Interviuri cu bloggeri. Nr 50 Cătălina Mitu

Astăzi, interviul cu numărul 50. Pentru el am ales-o pe Catalina Mitu. Nu întâmplător, vă asigur. Are un singur blog, pe subdomeniu, de trei ani. Trei ani în care a scris foarte puțin. Și totuși… am ținut neapărat să vă fac cunoștință cu ea. Îmi păstrez motivele, deși le veți zări, poate, printre rânduri. Poate. Dacă nu le veți seziza, vă spun la final de ce am ales-o, bine? Până atunci, despre blog, blogosferă și scris, cu Cătălina Mitu:

Io: Cine este Cătălina Mitu?
Cătălina: Catalina Mitu e o tipa haioasa, un pic timida ( desi nu ar trebui in cateva luni fac 30 ani ), un pic visatoare si merge pe mottoul totul sau nimic fara jumatati de masura. E haioasă când e visătoare sau când îi timidă? A, când merge pe motto, am înțeles! Doamne-ajută, sper să nu începi să-mi visezi pe-aci! 

Io: Ești blogger?
Cătălina: Da pot spune ca sunt blogger de ceva timp incoace. Singura diferenta este ca scriu despre ceea ce vreau, ce simt si ce imi place. Diferență… față de cine?/ce? Bine, las-o așa, dacă-i diferentă, să fie, că pare să fie de bine.

Io: Unde scrii?
Cătălina: Pe blogul Inimi Parfumate in acest moment si atat. Măi, tu mă minți! În fix acest moment îmi scrii mie, pe chatul Facebook. Și eu îi scriu lui… hai lasă, bine, cum zici tu… .

Io: Când și cum ai început să scrii?
Cătălina: In urma cu 3 ani parca am facut blogul dar de scris pe blog scriu de 2 ani si incerc sa fiu constanta. Cum am inceput sa scriu, e o poveste foarte fericita pot spune din care a reiesit prietenia mea cu Agurita. In urma cu 3 ani si ceva am castigat pe pagina ei la un concurs si am descoperit ca la fel ca si mine este din Constanta. De atunci am pastrat legatura am mai iesit la diverse evenimente ea ca blogger, eu ca insotitorul ei, pana cand nastrusnica mea prietena mi-a propus sa imi fac blog. A durat ceva pana m-am hotarat dar in cele din urma a rezultat Inimi Parfumate. Așa-mi veni un chef să dau cu scrierea ta constantă de-un perete… . Bun, ai început de 3, scrii de 2, am înțeles. Mi se pare mie sau lipsesc niște virgule? Neah, dă-le naibii, excesul dăunează. 

Io: Descrie-ne un pic blogul tău. Cam ce fel de articole găsim pe el?
Cătălina: Blogul meu este un blog simplu, nu se axeaza pe o nisa anume, de aceea veti gasi de la articole legate de beauty pana la articole legate de vin sau mancaruri. Cum spuneam si mai sus scriu despre ceea ce imi place si simt ?  Aham, îți place mâncarea și vinul și beauty. Și mie îmi place mâncarea, azi plănuisem o fasole dar n-am chef, vin aș bea dar n-am, beauty… mai la iarnă, acu-s leșinată de căldură. Simplu, ăh? Blogul. Adevărul e că sunt unele complicate rău, intri pe prima pagină și nu mai nimerești ieșirea de la mulțimea reclamelor.

Io: Scrii cu regularitate? Ce anume te determină să abordezi un anumit subiect?
Cătălina: Incerc sa fiu constanta in articole. In momentul in care ma apuc sa scriu despre un subiect o fac pentru ca vreau sa ii informez pe cei ce imi urmaresc blogul sau pentru a dezbate un subiect si atunci le cer si parerea. Iar ultima situatie ce ma determina sa abordez un anumit subiect sunt probele de la SuperBlog si acolo ma documentez bine sa nu scriu vreo prostioara. Ăăă… ok. Așa e, cum zici tu, că tu ești constanta în cauză.

Io: Ai blogul de trei ani, zici. Câte articole ai publicat până acum?
Cătălina: Aaa cred ca am scris pana in 100 articole. Păi… constanta?!? 
Io: Hai că-ți spun eu: fix 69. Care crezi că e cel mai bun articol al tău de până acum?
Cătălina: Wow ti-ai facut temele bine ?. Cel mai bun hmmm greu de decis pentru ca in fiecare din ele e o bucatica din mine. Greu de decis…. . Acesta este preferatul meu. Si daca citesti articolul vei intelege de ce. Wow! Te-am speriat? :))) Ok, citit, înțeles.

Io: În ultimul timp blogosfera constănțeană, din care faci parte, pare mai activă. Ce/cine vă mobilizează?
Cătălina: Da intr-adevar asa este, ai dreptate suntem mai activi. Tonul l-a dat Cristina Joy cand in luna martie a acestui an ne-a adunat la Spring Bloggers Meet, iar de atunci ne anuntam unii pe altii de diverse evenimente la care putem participa. Incercam sa ne ajutam si sa ne mobilizam reciproc. Pe bune? Încercați să vă ajutați? De ce, e criză de bâte la Constanța sau e spitalizarea scumpă? Just kidding, bravo vouă! 

Io: Cât de important este pentru un blogger să participe la blog-meett-uri?
Cătălina: Destul de important, asa ne cunoastem intre noi, si aflam si opinia celorlalti despre diverse evenimente sau diverse situatii. Bine faceți că vă cunoașteți. O fi de bine?

Io: Cum stai cu cititorii? Ai, n-ai, vrei?
Cătălina: Nu ma pot lauda cu prea multi cititori, mi-as dori sa am mai multi. Dar decat multi si degeaba, adica gen stau doar pt concursuri si apoi dispar, ma multumesc si cu ce am ? In ultima vreme mai toti alearga dupa concursuri si nu prea stau sa cunoasca omul sa citeasca articolele. Aham, văzui. De concursuri zic.  Da’ nu partikip. Tu, dacă ești mulțumită cu ce ai, bravo ție!

Io: Cum crezi că arată un cititor pe/de bloguri?
Cătălina: Sincer nu stiu. Dar pot sa iti spun cum eram eu la inceput cand am descoperit blogurile, dimineata imi duceam fata la gradi, apoi ma intorceam acasa imi faceam cafeaua, imi aprindeam tigara si incepeam sa savurez articolele de pe blogurile ce ma interesau. Eu ma delectam dimineata cu articolele, sau seara dupa ora 22 cuibarita in coltar cu o paturica pe mine si o ciocolata calda. Mda, mișto imaginea, dar eu te-am întrebat cum arată, nu ce fac și când citesc 🙂 Deși.. dac-aș ști că ai mei citesc cum citeai tu… aș scrie mai des.

Io: Dacă tot ne-ai spus când și cum citeai, acum, că ai blog, pe cine citești?
Cătălina: Mmmm pai citesc mai multi blogeri, una ar fi aguritza.ro , iar o alta blogerita ce imi place sa o citesc si imi e tare drag de ea este letsbegorgeous.com . Iar Aguritza? Pffff, sigur e de la genele alea! 

Io: E a doua oară când o menționezi pe Aguritza. Hai s-o bârfim! Cum e?

Cătălina: Ea e Agu e o nebunatica, ea e fresh si cu zambetul pe buze mereu. Daca ai o problema te asculta iti da un sfat, te incurajeaza. E o tipa sufletista nu ai cum sa nu o placi.
Io: Măi Cătălina, am zis bârfă! :))) Zi ceva de rău :))) Glumesc. Ei… nu prea glumeam dar… .

Io: De ce Inimi Parfumate?
Cătălina: Pentru ca fiecare inima, fiecare suflet are parfumul lui. Pentru ca sunt o sentimentala uneori si pentru ca ma las purtata de val. Val? Sau văl? Mai ții minte că te-am rugat să folosești diacritice? 

Io: Un exemplu de articol în care te-ai lăsat purtată de val?
Cătălina: Acesta este singurul articol de pe blog in care m-am lasat purtata de val. Hmmm… soft. Valurile tale nu seamănă cu ale mele :))))

Io: Ce zodie eşti? Un amic cu flori întreabă dacă crezi în zodii şi dacă ştii că te-ai născut în cea mai mişto dintre ele.
Cătălina: Hi hi hi sunt sagetator la fel ca si el de altfel. Eu sunt pe 25 noiembrie iar el pe 29. Da stiu ca sunt nascuta in cea mai misto zodie. Imi iubesc zodia mi se potriveste manusa si apropo eu sunt vesnic indragostita. Cred ca este un defect al zodiei ? Veșnic îndrăgostită? Soțul tău știe? Sper că da, altfel vin și-l bat personal!  E defect, știu! Emil, de exemplu (aka amicul cu flori) e îndrăgostit de el însuși. Tu… ești la extrema cealaltă, pari că iubești pe toată lumea. Și mai sunt unii vărsători care iubesc tot ce le iese în cale, la propriu… .

Io: Ok, hai înapoi la blog: în 2016 ai scris doar pentru Superblog?
Cătălina: Cam daaa nu ma intreba de ce ca nici eu nu stiu. As fi vrut sa scriu mai mult dar nu am reusit. Insa anul acesta am schimbat foaia si am scris si altceva in afara de SuperBlog. Îhîm, am văzut că ai schimbat-o dar nu te opri. Trei ani și 69 de articole, din care jumătate (dacă nu mai multe) scrise pentru un concurs… nu prea sună bine.

Io: Zi-ne de concursul ăsta. Cum e, ce-ți place la el, ce te enervează?
Cătălina: Imi place SuperBlog, imi place competitia de aceea am ales sa ma reinscriu. Ce ma enerveaza cel mai mult sau ce urasc cel mai mult sunt deadline-urile. Am un program activ, si multe dintre articole le scriu dupa ora 22:30 – 23:00 cand ma bag in pat cu tableta sau laptopul in brate si incep sa scriu. Dar incerc sa ma adaptez si sa respect acel deadline. Ok 🙂

Io: De câte ori ai participat şi pe ce locuri te-ai clasat? Eşti mulțumită?
Cătălina: De 2 ori am participat urmeaza a 3 a oara. Aaa prima oara nu mai stiu …. dar acum a doua oara am iesit pe 60 sau 60 si un picut. Nu, nu sunt multumita vreau mai mult dar am rabdare stiu ca voi reusi, nu ma descurajez asa usor. Succes!

Io: Având în vedere cã ai puține articole pe blog, cum de ai peste 1000 de foloweri pe pagina blogului?
Cătălina: Pai i-am adunat usor usor pot spune, in mai pe 29 aveam aproape 900 de foloweri. Apoi am vazut ca multi dintre blogeri organizeaza concursuri pe pagina de facebook a blogurilor lor. La fel am procedat si eu am organizat 2 concursuri, al 3 lea este inca in desfasurare si uite asa am mai adunat cativa foloweri. Am înțeles. Concursurile aduc foloweri. Dar știi că nici 10% nu-ți calcă pragul blogului, nu?

Io: Cei 1000 și ceva… se regăsesc și în statisticile blogului? Sunt cititori ai blogului sau doar urmăritori pe Fb?
Cătălina: Unii dintre ei ma citesc si imi si comenteaza, unii dintre ei ma urmaresc pe blog dar sunt mai mult activi pe facebook. Bun, deci știi 🙂

Io: Ai un motiv pentru care nu scrii mai des? Lipsă de inspirație, lipsă de timp sau altceva?
Cătălina: Acum da pot spune lipsa de timp. Imi umbla piciorutele la plaja cu fata, la plimbare, in parc si la diverse evenimente. Saptamana ce urmeaza voi participa la un eveniment interesant, weekend-ul urmator voi posta un articol despre ? Așteptăm cu interes 🙂 Vine și Agu? Sau își trimite doar genele?  :))))

Io: Despre ce nu ai scrie? Un subiect la care ești sensibilă?
Cătălina: Mmm nu stiu daca nu as scrie despre ceva anume. Acum depinde daca ar trebui sa scriu un articol personal legat de viata mea, nu as scrie, am o perioada peste care nu am trecut. Adica undeva in adancul sufletului meu timpul s-a cam oprit in loc acum 13 ani si de atunci simt ca am pierdut o bucata din viata mea, a ramas un gol ce nimeni nu l-a putut umple. No comment.

Io: Dă-mi o definiție a bloggerului. Ce înseamnă să fii blogger?
Cătălina: Sa fii blogger inseamna sa asterni ceea ce simti, sa transmiti emotia catre cititor. Daca te apuci si torni articole peste articole si nu lasi acolo o bucatica din starea ta pentru ca cititorul sa ajunga sa te cunoasca la un moment dat e degeaba. Zilele trecute mi-a placut o postare de a lui Emil, cea in care a postat o melodie, acolo am simtit sa spunem un pic starea lui. Iar melodia mi-a trezit amintiri, cam despre asta este vorba sa fi blogger in opinia mea. Poate gresesc dar imi sustin parerea, suntem oameni nu roboti ? Mda, știu postarea. Dar… mai știu și alti zeci de oameni care au niște postări de-ți vine să te duci să-i pupi și nu sunt bloggeri. Apropo, pe undeva pe-aici Emil te-ar contrazice, el zice că blogării nu-s oameni :))

Io: Dacă n-ai avea blog, ți-ai face unul azi? De ce?
Cătălina: Da mi-as face un blog daca nu as avea, sincer imi pare rau ca nu am scris mai mult. L-as face tot pentru a scrie despre ce imi place, ce simt sau ce visez … pentru ca uneori mai visez si eu ? Visezi, ăh? Hai să vedem cum visezi!

Io: Uite… ai la dispoziție 15 minute să ne scrii ceva despre… valurile mării. Minim 100 de cuvinte. Accepți?
Cătălina: Ooo tare provocarea ??? Hai ca incerc!
Io: Succes!

Cine crede ca dragostea trece usor, inseamna ca nu a simtit acel fior ce iti taie respiratia si simti un gol in stomac. Cine poate sa ne vorbeasca despre dragoste, daca nu marea si ale ei valuri inspumate, atunci cine? V-ati pus intrebarea oare cate povesti de dragoste ascunde marea, sau cate lacrimi de dor, cate cupluri isi jura credinta unul altuia in fata marii? Mai tii minte cum erati la inceput cand va plimbati mana in mana, pe malul marii si va intelegeati din priviri si zambete? Cand simteai in parul ei briza marii, si te pierdeai in ochii ei caprui care „fura inima oricui” credeai ca toata lumea e a ta si te simteai cel mai puternic? Pacat ca destinul nu a tinut cu voi, iar tu ai ales drumul tau inainte de a-i spune si ei, te-ai gandit ca o vei face sa planga si tu nu aveai nevoie de povesti lacrimogene cu un final trist. A fost mai usor sa o pacalesti sa ii spui ca te vei intoarce, sa nu fie trista si sa te astepte, iar ea naiva si credula te-a crezut. Dar cum a fost cand te-ai intors si i-ai recunoscut ca ai gresit? Ce credeai, ca te va primi cu bratele deschise? Credeai ca isi va aduna sufletul spart in bucati si te va primi la loc, te-ai inselat din pacate. Ea a plecat de mult timp dar tu inca te gandesti la ea, ai ramas cu intrebarile tarziu rostite in noapte. Acum esti doar tu, noaptea si valurile marii inspumate ce iti asculta suferinta… dar oare tu ai stiut sa asculti suferinta ei ?

Io: Mai ai două minute.
Cătălina: Nu stiu daca sunt 100, e doar ce am simtit nu mai am ce sa completez ? De fapt, te-ai cam apropiat binișor de 300 🙂
Io: Recitește-ți textul și spune-mi ce ai schimba la el.
Cătălina: Mmm nimic acum pe moment pentru ca e ceea ce am simtit, dar sunt sigura ca maine mi-ar parea rau si l-as sterge. Nu e primul text cu care procedez asa.
Io: De ce crezi că ți-ar părea rău?
Cătălina: Nu stiu poate pentru ca e trist nu e cu happy ending. Nu cred c-am specificat un anume tip de  sfârșit. Și nu toate endurile-s happy. Nu în viața reală, oricum. 🙂

Io: Cum te vezi peste ani? Ce planuri de viitor ai?
Cătălina: Peste ani … hm mi-as mai dori o fetita si sa semene cu sotul meu, pentru ca Antonia este copia mea fidela este mini me. Sper sa reusesc sa iau carnetul, si apoi sa imi fac cursurile de make-up, mai departe voi vedea ce prinde in contur, sunt unele lucruri ce le am in capsor dar toate la timpul lor. Pe partea cu bloggingul sper sa fiu mai activa si sa reusesc sa transmit ceea ce imi doresc sa ajunga la cititorii mei. Nu urmaresc sa am un castig financiar de pe urma blogului, imi doresc sa fiu inconjurata doar de oameni simpli ce ma citesc din placere. Stiu ca se si castiga de pe urma blogului dar nu alerg dupa asa ceva, daca e sa fie ok, daca nu iar ok, sunt bine asa cum sunt ? Well… succes! 

Io: De ce ai acceptat interviul?
Cătălina: Pentru ca vazusem ca ai mai luat interviul altor blogeri si am zis de ce, eu nu prea vorbesc despre mine, asa ca ar fi o ocazie buna sa ne cunoastem mai bine ? 

Acesta a fost interviul cu Cătălina Mitu. Un om care își croiește încă drumul în viață. Și care, ocazional, constant, rar, cum vreți să spuneți, scrie pe un blog. Cum scrie, judecați singuri. Sincer, eu am văzut, în primul rând, omul din spatele blogului. Și nevoie lui de a comunicare cu alți oameni. Am ajuns s-o cunosc citindu-i articolele scrise pentru un concurs. Acela la care ne spune că s-a clasat pe locul 60. Da, în acea perioadă a fost constantă. deci poate. Până și astăzi, când i-am cerut 100 de cuvinte în 15 minute, a scris peste 270. Deci poate. Oh, îi lipsesc ceva virgule, scrie pt în loc de pentru, probabil a mai scăpat greșeli, dar cine nu greșește? Ne spune că e om, nu robot. Eu am reușit să văd omul, sper că și voi l-ați zărit, printre rânduri, cu tot cu timiditatea sau șovăiala lui. De ce am vrut un interviu cu ea? Pentru că… toți  bloggerii mai mari sau mai mici au fost în stadiul în care este acum Cătălina. Nu te naști blogger. Dar poți deveni. Cu pași mai rari sau mai deși, cu articole mai bune sau mai rele. Scrisul este comunicare. Comunicarea înseamnă dezvoltarea ta ca individ. Blogger nu este doar acela care scrie zilnic, care face bani din blogging sau care trăiește din asta. Bloggingul nu este o meserie, este, în primul rând, pasiune. Iar pasiunea presupune o doză de naivitate. Cătălina are tot ce-i trebuie unui blogger: Are blogul, are cuvintele, are naivitatea. Îi mai trebuie doar motivația, una care s-o facă să scrie mai mult de 69 de articole în trei ani. Succes, Cătălina.

Celor care nu știu la care sens al cuvântului naivitate m-am referit, las mai jos o definiție din Dex:

NAIVITÁTE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate, inocență, candoare, credulitate.

Nu-mi mai rămâne decât să-i mulțumesc intervievatei de astăzi pentru amabilitate. Și să vă mulțumesc și vouă, celor care ați cheltuit, și azi, minute bune din timpul vostru, aici. Mulțumesc!