Facem mare caz de cei şapte ani de-acasă. Cu toții. I-am aşezat la rang de cinste, foarte aproape de cele zece porunci. Deşi toți am trecut, într-un fel sau altul, prin cei şapte ani, am uitat să rostim banalul mulțumesc sau şi mai banalul bună ziua. Lipsa celor şapte ani de-acasă echivalează cu nesimțirea, mârlănia, lipsa de respect pentru oameni şi mediul înconjurător, ignoranța şi orice alte rahaturi mai vreți voi.
Cu toții am auzit de mii de ori în diverse ocazii nu-i frumos să, nu-i bine să, nu se cade să. Şi majoritatea chiar ne încadrăm între limitele bunului simț. De voie, de nevoie, de jenă, o facem. Pentru că, da, oricât de nesimțiți şi nesimțitori am fi,  judecata vecinilor, a colegilor, a familiei, se pare că a rămas ultimul bastion în calea nesimțirii. Ceea ce e bine. Ne ascundem mârlănia după gard ca să nu ne-o vadă vecinu’… fix până luăm concediu. Şi vine. Concediul.

Ne alegem o destinație pe măsura bugetului şi după îndelungi cerneri ale ofertelor existente. Nu, nu vrem orice, că doar am muncit ca boii şi ne-am umilit un an întreg  dând bună ziua şi spunând mulțumesc jegului de şef (când de fapt am fi vrut să-i rupem mutra), rânjind tâmpiților de colegi şi inventând noi metode de futut ore întregi în care ar fi trebuit să muncim pentru un salariu de rahat. Toate astea le-am făcut ca să ne permitem o săptămână-două la munte, la mare sau la dracu’n praznic, într-un hotel mai mare sau mai mic, nu contează. Important e să avem concediu și-n el să ne simțim regi, să dăm frâu liber eu-lui nostru care a dansat cum au vrut toți tâmpiții care ne-au înconjurat, pentru alea, să zicem, două săptămâni. Şi tot de dragul ipotezelor, optăm pentru litoralul românesc. Vrem să facem un bine turismului românesc. Aşa am auzit noi, că tre’ să fim mândri de ce are de oferit țărişoara în care ne-am născut şi să nu ne ducem să bagăm bănuții câştigați din greu în buzunarele jegurilor de străini care se lăfăie în euroi în timp noi tragem la jug ore întregi pentru o şaorma… .

Hai, deci, pe litoral. Că nicăieri nu-i ca acasă. Am zis acasă? Am zis, dar la figurat, Că în concediu ar trebui să fie de mii de ori mai bine ca acasă, mai ales de când s-au inventat mic-dejunurile, prânzul şi cina open-buffet. Cum de ce ar trebui să fie mai bine ca acasă? Păi acasă numărăm boabele de mazăre ca să ajungă la tot familionul şi să nu care-cumva să mănânce unul mai mult ca altul. Acasă tragem de o franzelă câte trei zile, ca să ne rămână bani să bem şi noi o bere cu băieții. Acasă întindem de 12 ouă şi facem din ele 3 omlete şi 5 checuri ca să ne putem cumpăra un dres. Acasă cumpărăm un cârnat şi-l băgăm în 5 kile de fasole. În concediu…. trai, frate! N-am avut bani de all inclusiv de-ăla cum a avut Vasile la bulgari, dar măcar la amărâtul de mic dejun să fim regi, regine, dumnezei. Dumnezei ai farfuriei pe care o luăm goală şi o umplem cu de toate. Şi ce n-am mânca în veci, şi ce ne face cu ochiul, şi ce ne place, şi ce arată bine. Din toate! Umplem farfuria, o îndesăm, îi facem moț, vârf, țugui. Că ne e foame, c-am plătit suficient pentru nenorocitul de concediu, că de banii dați ar fi trebuit să ne facă ş-un masaj erotic şi trei statui! Noroc cu noi, ăştia de ne facem concediile în țară altfel dădeau dracului faliment! Şi mâncăm, că de-aia suntem în concediu, să ne simțim bine. Ce dacă nu trag apa la veceul din cameră? De-aia au cameriste, să curețe. Ce dacă am aruncat prosopul pe jos deşi nu l-am folosit?  Sunt în concediu, fac ce vor muşchii mei! Şi mănânc cât vreau! Că au mâncare câcălău. Io îmi umplu farfuria şi dup-aia mănânc ce-mi place. Restul, ori mi-l pun în pungă şi nu mai dau bani pe prânz, ori las farfuria plină fraierilor, să nu cumva să creadă că-s nemâncat de-ăla de linge blidele.  Sau de-ăla de încă mai ține minte ce-i spunea mă-sa când era mic, cum că nu-i frumos să lași mâncare în farfurie. Nu, serios, am umplut farfuria doar ca să simt şi eu o dată în viată că am de unde alege. Aşa fac toți, ce, eu îs mai prost? Am auzit de la vecinu’ de masă că-i pus afiş pe uşa restaurantului că nu-i voie să pleci cu mâncare de-acolo. Și io tocmai îmi pregătisem pachețelul: 

Cum ar veni… pui cât vrei, mănânci cât poți şi laşi restul, nu-l iei cu tine. Cine-a mai pomenit aşa ceva? Păi io am dat bani serioşi pe concediul ăsta, am mizat pe faptul că e open buffet, ce dracu’, acu’ dau bani și pe prânz și pe cină? Lua-le-aș dejunu-n p…, nici măcar n-a fost bun, nevastă-mea face omleta mai bună! Și cică să fii politicos cu personalul! Tu nu vezi cum se uită în farfuria ta după ce te ridici de la masă și le lași farfuria plină? Li se rupe inima, zici c-au plătit ei, nu tu. Bă, voi n-ați auzit-o p-aia cu clientul nostru, stăpânul nostru? Sau vă e milă de patron, că sărăcește dac-aruncă o porție-două de mâncare? Dă-l dreaq de barosan, sigur a cumpărat hotelul cu bani furați de pe la stat! La anu’ mă duc la greci, măcar acolo n-au cum să mă oprească să plec cu punga plină, mă fac că plouă, oricum nu înțeleg ce zic.

  • în Romania, anual, 2,5 milioane de tone de mâncare se aruncă  la gunoi
  • 1 din 5 produse este aruncat fără să fie desfăcut
  • în România, 225.000 de copii merg la culcare flămânzi 
  • 300 de copii mor de foame în lume, în fiecare oră
  • 750 de milioane de dolari se aruncă, sub formă de mâncare, anual, la nivel mondial
  • cantitatea de apă irosită pentru procesatea alimentelor care ajung în coșul de gunoi este egală cu debitul anual al râului Volga
  • reziduurile alimentare, o  importantă sursă emitentă de gaze de seră

 

Iată cum arată farfuriile pe care le lasă în urmă turiștii români într-un restaurant din România, unde un mic-dejun open-buffet costă în jur de 20 de lei:

Felicitări, dragul meu turist român nesimțit, ai contribuit și tu la această tristă statistică. Cred că e o idee bună să mergi în concediu peste hotare, anul viitor. Călătorie sprâncenată, fă-ne și fă-te de râs cum știi tu mai bine! Că pe mămica ta, aia care s-a străduit să te educe, să ai și tu cei șapte ani de-acasă, ai făcut-o deja! Felicitări, ai irosit o porție de mâncare. Pentru care s-a folosit forță de muncă, apă, energie electrică, gaz. Data viitoare, când se scumpește ceva, taci dracului din gură, e și vina ta!