Doar zboară. Zboară şi-atât.

Pe albastru îşi scrie destinul. Şi zboară.
A gândului dâră în pene-şi coboară
Pe-o pală de vânt. Opreşte-ntr-o doară
De aripi bătaie. Ca a corzii vioară
Cere doar un răgaz, o clipă uşoară,
Suflul să-şi tragă, o secundă să moară.

Destinul şi-l ştie. E scris pe albastru.
Cântă-n neştire silabele. Două. Sihastru;
Pe pământ este singur, în zbor nu e astru,
Fără arcuş, fãr-de-avuții, repetă măiastru,
Povestea-i amară, cu iz de fiastru
Lepădat să îşi zboare destinu-n dezastru.

Doar zboară. Din aripi croieşte cu trudă
Cărări nevăzute. Numele-şi strigă, oricine s-audă.
Degeaba. Văzduhul e orb, îl ignoră cu ciudă,
Pământul e mut, de prea multă povară asudă,
Obosit să acopere îngeri căzuți şi săruturi de iudă.
E doar un cuc. Zboară şi-atât. Cerul îl are-n feudă,
Plăteşte chiria cântându-şi singurătatea cea nudă.