La numărul 22 din șirul de interviuri stă acum o doamnă. Nu, nu stă. Gătește. Face mâncare adică. Și, binențeles, ne spune și nouă cum, pentru că are un blog culinar: pofta-buna.com Nu este novice, are blog din ianuarie 2013 ( cel puțin asa zice arhiva blogului ei) și gătește de când se știe (zice ea). O știți, n-o știți, vă invit să citiți un interviu cu Gina Bradea. Ca să știți ce are de spus despre gatit, rețete, blogărit, bloggeri si blogosferă. Iată interviul:
Io: Cine este Gina Bradea-omul?
Gina: Sunt un om simplu, cu bun simt si placeri simple. Imi place sa cred ca sunt OM si-atat. Sunt o familista convinsa, imi iubesc sotul, copiii (aici intra si cateii, pisicile si papagalul, desigur), nepoteii. Ador vacantele, mai ales la munte, imi place sa fiu inconjurata de oameni dragi, oameni destepti si veseli. Sunt alergica la prostie, rautate, invidie, mahalagism de orice fel.
La mine acasa e mereu galagie, rasete, tipete, usi trantite, un du-te vino nebun. Suntem o familie normala-vazuta prin prisma noastra, desigur 🙂 Imi place sa gatesc si sa-mi rasfat familia cu ceva bun, cu tot felul de cadouri si farse. Oaileeei… . E de bine! Pân’ la uși și țipete! Ești alergică la prostie? Weelll, înseamnă c-or să te cam irite intrebările mele, sunt toate așa de… inteligente c-o să pleci pe la a treia. Da’ zici ceva de bun-simț, poate nu pleci… .
Io: Bloggerul? Cum l-ai descrie?
Gina: Sunt pasionata de ceea ce fac, imi place enorm. Pun mult suflet in blogul asta, ma ofer cu totul cititorilor mei. Nu, nu sufar de vedetism, nu-s VIP, sunt acelasi om dintotdeauna. 🙂
Sunt un om care scrie si imparataseste tuturor despre o mare pasiune: gatitul gustos, simplu si curat 🙂 Recomand tuturor celor care au o pasiune, sa-si faca blog si sa scrie despre pasiunea lor, despre lucrurile care le plac. Ăh? Cum măh gătit gustos? Gătitu’ nu-i activitatea aia de stai în bucătărie câte trei ore, te dai de ceasu’ morții să nu se ardă fasolea, și după ce te așezi la masă se trezeste câte unu’ să-ți atragă atenția că era mai bine dacă făceai niște mici cu muștar? Simpu și curat??? O fi la tine, io tre’ să spal pereții după ce fac un ou… .
Io: Ai un blog culinar. Bucătăria şi tastatura se împacă bine?
Gina: Da, foarte bine. Bucatarii nu sunt asa prosti cum ii crede toata lumea. Bine, ca fiecare padure, are si uscaturi, asta se stie 🙂 Am fost bucatar demult, acum 25 de ani, dar gatesc aproape de cand ma stiu. Acum sunt un manager la cratita. Cine zâse că-s proști? No bine, o fi zis, dar când l-a pălit foamea sigur și-a schimbat opinia despre bucătari. Și-acilea-i cu uscături? A, da, foi de dafin, salam de vară, de-astea, nu?
Io: Când ai inceput să scrii? Unde?
Gina: Mi-au placut mereu povestile, cititul este una dintre marile mele pasiuni. Cand am invatat sa citesc, pur si simplu devoram cartile, citeam absolut tot ce-mi cadea in mana, fara sa aleg. Nu aveam foarte multe carti cand eram copil, cand am mai crescut m-am abonat la toate bibliotecile posibile. Citesc foarte rapid, asa ca de multe ori nu aveam ce sa citesc. Asa ca-mi inventam singura povesti. Inchideam ochii si creionam in minte tot felul de aventuri. Apoi, firesc, le-am asternit pe hartie. Am scris si poezie, dar putina, am preferat proza. Mno, firesc. Da’ de ce închideai ochii? Te lua somnu’? Nu, că erau aventuri, alea-s cu actiune. Poezieeee… . Imi plac poeziile, imi dau așa o stare de… foame . Hai în bucătărie!
Io: Eşti o bucătăreasă apreciată? De către cine?
Gina: Familia mea apreciaza ceea ce gatesc si asta ma bucura cel mai mult. Si prietenii, fostii colegi, toti cei care au gustat din preparatele mele, m-au laudat.
Pentru mine, e foarte importanta aprecierea familiei, faptul ca-i pot rasfata cu ceva bun, gatit de mine cu foarte multa dragoste. Eu asa consider: nu exista reteta universal-perfecta, cea mai buna mancare este cea care-ti place TIE si familiei tale 🙂 Restul nu conteaza 🙂
Acesta este ingredientul secret, pe care-l folosesc din belsug si fara zgarcenie: dragostea. De aceea mancarurile mele sunt atat de gustoase. Mă du-te… . Pui dragostea-n ceaun și iese mămăligă? O fierbi la foc încet să nu se lipească? Mai ramane să apară și Cupidon deghizat într-o ceafă ș-o punem de-o tochitură. Pune bre mai puțină dragoste, s-ajungă și pentru desert!
Io: Ai publicat o carte de bucate. A avut succes? Urmează alta?
Gina: Da, cartea mea se numeste Pofta buna! cu Gina Bradea, Retete simple de mare efect, a aparut in martie 2016 la editura Herg Benet, o editura excelenta. Faptul ca singura carte culinara publicata la Herge Benet este a mea, e o mare bucurie pentru mine, pentru ca aici au fost publicate cartile unor scriitori din noul val absolut geniali si pe care-i ador! Da, e o carte de succes, oamenii o cumpara si le place. Aspectul e superb, e o carte de colectie, de foarte buna calitate, cartonata, cu foi veline, format mare. E o carte de suflet, la fel ca mine, ma reprezinta. Am publicat cele mai apreciate retete ale mele, retete de baza, iar daca gospodinele citesc aceste retete, vor sti sa gateasca orice!
Da, mai am in lucru, lucrez acum la 2 carti. Probabil anul viitor vor vedea lumina tiparului. Aha, deci cumpăr cartea și devin gospodină! Auzi, cumpăr cartea, arată mișto, da’ vii tu să-mi gătești? Că mă chinui de vreo două săptămani să-mi dau seama care-i diferența între praz si ceapă. Două in lucru? Văilei, da’ ești pusă pe treabă, nu glumă!
Io: Am văzut că ai şi ceva clipuri pentru You Tube. Dacã ar fi să alegi intre scris şi video, ce ai alege? Care variantă este mai… explicită?
Gina: Este foarte cautata varianta video acum. Eu prefer scrisul, asta ma caracterizeaza, dar sunt omul cameleon, ma adaptez rapid. Sunt obisnuita sa vorbesc in fata multor oameni, nu ma emotionez (prea tare) si voi merge pe ambele variante: scris si video. Video mai putin, pentru ca nu pot singura, din pacate. Da, așa e, una e când vede omu’ ce și cum faci, alta când citeste. Un rând sărit și s-a dus dreaq posibilă bunătate de măncare, de te duci la șaorma de urgență!
Io: “Nu e prostie mai mare decât să-ți uiți tradiția” De ce?
Gina: Traditia face parte din radacinile omului, cand iti renegi parintii, tara, traditiile, limba… efectiv iti sapi singur groapa, iti tai radacinile, iti distrugi sufletul, trecutul, prezentul si viitorul.
Esti doar un mare NIMENI. Weeee, nu ești un pic cam dură? Uite, eu mi-am tăiat rădacinile de două ori. De fapt nu le-am tăiat, nici măcar n-am avut rădăcini. sau nu le-am simțit când le-am smuls, naiba stie. Mi-am renegat trecutul, deci. Si totuși, am un prezent, am și un viitor, probabil. Prin asta n-am renegat nicio tradiție. Pentru mine, ca și pentru dex dealtfel, tradiția este o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. Si nu cred că poate cineva renega asta. Că n-are cum. Poate uita, ignora, băga in debara, dar nu renega.
Io: Chiar eşti o fire fericită? Ce anume te face fericită?
Gina: Da, sunt o fire fericita 🙂 Fericirea este diferita, in functie de fiecare om, de aspiratiile personale. Eu ma bucur de ceea ce am, pur si simplu mi se rupe de capra vecinului-sa fie sanatoasa, grasa si frumoasa 🙂 Imi place sa traiesc fiecare clipa si fiecare zi asa cum sunt, sa ma bucur de ceea ce am si sa savurez totul la maxim. Nu-mi pierd timpul cu lucruri si oameni care nu-mi plac. Good for you!
Io:Scrisul intrece pasiunea pentru gătit? Sau invers?
Gina: Merg mana-n mana, de ce nu? Pot gati orice, pot scrie despre orice 🙂 Hmm, și despre fizică cuantică? Sau incluziune socială? Politică externă? Poți găti orice? Și un ficat de om? :)))
Io: Ți-am parcurs câteva dintre “poveştile culinare” şi… a trebuit să dau iama-n frigider. Cititorii tăi iți apreciază stilul? Ai parte şi de critici? Observații poate?
Gina: Da, am multi cititori, din toata lumea. E o bucurie imensa cand afli ca retetele tale sunt gatite in SUA, Canada, Africa, Asia, Europa.. Primesc foarte multe laude, mesaje pline de bucurie si apreciere, pentru ca ajut oamenii sa regaseasca gusturile de acasa. Am parte si de observatii, mai fac si greseli uneori, sunt om 🙂 Corectez rapid. Sau mai primesc sfaturi si diferite ponturi de la cititori. De aceea este bine sa se citeasca si comentariile pe care le primesc sub retete. Primesc si cuvinte urate, mesaje insultatoare, sunt oameni care ma hartuiesc. Sunt oameni nefericiti si invidiosi, care nu au realizat absolut nimic in viata, pentru care cea mai mare bucurie este sa improaste venin. Ii ignor, pentru ca mi-e mila de astfel de nevertebrate. Ai zis cam tot ce era de zis, nu prea am ce comenta 🙂
Io: Dacă ți se solicită o anumită rețetă, o pui in practică?
Gina: Depinde ce mi se cere. Dar in general probez si retete care mi se cer si daca-mi place rezultatul, il public pe blog. Primesc si cereri mai ciudate, care nu-s pe gustul meu. Tot ce public pe blog sunt retete gatite si fotografiate de mine, nu copiate. Hmm, deci cade rețeta cu ficatu’ omului… .
Io: Cât de “costisitor” este să intreții un blog culinar?
Gina: Este foarte costisitor. In afara de cheltuielile cu domeniul si hostingul, mai sunt cheltuieli cu tehnicul-e nevoie de oameni profi care sa te ajute, nu le poti sti pe toate (tema, SEO, ce tine de partea IT-istica). Apoi, e nevoie de aparat foto bun-eu am dat 700 euro si nu e cel mai grozav, dar e bunicel. E nevoie de ustensile, cratite, oale, farfurii, diverse obiecte ca recuzita foto. Si nu in ultimul rand, materia prima, care e foarte costisitoare. Da, mancam ce gatesc, dar mi se cer prajituri si nu pot manca zilnic atatea dulciuri 🙂 Fac prajituri si apoi le dau la vecini si prieteni. Apoi, nu totul reuseste, in bucatarie se mai intampla si accidente, nu-i asa? Si arunci.
Totul costa. Si nu putin. Mno, deci care vrea blog culinar frumos, profi, ori stă dreaq cuminte ori bagă mâna adanc la teșcherea. Măh, dacă-i cu de-astea, cu dat la vecini, io mă mut lângă tine. Pomit că mănânc tot-tot! Și zic și săr’na la sfârsit. Cum s-arunci măh? N-arunca, stai că vin io… .
Io: Cu ce frecvență publici? Este acest aspect important in nişa ta?
Gina: Public aproape zilnic retete noi. Da, e foarte important sa vii mereu cu ceva nou. Hmmm, bun-bun.
Io: Verifici statisticile blogului? Des, rar? De ce?
Gina: Le verific zilnic. E deformatie profesionala probabil, eu citesc zilnic mailurile, verific totul si raspund la timp. M-am obisnuit sa am o agenda ordonata si bine pusa la punct, sa nu las nimic la voia intamplarii. Bravo tie! Poate mă inveți și pe mine cum dreaq să fac așa, ca tine, cu agende, cu de-astea!
Io: Fotografiile sunt… apetisante. Tot tu le faci? Sunt importante imaginile?
Gina: Da, tot ce public pe blog imi apartine: eu gatesc, eu fac poze, eu centrez, eu dau cu capul 😀
Fiind blog culinar, da, e foarte important sa arati ce faci. Adevărul e că-i important. Citește omu’, vede poza și salivează pe tastatură… .
Io: Ai prieteni in rândul bloggerilor? Interacționezi cu alți bloggeri din nişa ta?
Gina: Am prieteni dar si dusmani printre bloggeri. Interactionam, mai des sau mai rar. Personal cunosc dor 3 bloggeri culinari, dar am vorbit pe FB sau la telefon cu multi. Mno, asta cu dujmanii… scapă de ei cine poate. Ce dușmani bre? De-ăia răii? Oaileei, nașpa!
Io: Despre blogosferă, in general, ce părere ai?
Gina: Chiar vrei sa spun asta? Blogosfera culinara romaneasca e ca o insula pustie, populata cu triburi de…canibali 🙂 Mai departe dezvolta… . mda, e cu măncare, oameni, logic că virgulă canibalii sunt si ei pe-acolo. Nu dezvolt nimic, dezvoltă tu că io-s ușor de… mușcat.
Io: Ce crezi despre plagiatul in blogging? Experiențe?
Gina: Plagiatul e la cote inalte. Se fura cu tupeu si nesimtire. Da, mereu gasesc poze si retete furate de la mine. Sa ne-ntelegem: 90 % dintre retete au fost deja inventate, dar exista acele diferente, tusele personale, anumite trucuri si expresii personale. Uneori se fura cu totul, alte ori se fura partial. Deci fură fiecare cum și cât poate duce. Bine că au ce fura, rușine că fură in loc să-și pună osu’ la ciorbă. Casravetele-n borcan. Asta… leguma la tocană. Ințelegi tu ce vreau sa zic… .
Io: Scrii advertoriale? De ce?
Gina: Rareori am scris, dar daca mi se iveste ocazia si-mi place propunerea, nu o refuz. Scriu doar despre produse si servicii care-mi plac, nu recomand orice. O fac si pentru bani, da, dar am scris si din placere, gratuit. Nu mi-e rusine sa scriu pentru bani, am facturi de platit. Bravo fato! Bine de tine că stii să zici lucrurilor pe nume!
Io: Cum vezi bloggerul din tine peste ani?
Gina: Nu stiu ce voi face peste cativa ani. Prefer sa traiesc momentul, nu-mi fac planuri. E foarte misto asa. O sa fiu blogger cat timp voi avea chef. Daca-mi pierd placerea, nu are rost sa mai continui 🙂 No, incep să te iubesc!
Io: Cum ți-ai descrie parcursul blogosferic? Ai evoluat, ai stagnat? Poți mai bine?
Gina: Am evoluat enorm!!! 🙂 Eu nu sunt omul care sa bat pasul pe loc, ma plictisesc. Am invatat mult si inca mai invat in fiecare zi. E loc de mult mai bine, nu am ajuns nici la jumatate din ceea ce pot. Asta-mi place: sunt provocata zilnic si nu e loc de plictiseala. Aham. Cum dreaq să te plictisești când ai oameni de hrănit? Incă mai înveți? Ok, învață!
Io: Nu eşti la primul interviu şi sigur nici la ultimul. De ce l-ai acceptat pe acesta?
Gina: Hm, buna intrebare. As putea sa-ti spun ca mi-a placut moaca ta, sau ca vreau sa ma bag sub pielea ta…. Gresit, habar n-am cum arati, cine sau ce ,,iesti”. Cand mi-ai trimis cererea de ,,pretenie” pe FB, m-am uitat pe pagina ta si mi-au placut cateva chestii. M-am gandit ca s-ar putea sa fii unul dintre putinii bloggeri cu adevarat destepti. Musca! Sigur ți-a placut musca! O omor, dreaq s-o ia, se uită lumea la profil și zice : ”Moamă, ce muscoi are pe nas, sigur e deștept comentator ăsta de-o tine acolo.” Sincer-sincer? Sunt printre cei mai prosti bloggeri, dar am un aer așa, călduț, de zici că-s deștept! Aparențele… .
Io: Cu siguranță există ceva ce nu te-a intrebat nimeni, niciodatã. Pune-ți o intrebare şi dă şi răspunsul la ea.
Gina: Grea intrebare, uai! Vrei o intrebare si un raspuns care pot fi publicate, fara sa fii reclamata pentru indecenta, sau pot orice? De ce naiba esti asa controversata in blogosfera culinara?
Ghici? Uita-te pe blogul meu, este raspunsul. Citeste cateva retete, articole-am si neculinare si da-ti singura raspunsul. Majoritatea celor care intra pe blogul meu revin cu placere. Le place ceea ce fac.
In 3 ani am evoluat fantastic si am intrecut multi bloggeri. Si asta pentru ca nu numai ca stiu sa gatesc si o fac cu multa placere, am o bogata cultura culinara, scriu bine si-mi plac oamenii. Iar oamenii ma plac sincer. Pai, cum sa fiu apreciata pentru asa ceva? Controversată? Nu esti bre! Poate invidiată. De plăcut te plac oamenii, asta știu. Și știi ce? Am să mai trec pe la blogul tău!
Acesta a fost un interviu cu Gina Bradea. Unul din multele pe care le-a dat până acum. Este ăsta ultimul? Probabil că nu. Pentru timpul pe care mi l-a acordat, îi mulțumesc! Iar voi… nu vă rămane decât să decideti dacă-i veți trece pragul sau nu. Dacă vă place stilul, blogul, intrați cu incredere, veți ieși cu pofte sigur! Sunteți majori, vaccinați, știți să decideți ce și pe cine citiți. Eu i-am luat un interviu și-atât. Poftă bună! La ce vreți voi!
Nu ţi-a fost milă chiar de loc? Interviuri cu bloggeri culinari la ceas de seară? Păi nu se spune că masa de seară s-o dai duşmanilor? Văzând poza aia se sus am hotărât adhoc că n-am nici umbră de duşman! Pe blogul doamnei Gina nu mă risc să intru până dimineaţă când deschide la piaţă, dar hotărât lucru, roşii umplute (şi ceva ardei de gust) scrie pe meniul zilei de mâine. La sărmăluţe-n foi de viţă nu mă bag, am o mare jenă (citeşte lene) la impachetat, mă abţin până duminică când îi fac o vizită mamei! 🙂
Milă? Ce-i aia? Hmmm, ai ales bine Radule, vin și io la masa ta? Fac eu sarmalele. Sau lasâ, mâncăm roșii :)))
Mvaaiii! Trebuia cu bulină pe poză. că tot interviul l-am citit cu pohta ce-am pohtit. E felicit pe doamna Gina pentru tot ce face!
E, vezi? De la foame am scris e în loc de o şi tot de la foame am pus punct după poză.
‘Ai di capu’ meu… așa tare ti-am stârnit stomacul? Mă bucur! :p
Nop, fără buline, doar cu vitamine :)))
Place tare mult la mine de dna Gina! Şi o urmăresc doar pe un grup dedicat bloggeritelor şi tot îmi place omul. Fiindcă pe blog nu intru să nu-mi fac sânge rău.
Ce lume rea! Mă lăsați să plâng singură de ciudă, ăh? Nu vă e foame?
Vai de mineee! La Gina pe blog trebuie să intri când ești sătul, că altfel…ai mânca tot ce postează pe acolo! :-))) Eu am adoptat rețeta pentru găluște cu griș! De atunci îmi ies de fiecare dată! 🙂
:)))) Măh, să nu-i mănânci articolele!
Cu greu mă habțiu! 😀