu te pot minți, tu știi mai bine decât mine. Mă gândeam însa că poate ai uitat și încercam să-ți aduci aminte de tinerețea ta cu plăcere. Nu-i asa c-au fost vremuri grele? Zbuciumate și grele. Îți amintești copilaria noastră? Nu te întrista, au fost și zile care ne-au luminat copilaria, adolescenta si tinerețea, doar că n-au fost prea multe. Și au fost și oameni care ne-au iubit, chiar dacă nu au fost mulți. Dacă-i mai întâlnești, mulțumește-le. Le-aș mulțumi eu acum, poate o să-i sun dupa ce-ți scriu tie scrisoarea. Tu, totusi, mulțumește-le, poate eu uit.

Iti amintesti de prima noastră dragoste? Nici eu. A existat, oare? Nu-i asa c-au fost vremuri frumoase? E posibil ca tu să fi uitat multe, dar vreau neapărat să-ți amintesti că ai fost și fericită. Și iubită. N-ai uitat de prieteni, nu-i asa? Acum am doar câțiva. Nu-i așa că îi mai ai? Sau au plecat fiecare pe drumul lui și nu vă mai vorbiți?

Sper că nu ai devenit morocănoasă, avară și bârfitoare! Nu, nu vreau să te cert , însa doar gândul că te-ai transformat într-o persoană nesuferită și egoistă mă întristează. Tot așa uitucă ai ramas? La fel de emotivă și retrasă? Încă mai ții secretul, nu-i așa ? Lasă-l acolo, nu-l scoate la lumină. Daca eu l-am pastrat, pastrează-l și tu cât poti de bine, nu ai nevoie de judecata nimănui.  Nu lăsa pe nimeni să te judece sau să te compătimească, ei nu știu prin ce-ai trecut, nici n-au fost acolo să te ajute. Păstrează-l! Minți, dacă e nevoie. Sau taci. Fă tot ce poți ca să-l ții îngropat.

 Ai iesit la pensie? Cât iei? Iți ajung banii? Oare ar trebui să fiu mai cumpătată și să pun ceva la saltea? Esti singură? Sper ca nu, dar dacă ești… poate e mai bine așa. Să nu regreți nimic! Mă auzi? Nimic din ce ai simțit și făcut!  Și să nu plângi pentru ceva ce nu ți-a fost dat. Fii mulțumită cu ce ai și uită! Să știi că fac tot ce pot pentru tine. Și o să mă străduiesc și mai mult, promit! O să adun amintiri care să-ți încălzească gândurile, o să strâng sentimente care să-ti aline singuratatea, iar tu mă vei iubi pentru ce-am facut, pentru ce-am uitat să fac și pentru ce n-am putut sa fac. Tocmai ti-am facut o gramada de promisiuni. Știu ca nu voi face chiar toate astea, dar tu iți vei aminti de mine cu plăcere, nu-i așa? Pentru ca eu sunt tu, iar tu-mi ești ziua de mâine.

Tare-aș vrea să-mi poți scrie și tu, din viitor, să-mi spui în care direcție să merg, pe ce drum să apuc! Incă n-au inventat aplicația, dar sunt sigură că mi-ai scrie. Poate ca e mai bine că n-au inventat-o. Lasă-mă pe mine să descopar, pas cu pas.

Sper ca această scrisoare să te găsească fericită. Și mai sper că, atunci când te uiți oglindă, nu-ți ferești privirea.