Exercitiu poetic. Iarna marii

Batuta de crivatul rece

Si-al iernii geroase pustiu,

Isi leagana valul feroce,

Si negrul tristetii – ecou.

Sub cerul mut,fara de  stele,

Si-a noptii seaca lumina,

Isi plange amarnic tristetea

Rugandu-si zarva sublima.

Cu-al apei sale rece strop

Isi spala sufletul sarat

Asteapta vara dulce sa ii vina,

Aglomerarea,dulcele potop.

Calda-n adancuri de-al algelor viu,

Isi deapana-n minte amintire de vara. 

S-alina-n speranta caldurii ce lin,

Va sterge din sufletu-i gerul hain.