Din multitudinea de oferte turistice gândite special pentru tineri, singura care n-ar trebui ratată și singura care îmbină utilul cu plăcutul fără a ignora beneficiile financiare, este, fără-ndoială, programul Departamentului de Stat al SUA, programul Work and Travel, program destinat studenților înscriși la cursuri de zi în facultăți acreditate. Bine, e posibil ca voi să n-o percepeți ca ofertă turistică și chiar nu-i, nu în adevăratul sens al sintagmei, dar faptul că cele aproximativ patru luni îți dau timp suficient să descoperi, să vezi, să admiri, să cunoști pe-ndelete locuri și oameni, face ca acest program să poată fi încadrat și în categoria oferte turistice.
Astăzi, altfel decât ieri
Nu, nu am avut șansa. Pe vremea tinereții mele (sic!) n-am auzit de-așa ceva. Probabil exista dar nu era suficient mediatizat, erau alte vremuri, altă mentalitate, altă viteză de circulație a informațiilor. Evident, auzisem de „visul american”. Prin filme. Evident, mi-aș fi dorit să-l trăiesc. Dar cine să mă îndrume spre el? Dacă aș fi știut câtă experiență aș fi putut acumula, câți oameni aș fi putut cunoaște și câte multe alte beneficii aș fi avut de pe urma unui asemenea program, aș fi mers. Probabil ai mei ar fi făcut un efort financiar și m-ar fi susținut, mai ales că, datorită faptului că cele patru luni înseamnă și muncă remunerată corespunzător, aș fi recuperat cu vârf și-ndesat investiția. Nu pot da timpul înapoi, asta mi-e clar. Ce pot face însă este să-mi îndrum copilul spre o astfel de experiență.
Cum mi-aș încuraja copilul să aplice pentru programul Work and Travel?
Poate că la început nu va fi la fel de încântat ca de-o fugă în Vamă sau de una la bulgari dar, cu siguranță, va deveni conștient că acest program de schimb intercultural îi poate fi benefic din multe puncte de vedere, că prin el poate căpăta o perspectivă nouă asupra vieții. I-aș spune că va avea la dispoziție patru luni pe care să le petreacă departe de o Românie coruptă, plutind în derivă, o Românie în care mediocritatea și „șmecherismul” sunt apreciate și ridicate la rang de virtute și va avea la dispoziție patru luni să descopere o Americă unde, indiferent de mediul în care te naști sau crești, ți se lasă la îndemână șansa să-ți depășești condiția, să te dezvolți, să fii sau să devii ce-ți dorești; că va sta patru luni departe de nepotism, șpagă, politică infectă, salarii de mizerie și va fi aproape de alți oameni veniți din toate colțurile lumii, alături de care să descopere că barierele dintre el și „se poate” dispar; va avea patru luni în care să învețe că „normalitate” nu înseamnă să mergi în direcția în care ești mânat ci să mergi pe un drum ales de tine la capătul căruia să nu simți că ai luptat cu morile de vânt și că ai făcut-o degeaba; va câștiga patru luni de libertate: libertatea de a descoperi că munca îi este răsplătită, că există viață dincolo de orele de program, că are la dispoziție patru luni în care poate călători și vedea locuri la care alții doar visează, că poate vedea Silicon Valley, Niagara, Marele Canion, multitudinea de parcuri naturale, că se poate plimba pe Broadway, că se poate pierde prin mulțimea newyorkeză, că poate descoperi părți de cultură ale Americii moderne și tradiții ale unei societăți bazate pe multiculturalism, toleranță și libertate. Și m-aș folosi de orice alt argument care i-ar stârni interesul.
Așa l-aș convinge, sunt sigură. Iar faptul că ar cunoaște nu numai modul în care trăiesc, muncesc și interacționează americanii ci ar face și cunoștință cu o multitudine de tineri veniți din toate colțurile lumii prin intermediul aceluiași program, că ar avea ocazia ca împreună cu ei să-și îmbunătățească cunoștințele în materie de limbă engleză, că va putea, împreună cu ei, să (re)cunoască diferențele de trai zilnic dintre SUA și țara din care vine fiecare, că vor schimba impresii despre ce văd, aud, simt și experimentează, că va lega prietenii cu tineri mânați de aceeași dorință de cunoaștere – toate astea vor veni în sprijinul pledoariei mele pentru ca el, copilul meu, să aplice și să plece în SUA prin acest program.
De restul (programare pentru viză, programarea pentru interviul cu angajatorul și multe altele) se poate ocupa CND Turism, cel care are în portofoliu oferta Work and Travel Vacante Speciale, din câte știu au o experiență vastă pe această ramură de travel și copilul meu va fi pe mâini bune, iar la partea financiară ne putem bucura de susținerea BRD.
Tu ți-ai încuraja copilul să aplice pentru programul Work and Travel? Cum? De ce?
Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 17 din competiția Superblog 2018