țara arde şi baba se piaptănă, sincer, nu-mi prea pasă. Cu laba pe inimă recunosc că mai tare-s afectat de acea frecție la piciorul de lemn pe care a trebuit să i-o administrez babei după ce-a luat foc, aşa pieptănată cum era, când i-am zis cã degeaba se uită ca curca-n lemne, că nu s-a înregistrat încă, nicăieri în lume, copil cuminte şi babă frumoasă. Da, sunt Peter Rabbit. Mă mai cheamă şi Peter Iepuraşul, şi Rilă, şi Morcoveață, şi Sprintenilă. Bine, voi puteți să mă chemați cum vreți, numai chemați-mă. De ce vreau să mă chemați? Pentru c-am aterizat, în nişte împrejurări de culoarea morcovului, cu viteza luminii, fix în povestea Babei Cloanța. Ştiți voi, vrăjitoarea cu care-şi sperie mămicile copiii în speranța că s-or linişti, că nu vor mai fugi mâncând pământul când vine vorba de intrat seara în casă, la culcare.

Dacă pe ea o ştiți şi pe mine nu, ar trebui să vi se morcovească obrajii de jenă! Pentru că io-s chiar renumit, în ziua în care-am aterizat în curtea  babei pieptănate, adică azi, 30 martie 2018, când rulează, în premieră în cinematografele din Romania, un film pentru copii care-mi poartă numele, film în care eu sunt vedeta, evident! Cum însă afurisita de Baba Cloanța tocmai dădea prin răzătoare  la domiciliul ei (cel din Pădurea Fostă Fermecată Actualmente Defrişată – Pe-Alocuri Depilată), un morcov aproape proaspăt din grădina ei bio şi mie-mi era foame tare, am zis sã dau o fugă până la ea, să-mi introduc morcovul gata ras în cavitatea bucală şi să mă-ntorc vioi şi cu burtica plină la lansarea filmului. Zis şi făcut!
Am intrat iepureşte în ograda dânsei, am aşteptat să termine Baba de ras morcovul şi, când am văzut-o că s-a lăsat de ras doar ca să se pieptene… mi-am pierdut cumpătul şi i-am zis că se piaptănă într-un moment nepotrivit şi chestia aia cu copiii cuminți. Evident, m-a luat de urechi. Credeți că s-a oprit aici? Nu! M-a blestemat! Cum ştiu că s-a prins blestemul de mine? De câteva ore nu mai pot alerga, la fiecare pas simt o durere straşnică în partea dorsală şi mă mai şi urmăresc, oriunde m-aş duce, un smoc de frunze de morcov. Ziceți şi voi, dacă nu-i blestem, atunci ce-i? Constipație nu-i, că de la aia nu-ți cresc frunze, plus că eu întotdeauna m-am hrănit sănătos, n-am mâncat strugurii la care n-am ajuns pentru că erau acri, n-am alergat după doi iepuri deodată pentru că, de obicei, după prima sută de metri, aşa cum a nimerit orbul Brăila, se întâmpla să m-apuce foamea.
Ce vă spuneam? Ah, nu vă mai rețin, măcar voi s-ajungeți la premiera filmului, eu rămân cu Baba Cloanța pân-o veni toamna să-mi cadă frunzele alea sau s-o îndura baba şi m-o dezblestema să pot lerga din nou pe pajiști.

Una peste alta… nu-i chiar aşa rău acilişea în Pădure, voi mergeți la film și dacă vă place poate se va face şi o continuare la a cărei premieră să pot merge și eu. Numele meu e Peter Rabbit. Mă mai cheamă și Peter Iepurașul, Rilă, Morcoveață, Sprintenilă și, mai nou, Frunză-mobilă. Oricum  m-ar chema, chemat sau nechemat., voi ajunge oricum în cinematografele din toată țara adus de InterComFilm.

 

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 11 din competiția SpringSuperblog 2018