Ce vor bărbații? E o întrebare la care s-ar putea să găseşti răspunsul, dacă-l cauți unde trebuie.

Când ai până-n 20 de ani, crezi că-ți vor tinerețea. Vor să-ți atingă sânii fermi, coapsele tari, să te bage mai repede în pat. Te vor înconjura de atenție, flori, bomboane, parfumuri, te vor plimba până-n al nouălea cer şi-napoi. Eşti zâna lor din poveşti, cea cu tenul curat ca lacrima, păr mătăsos,  picioare perfecte, mânuțe fine. ŞI o vor ține aşa până faci 25. De ani.

După 25,  crezi că vor neapărat să le faci copii. Băieți, dacă se poate, care să le semene până la cel mai mic amănunt. Să le ducă mai departe numele şi renumele.  Începi să te umfli.  Nu mai primeşti atenție din partea lui. Nu prea mai ştii ce vrea. Între timp, creşte în tine rodul dorinței lui. Nu prea mai eşti frumoasă, tenul s-a dus naibii, picioarele tale sunt doi butuci, nu te mai plimbă spre ceruri, cică tre’ să te odihneşti. Te duce până la ecograf doar, şi acolo pentru că te-ai smiorcăit tu. Şi te tot umfli, până naşti.

Te trezeşti că ai 35 de ani, miroşi a ceapă ecologică, sub unghii ai tot meniul de săptămâna trecută, la coafor ai fost ultima dată cu ocazia botezului celui de-al doilea copil. O da, ai doi deja, amândoi la şcoală. Te-ai transformat în gospodina-robot, responsabilă de confortul soțului şi odraslelor. Eşti femeie doar de 8 martie, când copiii îți aduc mărțişoare şi el un buchet de garoafe. Te mai uiți din când în când în oglindă, dar nu prea des. Cearcănele au alunecat spre buze, sânii caută buricul, celulita domneşte peste coapsele altădată mângâiate de desuuri fine.

Şi, brusc, vrei să faci o schimbare la tine. Vrei să redevii tânără şi frumoasă. Vrei să-i ghiceşti, ca altădată, dorințele Te-apuci de cumpărat creme. Freci la coapse ca la ceaunul bunicii. Pui cu polonicu’ anticearcăn, poate-poate! Rezultatul? Da, îl vezi în ochii lui. E suspicios de atent la ce faci şi la cât ai cheltuit pe creme. Şi-l auzi că-ți zice un “eu te iubesc aşa cum eşti”, în timp ce se uită cu ochii ieşiți din orbite la una de 19 care dansează într-un film de categoria D. Te descurajezi? Nu! Te freci mai abitir pe coapse, faci chiar drumuri regulate la coafor.

Azi aşa, mâine-aşa…. faci 40. Nu mai ştii deloc ce vrea şi dacă vrea ceva de la tine.
Copiii au crescut, tu eşti din ce în ce mai… matură.  Ai tenul uneia de 25, zâmbet pe față, desuuri fine, poftă de viață. Te uiți în stânga ta şi-l vezi pe el: buhăit de prea mult somn, burtos – prea multă bere, chel de la prea mult gel, fără chef. Îți vine să-l dai cu capul de oglinda din baie, poate-poate redevine cel care ți-a sucit mințile la 20 de ani. Dar nu-l dai.

Pentru că, vezi tu, îl iubeşti aşa cum e, deşi el a uitat demult că tu eşti cea după care a alergat luni în sir. A uitat imediat ce te-a prins. Dar tu ai continuat să fii femeie, cu mici întreruperi, constrânsă de îndatoririle casnice. Când ți-ai găsit un pic de timp liber te-ai uitat în oglindă şi… ți-ai revenit. Ai redevenit femeia cochetă, aranjată, parfumată, machiată.  Dar nu şi tânără.
Îți numeri anii, poate-poate ai mai puțini. La fiecare numărătoare te întristezi. Te întrebi când şi cum a trecut timpul. Şi unde s-a dus. Îți vezi copiii şi afli răspunsul. Şi zâmbeşti.
Şi-l surprinzi pe el, bărbatul, holbându-se la tine .
-Vrei ceva? întrebi în speranța că îți va face vre-un compliment.
-Da, o bere!
Şi tu-i aduci berea, întrebându-te dacă  toți anii de căsnicie în care i-ai făcut curat, i-ai făcut copii, i-ai ținut casa în picioare valorează  pentru el mai mult sau mai puțin decât berea pe care şi-o doreşte zilnic.

Ai crezut c-o să afli de la mine ce-şi doresc bărbații?  Ar trebui să-i întrebi pe ei. Întreabă-ți omul de lângă tine ce vrea. Nu ghici, nu presupune, nu anticipa. Nu te întreba pe tine şi nu-i întreba pe cei din jur. Întreabă-l pe el, cel ce-ți e bărbat.