Foaie verde de trifoi

Ș-o căruță și trei boi,

Vasile a lu’ Chiroi

A dat sfoară-n țară, hăi

Că-și face bordei cu tindă,

Imediat după război.

Adunatu-s-au vreo trei

Babe și doi derbedei

Să facă chirpici, la clacă,

Măriucăi să îi placă

Poate-poate s-o-ndura,

Să-l ia de bărbat așa

Cum e el, sărac lipit

Dar cu poftă de iubit.

Chirpici au făcut… vreo trei.

Amețiți de strugurei,

Vasile – de fel cam mut,

Lut puțin, bălegar mult.

Derbedeii și o babă

Au plecat, că aveau treabă.

-Greu îi să faci casă, dar,

Nu mă las că-s gospodar

Mirele grăi, aruncându-și  pălăria.

Dară eu, pentru Măria

Aduc  soarele în noapte 

Și scot din mină și lapte!

Babă Ioană, dă-mi un sfat,

Crezi că sunt prea îngâmfat

Că o vreau pe Măriuca

Și n-o iau pe-a lu’ nea Luca

Să dormim lângă Grivei 

Sau în vechiul meu bordei?

-Vasilică, mă băiete,

Tu ești fix ca un scaiete!

Agață-te de ce vrei,

Fă palat cu trei alei

De ți-e scris s-o iei, o iei,

Dară fii atent la umbră,

Că e șuie și cam strâmbă.

-Cine, babo? Măriuca?

-Nu, Vasile, nu fii tâmp,

Uită-te încoa’, pe câmp,

La groapa unde-ai pus semn

Că va fi cerdac de lemn!

Ei, acolo nu e bine!

Ia de-ascult-aci la mine,

De vrei tu bordei cu tindă,

Ai nevoie de o grindă

Chiar mai multe, zău așa.

Pe cușmă nu te culca,

Că e treabă serioasă,

Nu joacă. Să faci o casă,

Nu e ca la coasă!

De vrei o crăiasă,

Fă odăi ca la oraș,

Uită că ești tărănaș!

-Și de unde, babă,

Să cumpăr io grindă?

Bani aș cam avea,

Dar de unde-oi lua?

Tu, babă Ioană, orașu-i departe,

Sapte văi ș-un deal

De el ne desparte.

Cum să car eu grinda,

Ca să iasă tinda

Dreaptă și nu șuie,

Inima Măriei

Mie să-mi descuie?

-Nu știu, măi flăcău,

Dar îți mai zic eu,

Trebuie și piatră!

Chirpicii, la ploi,

Ț-or aduce-n casă

Jale și noroi.

-Babă, mergi cu Domnul,

M-oi gândi la toate

La grindă, la piatră,

La nurii Măriei,

La noua mea vatră.

La oraș m-oi duce,

Viu sau pus pe cruce

Ș-oi lua să fac

Măriei conac.

 

Se făcea că-i vară,

Că se lăsea seară.

Obosit și palid, pe-o bordură șade

Vasile-ngândurat.

A bătut Brăila, Galațiul și Tulcea

De ar fi nevoie s-ar duce și-n Vâlcea,

Doară o găsi grinzile și piatra

Să își facă vatra.

Abătut el șade, gura-i s-a uscat

Întrebând în dreapta,

La stânga-ndreptat.

Nimeni nu-l îndrumă

Sau nu vrea să-i spună

Unde să găsească

Ceea ce el vrea.

 

De-aici, povestea ar putea lua o altă turnură. Trebuie doar să ne imaginăm că Vasile i-ar găsi, cu ajutor divin, pe cei de la Vindem Ieftin. Și problema vieții lui, cheia fericirii alături de Maria, ar deveni o banalitate.
Ar plasa o comandă, telefonic sau online, exact pentru materialele ce-i sunt de trebuință (chiar dacă n-ar ști exact ce-i trebuie, ar beneficia de consultanță de specialitate), iar cel ce-i va prelua comanda le va căuta și achiziționa pe cele mai bune, va negocia cu vânzătorul lor și-i va obține cel mai mic preț posibil și va avea grijă să le primească la timpul și locul potrivit. Prea simplu ca să fie adevărat? Pentru un Vasile al zilelor noastre, cam așa arată normalul. Pentru noi, cei care avem acces la magicul internet, să cumperi materiale de construcții pentru a-ți ridica o casă nu mai e de mult timp un motiv de stres, nu mai înseamnă nici alergătură de la Ana la Caiafa. Evident, poate însemna și asta, nu te impiedică nimeni să-ți aduni materialele cu mânuța ta, cumpărându-le din șapte zări, dar… de ce ai face asta? În era în care timpul înseamnă bani, nu e mai simplu să-ți economisești acest prețios timp și să-l canalizezi în altă direcție decât alergatul după țiglă metalică? În “povestea” de mai sus, pe vremea lui Vasile nu se inventase internetul, oamenii nu aveau acces la informație și nici o paletă atât de largă de produse specifice, deci eroul meu nu avea de ales. Dar tu, cel de azi, ce scuză ai? De ce ai investi timp, energie, bani mai mulți decât e necesar pentru a-ți construi căminul visurilor tale?

Revenim, cu permisiunea voastră, la povestea lui Vasile. Haideți să vedem cum ar continua povestea lui dacă i-am împrumuta din facilitățile zilelor noastre:

 

 

Cum stătea, așa,

Pe bordură-aiurea,

Vede-n colț de stradă scris,

Cu litere de-o șchioapă,

De niciunde răsărit afiș:

Vindem Ieftin.
Casă de comandă.
Materiale de construcții.
Acoperișuri, piatră naturală,
Panouri solare,
Profile metalice hale.

 

Vasile-a uitat că e supărat!

Cu o mână s-a-nchinat,

Cu dreptul a călcat,

Comanda a plasat,

Spre cătun a plecat.

Vestea s-a întins.

Ca un jar încins

Satul a cuprins

Cum c-al lor Vasile,

Gata, va fi mire.

Evident, râdeau,

Cine-a pomenit

Să cumperi ceva,

La poartă să-ți vină

Pietre, grinzi și alte,

Într-o săptămână?

N-au mai râs la urmă,

Când s-a ridicat

În cătunul lor,

Falnicul conac.

Invitați la nuntă,

Toți au admirat

Dale betonate,

Grinzile sculptate,

Tâmplăria PVC

Și-ale Măriei farmece.

-Zău c-a meritat

Țara s-o străbat.

Toată osteneala

Și agoniseala

N-au fost în zadar,

Uite ce făptură

Am în bătătură

Zise cu mândrie

Vasile,

Sorbind-o din ochi

Pe a lui Mărie.

 

Ș-am încălecat pe-o șa

Și v-am spus povestea mea

Care se încheie-așa:

Foaie verde de trifoi,

S-a-nsurat Vasile, măi!

 

 

 

Articolul a fost scris pentru proba numărul 8 din competiția Superblog 2019.