De ce nu-mi place Crăciunul

Vine. Vrei nu vrei, ai n-ai porc, brad, bani de cadouri, el vine. Dă buzna la sfârşit de lună, exact când salariul s-a dus dreaq pe chirie şi/sau alte cheltuieli lunare, fără să te-ntrebe dacă ai sau nu chef de el. Începe cu Moşi Crăciuni prin vitrine, cu beteală, clopoței şi colinde. Continuă cu fie ca (cred că asta porneşte cam cu o lună înainte de ziua stabilită), cu goana după cumpărat cadouri şi stresul că nu vei putea înghiți suficiente sarmale pentru că rişti să devii mai gras decât porcul pe care tocmai l-a tăiat vecin’tu. Astea sunt semnele că iubitul Crăciun se apropie vertiginos. Bine, la astea se mai adaugă şi o subită hărnicie care le atinge pe gospodine. Toate, da’ toate, se apucă de curățenie. Nu, nu li s-a câcat nicio armată în mijlocul casei în ajun de Crăciun, nu le-a vomitat nimeni pe draperii, n-a fost nicio furtună de nisip,  e doar pură tradiție: aşa face mama, soacra, străbunica (mă rog, moaştele ei nu mai fac da’ ar fi fãcut dacă mai aveau măduvă), aşa fac şi ele.

Crăciunul a devenit sinonim cu un moş un pic cam tembel, iubitor de culoare roşie, şi neatins de febra cumpărării ultimului tip de automobil, îmbrăcat în aceleaşi haine an de an şi care intră în casele oamenilor pe horn, chiar dacă aceştia nu-l au. Crăciunul mai este sinonim şi cu masa plină de mâncare pe care oricum ai molfăit-o tot teoreticul post şi cu urările (de bine, evident) trimise, musai, de pe ultimul S sau I sau ce naiba telefoane mai sunt la modă, via internet. Mai este sinonim şi cu cadourile (scuzaț’ cacofonia). Ai fost sau n-ai fost bun, tre’ să dai şi să primeşti; nu mai sunt la modă alea simbolice, nu! Tre’ să fie cât mai învelite, mai scumpe şi mai strălucitosre. N-ai bani? Crezi că interesează pe cineva? Copilul vrea maşină, casă, Nike, Puma şi alte Samsunguri şi Aifoane. N-ai, c-ai dat toți banii pe carne? Fă credit, doar n-o sã-ți dezamãgeşti odrasla pe care tot tu ai învățat-o cum e treaba cu moşu’. Varianta cu „nu-s bani” nu mai ține, gândeşte-te cum se va simți mucea în prima zi de grădi de după Crăciun când toți ceilalți se vor lãuda cu ce-au primit de la toți crăciunii familiei –  bunici, părinți şi haita de mătuşi, veri şi alte rubedenii – pe la care a trecut moşul şi le-a lăsat fix sub bradu’ de plastic argintiu un cadou pentru ei.

De ce nu-mi place Crăciunul

Pentru că toată lumea îndeamnă pe toată lumea: „fii mai bun”. Păi cum, măh, să devin fix în miez de iarnă mai bun? Cum să ignor factura de la gaz şi să rânjesc ca prostu’ la beculețe când ştiu că afurisitul de Moş îmi aduce doar şi numai cheltuieli pe care nu mi le permit? Cum să fii mai bun când ți-a înghețat ficatu’ aşteptând autobuzu’, când afurisitul de şef îşi face concediul în Tenerife şi ție ți-a tăiat prima că cică-i criză şi afacerea sulii nu-i merge, când vecinu’ o ține-ntr-o manea de 48 de ore de până şi cana ta de cafea a învățat să-şi unduie şoldurile, deşi nu le are?

No, hai c-am glumit! I love Crăciunul! Şi colindele în limba engleză, şi pe-alde mericrismas şi hapiniuir. Şi urărire la grămadă pe facebuc, şi gifurile alea tâmpite pe care le primesc pe mesenger. Mor, mă tăvălesc de plăcere când primesc câte-unu’. Mai vreau, să am ce vedea până de Paşte, că n-am bani să mă duc la film, i-am dat pe cadouri inutile, evident.

Hai pa, mă duc să tai porcu’, să fac curățenie în casă. Oh, stai, n-am nici porc nici casă. Dar voi nu ştiți asta, aşa că mă duc să tai şi să curăț.

Sărbători fericite & co! S-aveț’, să faceți, să dregeți! V-am pupat! A, nu uitați să fiț’ mai buni, neapărat!