Am copilarit la tara,intr-un sat uitat acum de lume. Au trecut multi ani de-atunci;buni si rai.Mi-amintesc ca singura noastra distractie era jocul cu vreo minge prapadita,data deseori peste gardurile vecinilor; mai spre adolescenta, in serile de vara,ma revad jucand la nesfarsit ”sotron” ,sau ”leapsa”.Iarna insa, zapezile mari si gerul naprasnic ne imprastiau pe la casele noastre.Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata jucarii adevarate. In afara de papusica Ana, o aratare din care ramasese doar corpul firav si un smoc de par pe capul cu ochi stersi. Fara hainute,binenteles. Mi-a fost multi ani prietena si confidenta. Am pierdut-o ,la un moment dat, si-a fost o adevarata tragedie pentru mine ; degeaba s-au straduit bunicii mei sa ma consoleze ,promitandu-mi o alta papusica.Ana nu mai era la locul ei si eu nu vroiam s-o inlocuiesc cu altceva.Si nu am mai primit alta. Si ,dupa un timp, am renuntat s-o mai caut.Am inceput scoala. Si am plecat de la bunici, spre marele oras.Prea mare pentru un copil firav.Cu prea multi oameni.M-am acomodat greu cu viata la bloc;duceam dorul libertatii , prietenilor, jocurilor.Ca sa ma consoleze, parintii imi cumparau,din cand in cand,cate o carte de povesti sau jucarie de plus. Asa am inceput sa uit satul copilariei,bunicii nu mai erau mereu prezenti in amintirile mele. Si am crescut. Dar pe Ana nu am uitat-o niciodata. De cate ori treceam pe langa un magazin de jucarii, cautam din priviri o papusica ciufulita care sa semene cu ea. Chiar si acum , dupa zeci de ani,fac la fel. Numai ca,acum, le si cumpar.Nu pentru mine personal,pentru nepoti. Imi doresc ca ei sa poata avea toate jucariile din lume pentru ca eu n-am avut cu adevarat decat una.Pentru ca timpul liber imi da batai de cap si nu pot colinda prin oras in cautare de jucarii, am gasit locul ideal pentru asemenea cumparaturi :JucariiOnline . Am gasit cam tot ce-si doresc nepotii mei. Si papusi pentru Andreea, si masinute pentru Radu. Stiind ce-si doresc,uneori nu le cer parerea.Alteori,ii iau in brate si alegem impreuna jucaria. Radu,fiind cel mai mic si mai rasfatat,e si cel mai greu de multumit : ”Matusica, ce scrie acolo?” (are doar patru ani ) .” Scrie ”Apasa aici pentru a cumpara masinute electrice” . ”Si daca apasam vine o masinuta?” Si continuam sa ne uitam pe site,si luam jucariile la rand.Citim tot ce scrie despre ele, ma intreaba cat costa si ,daca i se pare interesanta ,cand o s-o cumparam. Nu are inca simtul timpului, dar nici nu insista sa o luam imediat.Stie ca ma tin de promisiuni si ca, daca e ascultator o va avea. Cu Andreea , mai mare cu patru ani ca Radu , e mai usor. Stie exact ce vrea , si nu o poti face sa se razgandeasca. Si-a pregatit deja lista de cadouri pe care si le doreste de ziua ei. Si ne-a trimis tuturor un mail .” Dupa cum stiti , se apropie ziua mea de nastere. Va anunt de-acum ca mi-as dori sa-mi cumparati urmatoarele: Carti-mama. Ghiozdan nou -tata . Jucarii-matusa ( de pe Jucarii-Online.EU , binenteles; au niste jucarii super !!!! ). Pe celilalti ii las sa-si puna la contributie imaginatia”. Cum as putea s-o refuz?
te urmaresc!
🙂
Nostalgie asta e cuvantul. Mi-am amintit de copilaria mea la tara… 🙂
Da,ai dreptate, e nostalgie … .Ce vremuri… .
Alte jucarii, dar ne-online-izate. 🙂
http://mihneamaruta.ro/2013/02/20/fotografii-cu-jucarii-pentru-copii-cu-nostalgii/
Bunnn, deci nu sunt singura! Multumesc pentru link. Laudabila ideea unui muzeu …
Recidivezi in reclama mascata :)) Intr-o zi am inteles si am spus: „sarac este cel ce si-a pierdut sufletul de copil”
Asa e. Recidivez :))