7 zile și-o pereche de blugi la Paris

De acasă până la aeroport am făcut cei 43 de kilometri în două ore. Cu nervii întinşi la maximum, am constatat la îmbarcare, în timp ce-mi căutam frenetic paşaportul, că nu-mi luasem cardul. Noroc cu cei 200 de euro puşi „bine” şi cu faptul că aveam deja plătită cazarea cu tot cu mese incluse pentru cele 7 zile de concediu în Franța. Credeți că asta a fost tot? Evident că nu. La aterizare bagajul meu de cală a fost de negăsit așa că, iată-mă în toată splendoarea mea, cu un bagaj de mână ce conținea câteva piese vestimentare (o cămaşă în carouri, o bluză lălâie, un tricou, o helancă, o bluză elegantă, o pereche de bocanci, o pereche de pantofi cu toc şi ce aveam pe mine: tenişi, tricoujeanşi). Ce mă fac o săptămână întreagă? Port o singură pereche de blugi de damă toată săptămâna? În capitala modei? Probabil vor râde şi curcile pariziene de mine. Cu siguranță nu-mi voi cumpăra haine, nu am cu ce, vreau să văd Turnul, Notre Dame, mai e şi excursia de o zi în Alpii francezi… Vacanța plănuită cu atâta aplomb părea dusă pe apa sâmbetei. Sau nu! Ca de obicei, zenul mi-a revenit cât ai zice Paris.

7 zile cu o singură pereche de blugi

Mi-am aşezat, supărată, sărăcăciosul bagaj în şifonierul din camera de hotel. Hai că nu-i tragic, mi-am spus. Ce mă făceam dacă n-aveam jeanşii? Am zâmbit, erau preferații mei.

Ziua 1: Notre Dame. Blugi şi cămaşă în carouri, tenişi.
Mai bine de-atât nici că se putea. M-am putut plimba în linişte, admirând arhitectura impresionantă şi străzile adiacente catedralei pe care le-am luat la pas, fără grabă, grație încălțămintei comode. Mi-am admirat, la un moment dat, imaginea reflectată într-o vitrină. N-aş putea spune că eram eleganța în persoană, dar nu-mi stătea rău deloc, dimpotrivă.

Ziua 2: Turnul Eiffel. Blugi, bluza mea lălâie şi ghete.
Am văzut fiecare părticică din cei 300 de metri din înălțimea turnului. Am urcat două etaje pe scări, restul cu unul din lifturi. Am admirat Parisul de sus, am făcut poze, mi-am permis să beau o cafea în Jules Vernes. Cât despre cum eram îmbrăcată, n-aş fi putut face o alegere mai bună nici dacă aveam la dispoziție garderoba unei regine. Jeanşii mei preferați făceau casă bună cu bluza largă, lejeră.

Ziua 3: Alpii Francezi. Blugi, helancă, ghete.
Chamonix, raiul schiorilor, este chiar şi pe timpul verii ceva ce n-aş fi vrut să ratez cu niciun preț. Iarăşi n-am simțit lipsa valizei mele pline cu ce-aveam mai bun în materie de haine. Helanca şi bocancii au făcut pereche excelentă cu jeanşii mei preferați.

Ziua 4: Pe străzile Parisului. În blugi, tricou şi tenişi, pierdută pe străduțele aglomerate din centrul istoric. Spun „pierdută” pentru că asta s-a întâmplat, bateria telefonului m-a lăsat baltă şi n-am mai avut acces la harta pe care-o descărcasem în memoria lui. Când m-am dumirit că n-o pot scoate la capăt cu franceza şi francezii nevorbitori de romgleză, am luat un taxi spre hotel. Oricum, un pic de odihnă nu-mi prisosea, ziua de dinainte fusese obositoare.

Ziua 5: Luvru. Blugi, pantofi cu toc, bluză elegantă. Recunosc, încălțămintea aleasă prost, dar nu mă puteam duce în bocanci. O pereche de balerini ar fi fost perfectă dar puținii mei bani rămăseseră şi mai puțini, nu cred c-aş fi găsit prin Paris tenişi la 20 de euro. Bine, nici n-am căutat, dar asta-i altă mâncare de peşte. Cum ziceam, Luvru: Mona Lisa, Venus din Milo, Frumoasa Grădinăreasă. Am zăbovit minute bune în fața fiecăreia, conştientă fiind că nu voi mai avea prea curând şansa de a le vedea. Bine, un alt motiv al „negrabei” mele era că tocurile mele făceau mai mult zgomot decât ar fi fost necesar într-un muzeu. Şi totuşi… a fost o zi perfectă. Evident că n-am reuşit să văd tot, tocmai de-aceea mi-am promis să revin cândva şi să-mi desfăt sufletul pe-ndelete.

Ziua 6: Prin magazine. Fără bani, doar cu blugi şi în cămaşa în carouri luată peste helancă (plouase toată noaptea şi un vânt rece mătura străzile Parisului), încălțată cu ghetele mele bărbătești (ştiți genul military, nu?).  Ziua a trecut greu (jumătate din ea am fost supărată pe lipsa banilor – mi-aş fi cumpărat una-alta, jumătate uimită de magazinele aglomerate, de prețurile enorme, de mulțimea dezinvoltă.

Ziua 7: Plecarea spre aeroport. Am coborât la recepție cu bagajul meu sărăcăcios, îmbrăcată în singurii şi dragii mei jeanşi care m-au plimbat prin tot Parisul, în cămaşa cu carouri peste care am luat bluza mea lălâie. Şi da, m-am uitat în oglindă înainte să ies din cameră. Aveam un aer aproape parizian, iar ghetele bărbăteşti întregeau ținuta chic. Cu o vădită încântare pe față, după ce-am rostit ceva ce aducea cu „au revoir” m-am întors brusc şi-am dat cu bocancu-n… valiza mea pierdută. Înainte să fac o criză de isterie, mi s-a explicat că-mi fusese trimisă de la aeroport cu doar 5 minute înaintea coborârii mele din cameră.

Am ajuns la poarta de îmbarcare la timp, deşi mi-a luat ceva timp să car valiza buclucaşă şi absolut inutilă după mine pe culoarele interminabile ale aeroportului. La ce mi-o fi trebuit ditamai valiza? M-am descurcat perfect doar cu blugii mei preferați!

blugi

Articol scris pentru proba cu numărul 12 din competiția Superblog 2018

Subscribe
Notify of
guest
2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Dincolo de nori
Dincolo de nori
5 years ago

Ioana, pe bune. Cum râd curcile pariziene? 🙂