Pe pamant omul e dator sa traiasca numai viata. Moartea lui adevarata o va trai in cer. Daca incearca sa traiasca moartea pe pamant, pacatuieste si se mistuieste in deznadejde. Si atunci, nici nu traieste cu adevarat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.
Mircea Eliade
Crezi ca se refera la ascetism?
Probabil ca nu! ”Daca incearca sa traiasca moartea”- nu pare a fi ascetism 🙂
Nu stiu contextul din care ai luat citatul, dar pe mine chiar acolo ma trimite. Pana la urma, nu asta faceau ascetii, indiferent de religie? Traiau ca si cum trupul le-ar fi fost deja mort?
Noaptea de Sinziene vol. 2- de acolo am luat citatul. Ascetii renuntau la placere si material,da ,s-ar putea sa ai dreptate,tot un fel de moarte e … .
Fraza isi perde sensul cand este rupta din context. Eliade are un discurs foarte larg si mult prea bogat, pentru a putea fi condensat intr-o maxima. In romanul mentionat, Eliade aduce in discutie modul diferit in care personajele sale inteleg conceptul de timp. Vorbim aici despre drama spirituala a omului superior, care este confruntat cu iminenta trecerii sale in neant, avand constiinta vremelniciei fiintei sale, intr-o existenta efemera, aparuta de nicaieri si pierduta in nestiut, spre deosebire de omului religios impacat cu constiinta, pentru care moartea nu reprezinta decat o trecere catre o alta forma de existenta. Eliade a cautat raspunsuri si daca le-a gasit, au plecat cu el, intr-o acea forma de existenta pe care a cautat-o toata viata.
Se vede treaba ca l-ai inteles pe Eliade. Bravo tie; desi am l-am citit si il apreciez .n-am prins intotdeauna esenta, trebuie sa recunosc… .
Ntz, ntz, ntz… il banuiesc doar, pentru ca de inteles nu cred ca s-a inteles nici el, pe sine se, altfel ar fi trebuit sa se fi considerat un om multumit spiritual.Nemultumirea de sine transpare in tot ce a scris.