Booon… ce vreau sā vā zic? Mă scuzaţ’ da-s obosită, tocmai am aterizat de la muncă şi mor de somn. Bine, am la purtător şi nervii aferenți unui schimb trei lung și obositor. Ah, stai că mi-am adus aminte ce aveam de zis (de scris, de fapt): tre’ să scriu un articol șugubăț despre cum că iarna nu-i ca vara, cu referire la certificat energetic, că azi e deadline Superblog, la proba cu numărul 13. Deadline?!?

Păi bine măi Superblogule, azi te găsiși să pui deadline? Și tu, Enermedule, ce-ți veni să ceri articol șugubăț? Numai de-asta nu-mi arde mie acum, după ce toată noaptea am înghețat ca un rahat în clădirea lu’ Pește, construită când era bunica fată mare, de bate-n ea Crivățu’ mai ceva ca afară. Vrei să scriu ceva despre termoviziune, ăh? Păi stai că-ți zic! Știi zicala aia turcească ”Cui îi fierbe creierul în august îi fierbe cazanul iarna”? Ăl de-a zis-o primu’ n-a fost prost deloc! Nu mă-ntreba de ce, că habar n-am, da’ tare mi-aș fi dorit az’ noapte o țuică fiartă care să-mi dezmorțească ultimul neuron degerat pe altarul Sfântului Salariu. Ce? Nu la cazanul de țuică se referă zicala? Da, bine, ești tu deștept! Și eu aș fi fost, dacă stăteam la căldurică și nu în mijlocul unei clădiri unde-mi îngheață ficatul și singura sursă de căldură e propria mea respirație. Da, știu, acolo-n spate deja murmură cineva cum că ar trebui să mă-mbrac mai gros ca să tremur mai subțire. M-aș îmbrăca, nu zic nu! Mi-aș lua juma’ de șifonier de-aș putea da’ nu pot, trebuie să port o afurisită de uniformă cu mânecă scurtă și să-mi las dinții să clănțăne a zâmbet amabil când eu, de fapt, am țurțuri și-n sângele din vine. Singurele momente când îmi mai revin sunt alea în care ies pe furiș afar’ să trag câte-un fum-două: trag aer proaspăt, călduț, de-ăla de -5 grade Celsius și-mi pare c-am nimerit în mijloc de caniculă. Când intru ‘napoi la -15, m-apucă iar tremuratul de 8,5 pe Richter.

Hai c-am lungit-o cu șugubățeala! Azi, la ieșirea din tură, după 12 ore de zgâlțâială, am ajuns la concluzia că trebuie să fac ceva înainte să mor de frig: să-mi caut un alt job. Și chiar o voi face, dar nu oricum: depun cv-ul și, la interviu, dacă simt că mă vor, le cer să-mi arate un certificat energetic al clădirii în care urmează să lucrez, unul de la un auditor care posedă autorizație să emită așa ceva.

energetic

Vreau să văd negru pe alb, în culori, cum o fi, că nu nimeresc iar într-o clădire neizolată termic, unde zici că nu te plouă dar e un frig de crapă pietrele. Să vază ochii mei că iarna poate fi ca vara! Adică ce, după ce că muncesc de-mi sar ochii din cap, să mai și tremur ca varga? Și de n-or avea ei un certificat energetic (unul e absolut necesar la vânzare sau închiriere de imobile, oricare ar fi destinația clădirii), te voi recomanda pe tine, Enermedule, pe tine care-mi luași frumusețe de oră de somn ! În loc să dorm și io ca omu’, că dădui căldura la maximum când ajunsăi acas’, doar-doar m-oi mai dezmorți oleac’, io-te, mă șugubățesc a pagubă pe-acilea. Aoleu, mă duc să dau căldura mai încet, c-acuș vine factura și-mi îngheață sufletul. Auzi, Enermedule?! Dacă intru la tine pe site și găsesc numărul tău de telefon, pot să te sun? Am nevoie să-mi zici, cu termoviziunea ta, dacă tre’ să-mi izolez apartamentul fiindcă am impresia că și la mine intră căldura în calorifer da’ iese pe geam. Iar de plătit.. ce să zic? E ca-n zicala asta: “Iarna fie te mușcă cu dinții ei ascuțiți, fie te biciuiește cu coada ei aspră.” Și-ale naibii facturi mă biciuiesc până la sânge, de-aia lucrez unde lucrez. Ce zici, te sun să aranjăm o întâlnire, tu cu aparatul de termoviziune, eu cu speranța? Cum care Speranța? Soacră-mea, ea e aia care nu crede nici în ruptul capului că o mașinărie  poate să-i zică ei pe unde se pierde căldura din casă și banii dați pe ea. Pe căldură, ce nu înțelegi? Hai că te las, văd că ești mai obosit ca mine! Ne vedem la note, șugubățule!

 

Nu vă mai zic pentru ce și cine e articolu’ că v-ați prins deja