V-ați întrebat vreodată câte lucruri nefolositoare strânge un om de-a lungul vieții prin diverse cotloane ale propriei case? Dacă nu, v-aș propune să vă faceți ordine în lucruri, când aveți o fărâmă de timp liber, și veți afla. Când spun lucruri mă refer la chestiile alea inutile, mutate dintr-un colț în altul, de care vă împiedicați tocmai când căutați ceva ce vă este imperios necesar, care pur și simplu ocupă și micșorează degeaba spațiul niciodată suficient. Well… psihologii au stabilit că, atunci când strângi în neștire chestii nefolositoare și nu arunci lucrurile fără valoare practică, ai disposofobie. Evident, se referă la cazuri extreme dar te pune pe gânduri, nu? La scară mai mică însă, toți avem meteahna strângerii în sânge. Uite, un exemplu la îndemână: punga cu pungi. O ai? Evident că da, o ai, o am și eu, așa cum am și sertarul cu “de toate”, de la brichete care nu mai merg de-un deceniu la pixuri cu pastă uscată, asezonate cu notițe fără noimă. De ce le am? Păi… că-s acolo, că n-am avut timp să le-arunc, că… nu mai știu nici eu de ce. La obiecte de îmbrăcăminte e și mai grav, aici chiar că ne regăsim cu toții. Personal mă despart numai în cazuri extreme de ceva ce-i al meu. Am în dulap haine pe care le-am purtat până au devenit nepurtabile dar și unele cumpărate sau primite cadou de care nu m-am atins de când le-am băgat acolo. Dacă pe cele devenite imposibil de purtat reușesc, odată la câțiva ani, cu chiu-cu vai să le arunc, de cele primite cadou nici nu îndrăznesc să mă ating, cum să arunc ceva ce mi-a fost dăruit?

Cadourile, sursa principală de acumulare a lucrurilor nefolositoare

Vă spuneam de sertarul meu cu brichete și pixuri, majoritatea nefuncționale, dar nu v-am spus nimic despre brelocurile care le însoțesc. Ce să zic, sunt acolo, toate laolaltă; nu le folosesc dar le am. Majoritatea branduite, primite cu diverse ocazii, de la campanii electorale până la promoții ale diverselor firme cu care-am intrat în contact de-a lungul anilor. Le-am folosit? Nu pe toate și mai mult nu decât da. Pixurilor li s-a uscat pasta, brichetelor ba le-a sărit piatra ba au rămas fără gaz, brelocurile-s prea multe ca să mi le agăț pe toate la mănunchiul de chei. Bine, mă veți întreba, de ce nu le arunci, Ioană? Ele îs aruncate, vă răspund. În sertar! N-am dat bani pe ele, nu cer bani dacă stau acolo, nu? Dacă le-aș arunca m-aș simți prost, mai ales știind că cineva a plătit pentru ele. Nu cred că a investit o căruță de bani în ele ditamai campania de promovare ca eu, primitorul de cadou branduit, să arunc pixu’, brelocul sau bricheta doar pentru că mi-s inutile, nu? Aș jigni o duzină de oameni: pe cei care-au gândit campania, pe cei care-au achiziționat produsele respective, pe cei care-au făcut din mine beneficiarul acelei campanii. Merită ei jigniți? Nu, nu merită jigniți,  dar merită cu siguranță trași de urechi! De ce? Pentru că ori s-au calicit la bani și au optat să-și facă reclamă folosind produse de calitate slabă, ori n-au știut să ghicească ce mi-ar fi mie folositor într-atât încât micul sau marele lor cadou să-și găsească în viața mea alt destin decât zacerea într-un sertar. Același lucru este valabil și pentru cadourile oferite de prieteni, am vreo două teancuri de agende neatinse și zeci de magneți de frigider care n-au pupat suprafața pentru care au fost concepuți.

În trecut, obiectele primite cadou erau considerate purtătoare de noroc și păstrate cu sfințenie. Mai este astăzi la fel?

Nu prea, poate și pentru că în timp, s-au înmulțit ocaziile cu care dăm și primim “atenții”: zile de naștere, onomastici, julit de genunchi, Crăciun, Paști, aniversări, căzut de dinți, promovare de examene, pensionare, sfinți, nunți, campanii publicitare. Unde să le păstrezi pe toate? Faci un altar al cadourilor în sufragerie? Nu, că nu mai are loc televizorul și ce mai avem pe-acolo. În dormitor poate, dar de ce-ai vrea să te trezești dimineața fix cu ochi-n sloganurile unora? Hai, un tablou-două poți agăța de perete, pe noptieră poți pune o ramă în care să-ți încadrezi zâmbetul din Maldive, dar restul de mărunțișuri absolut inutille, cum rămâne cu ele? Le păstrăm care-pe-unde doar ca să nu ne “aruncăm norocul”? Eu cam asta fac, pun pariu că și tu!

Care este cadoul perfect? Cum îl alegem? Cui și când îl oferim?

Nu ne putem apropia de perfecțiune decât învățând din greșeli: ale noastre, ale altora. Valabil și în cazul darurilor. Personale, personalizate sau nu, corporate sau cu scop publicitar, fie că vorbim de un ac, de instrumente de scris sau de o excursie pe o insulă pustie, este imperios necesar să știi dacă persoanei targetate îi va fi folositor respectivul cadou. Nu are sens să oferi umbrele vara, până-n toamnă ori le roade cățelul, ori se vor pierde pe undeva; nu da cuiva o radieră când e posibil ca acesta să nu știe ce-i acela creion, așa cum nu-i indicat să oferi unei bunici de 80 de ani textile potrivite nepoatei de 20. Nu ți se pare logic să oferi bunicii un etui, un fular, o vestă, o cutie pentru pastile, chiar o cârjă dacă asta e una din nevoile ei, și orice produs din gama tehnologie & accesorii pentru nepoată?

E adevărat, se spune că “calul de dar nu se caută la dinți”, totuși, asigură-te că acel cal are măcar gură, altfel efectul va fi invers celui pe care contai. Cum facem să nu dăm greș? Asta trebuia să citești printre rânduri: un cadou trebuie să fie nu doar frumos ambalat, strălucitor și eventual însoțit de un braț de flori. Indiferent de mărime și ambalajul de prezentare, utilitatea imediată și calitatea darului e mult mai importantă decât crezi. Uite, eu, azi, dacă aș face o campanie publicitară la un produs oarecare, aș oferi trecătorilor sau angajaților unei mari companii materiale promoționale medicale. De ce? Contextul! Mâine, când toată această situație prin care trecem va deveni istorie, m-aș reorienta, evident. Poate aș oferi brichete și pixuri, asemănătoare cu cele care stau aruncate la mine în sertar dar de o mai bună calitate, de care să fiu sigură că vor funcționa perfect până când eu și cel la care au ajuns vom fi stabilit deja o relație profesională sau personală.

Concluzie?

Până una-alta, primiți ce vi se oferă cu zâmbet și, de câte ori aveți ocazia, oferiți din inimă, chiar dacă ceea ce dați este limitat uneori doar la nivel de empatie. Dăruiți și primiți. Dacă nu aveți idei de cadouri inspirate vă poate ajuta cu câteva zeci sponsorul probei cu numărul 7 din competiția SpringSuperBlog 2020 –   Today Advertising.