Tot eu sunt, Dolly-Aricica,
Cea mică, țepoasă tare.
Azi vă spun… despre mâncare
Și de share-uit.

Mănânc, eu şi cu mămica,
Separat. Nu ne certăm,
Eu nu-i dau din ale mele
Bobițe de aricele,
Ea nu-mi dă, că e zgârcită,
Din mâncarea ei făcută…
Cam la întâmplare.

Nu prea ştie să gătească
Nici mâncare românească,
Nici mâncare chinezească.
Sincer, parcă n-aş risca
Să m-ating de-a ei mâncare,
Că-i bucătăria mare
Şi-i plină de fum! Oroare,
Căci a mea mămică dragă,
Talentată, din dotare,
Arde şi apa de ceai.

Deci… e linişte şi pace.
Nu mănânc a ei mâncare,
Nu-mi mănâncă de prin troace!

Până ieri! Ea, tacticoasă,
A venit grăbită tare
Şi s-a aşezat la masă.
Eu, cuminte, cum mi-e fel,
Am adulmecat nițel.
Ce aromă! Ce mireasmă!
M-am apropiat de mama
Şi i-am zis, cu glas mieros:
-Mamă, crezi că ai un os
Pentru un biet aricel?
-Os? De ce? Tu eşti cățel?
-Nu mămică! Aricică!
Vreau să gust din mâncărică!
S-a uitat la mine mama
De țepii mi s-au zbârlit,
Boticul mi s-a albit
Şi codița s-a pleoştit
Cuprinsă toată de teama
Că  bătaie-mi va da mama!

–Share your box, i-am zis încet.
-Şer… ce?
–Share your box, mămică dragă,
E un nou concept, nu ştii?
Să împarți ce-ai în cutie
Cu cei ce îți sunt dragi ție!
-Dolly dragă, ce tot zici?
Să împart cu un arici?
Ce, mâncarea de-aici?
Şi-mi arat-a ei cutie.
Înăuntru, bucurie!
Legumele, colorate,
Aşteptau parcă-nhățate
De lăbuțe de arici!
-Da mămică! Chiar din ea!
Nu-i aşa că share-uieşti,
Pofta să mi-o stăvileşti?
-NU!

Mai să plâng! Răspunsul ei
M-a secat la suflețel!
Am gândit treaba nițel…
Şi după două secunde
Pe-al meu telefon de-arici,
Ce e Android, firește, dar mergea și IOS,
După ce am descărcat
Noua aplicație Wu Xing,
Mâncare am comandat.
Am primit, drept mulțumire
Că aplicația am luat,
Un  discount: 15 la sută.
Am luat mâncare multă,
Aşa cum chinezii fac
Când comandă Lazy Mary
Şi mănâncă laloalt’
Cu prietenii, din toate.

Comandat-am deci, mâncare.
A venit într-o clipită.
Cutii, arome amețioare,
Cărniță, orez, legume. Sos şi bețişoare.
Ca un titirez mama a venit. Chemată de poftă!
-Aricică dragă… share-uieşti cu mine?
Ochii pofticioşi m-au înduplecat!
-DA, i-am replicat.

Pentru prima dată, eu şi cu mămica
Am stat la o masă.
Am pălăvrăgit, am mâncat voioase,
Şi-am mâncat tot-tot, nimic nu rămase.
La sfârşit, mămica s-a-ntristat un pic.
-Mămică… de te-am supărat, iartă-mă, te rog!
-Nu tu Aricică! Mi-ai înseninat,
Cu-al tău share,  tot gândul!
Iartă-mă, de poți, că n-am fost prea bună!
Vrei te rog, ca de acum, să mâncăm împreună?
-Da, mămică, vreau! Dar… mănânci cam mult!
Şi… eu sunt mai micuță, la cutii n-ajung,
Nici cu bețişoare nu pot să mănânc.
Nu te superi, oare, că pe lăbuțe mă ling?
-Oh, draga mea Dolly,  poți mânca cum vrei,
Eşti a mea fetiță, am una, nu trei!

Când iubeşti, când masa ți-e îmbelşugată
Share dă la mâncare. Nu într-o postare,
Ci cheamă prieteni. Nu online, în reala viață!
Vei vedea, te vei distra! Este o zi oarecare?
Nu contează! O cutie cu mâncare chinezească
O poți share-ui oricând. E ca  zâmbetul, ca focul,
Poate lumina un suflet, poate gheața să topească.

Articol scris pentru proba cu numărul 14 din competiția SpringSuperblog 2017.

Tags: , , , , ,