Eu

Mi-e noaptea lungă,
Ziua-mi e călău,
Mi-e pribeag gândul,
Ziua îmi sunt eu.

Am stâns grămezi-regrete,
Fricile- în munți,
De ce-uri multe, stive,
Poate-şi mai mulți.

Număr foste secunde,
Par ani prea lungi acum;
Nu ştiu cum număratul
Să îl opresc din drum.

Caut prin umbre stele,
Un licăr, o sclipire,
Sensuri se pierd discret.
N-au loc în nemurire.

Mi-e ziua lungã,
Noaptea mi-e călău,
Aştept să tacă gândul
Şi noaptea voi fi eu.

Mi-e ziua noapte,
Noaptea îmi e zi
Călãul îmi e gândul
Iar gândul îmi e eu.