Ma chinui de ceva timp sa scriu doua fraze dar nu-mi iese nimic. Desigur ,e din cauza cafelei, am facut-o prea slaba; am fost nevoita sa pun in ibric ce mai ramasese pe fundul borcanului, din cauza ca ieri am uitat sa cumpar cafea,pentru ca m-am grabit sa ajung acasa .M-am grabit pentru ca, desi a fost duminica, am fost la munca ,am avut de facut un fel de inventar al documentelor.Asta din cauza ca colega care se ocupase in ultimul timp de arhivare a fost cuprinsa brusc de durerile nasterii vineri ,cand cu totii ne pregateam de mega-sedinta de luni si trebuia sa facem un raport complet cu contractele derulate anul trecut. Pe ea au apucat-o durerile din cauza stresului ,binenteles; ramasese singura responsabila cu hartogaria ,dupa ce colegul ei isi daduse demisia exasperat de mormanele de hartii in care ii veneau neincetat,seful nostru fiind adeptul cuvantului scris negru pe alb. Care sef, la randul lui,are si el un sef hartogar, fan innrait al rasfoirii dosarelor ,scrise cu grija de imprimante performante, si adnotate pe margini cu observatii pertinente scrise cu un stilou primit cadou de la noi de ziua lui de nastere Mare greseala am facut cand i l-am cumparat! De la acel stilou a pornit totul! Pana sa i-l cumparam,totul era arhivat pe calculator, fiecare stia ce si unde sa caute.Insa cadoul,odata dat,trebuia folosit,nu-i asa? Pentru ca ne-a costat o caruta de bani,si omul stia asta, s-a simtit dator sa ne arate cat de mult apreciaza el gestul. Folosindu-l. Si pentru ca nu prea avea ce sa scrie cu el, s-a gandit sa revenim la arhiva fizica, pe cea virtuala nu putea face observatii cu stiloul,nu? Zis si facut! Si acum tragem ponoasele.De-aia am uitat eu sa-mi cumpar cafea! De-aia m-am chinuit trei ore sa scriu ceva inteligent despre un subiect anume pe care aveam de gand sa-l postez aici si nu mi-au iesit decat vreo trei interjectii si doua injuraturi la adresa proprietarului stiloului cu pricina. Unde mai pui ca azi e ziua lui de nume.A hartogarului sef. Il cheama Ion. Si am hotarat ,cu mic cu mare , sa nu-i cumparam nimic! Cum de ce? Nu vedeti in ce hal de stresati suntem din cauza ultimului cadou pe care i l-am facut ? Deci, cadou ioc! N-o sa-i cumparam nici macar flori! cum de ce? Daca-i cumparam un buchet de flori si vine costumat in trantor maine iar noi o sa trebuiasca sa fim albinele lui?
La multi ani Ion,Ioana!
Cumparati-i un stilou digital. Asa o sa poata face observatii si pe arhiva virtuala. 🙂
http://www.germanelectronics.ro/conrad.php?name=Products&pid=777115
🙂 multumesc pentru sugestie!
Hahahaha….mare greseala sa nu-i cumparati nimic de data asta ! Un corector alb sau pic-ul anilor ’80 era cadoul ideal. Iar ca trintor…hmmmm…el are un rol bine definit in cadrul atit de precis si bine organizat al stupului ! :)) Sti cum se incheie rolul trintorului in stup, nu ? :))
Da ,stiu 🙂 Asta n-o sa pateasca asa ceva 🙂
Un prieten mi-a trimis un citat astăzi să-mi reamintesc că nu trebuie să ia în serios munca asa. Mi-a plăcut – Sper că nu prea!
„unul dintre simptomele de o cadere nervoasa care se apropie este convingerea că munca sa este extrem de important”, Bertrand Russell (1872-1970)
Apropo, niciodată nu sa interfereze cu activitatea de cafea!
🙂 Incerc sa nu-mi iau munca in serios dar nu prea-mi merge … .
Eu, de asemenea!
Ce tare! 😀
🙂
Totul are un inceput 🙂