Umbrela,Soarele si Vantul

N-am mai trecut p-aci de cateva zile. Nu, nu mi-am parasit blogul, l-am lasat un pic doar cat am stat sub Umbrela. O Umbrela mare, de stuf, in care , o mana  a asezat cu drag niste pene de paun. Acele pene pe care paunul le-a lasat in urma lui imprastiate. Si mana le-a strans si le-a prins in desisul stufului umbrelei.Care Umbrela,aduna din cand in cand sub umbra ei, oameni.Si-i lasa sa-si intalneasca privirile , sa-si asculte gandurile , sa rada si sa depene amintiri. In acest timp, Soarele e gelos . Se supara pe oamenii ascunsi de razele lui, desi el le trimite special ca sa mangaie obraji si sa sarute frunti.Si razele se izbesc de desisul stufului.Si Soarele se infurie si , de manie, dogoreste mai abitir pentru ca mai apoi sa apuna, intristat , sperand ca, vreodata, poate in alta zi, sa-i fie primite razele cu aceeasi dragoste cu care el le trimite. Dar nu numai Soarele e suparat ,se mai supara si Vantul.Pentru ca si el stie sa iubeasca si sa sarute obraji, ca si Soarele. Dar ce te faci cu mine ? Iubesc Soarele si mi-e drag de razele lui blande, imi place Vantul si i-as asculta o vesnicie adierea , dar as sta tot o vesnicie sub Umbrela, tinand de mana omul a facut umbrela, atingand sufletul firav al celui care a inpodobit-o . Cum ar  arata o zi perfecta? Razele Soarelui  dansand in jurul Umbrelei leganate de adierea Vantului .Asta intr-o lume perfecta….  Cum sa impac si Soarele, si Vantul si Umbrela? Si cum sa le explic ca nu ma pot imparti in trei directii in acelasi timp  pentru a-i multumi pe toti trei? Distanta dintre Soare si Umbrela e mare; distanta dintre Umbrela si Vant e mica;distanta dintre mine si cei trei e mare. Ei sunt trei, eu una singura.Nu, nu sunt singura, suntem doi si si am mers amandoi la Umbrela.Pentru ca Vantul e uneori taios,acerb si sufla hotarat intr-o singura directie. Si Soarele se lupta cu nori grei ,lupta sa lumineze o lume intreaga . din zori si pana la asfintit.Si eu ma simt mica, neinsemnata si neajutorata in preajma lor,fara realizari marete, fara directie, ca o barcuta lasata in voia sortii pe mare. Si-mi gasesc linistea , o liniste fireasca , pe care credeam ca am pierdut-o, sub Umbrela. Si, la umbra ei colorata de penele paunului, am petrecut zile de vis. M-am trezit insa. Am revenit.Voi fi aici pana la urmatoarea vacanta.