A fost odat-o Aricică. Mică, cu țepi mulți pe ea.

În botic sau pe burtică, pitită în păturică, fie soare sau furtună,

Ziua o dormea. Nu e bai, c-a ei mămică o lăsa să doarmă-n pace,

Nu o deranja.

 

Într-o zi, singur-acasă, Aricica auzi

Doi copii, pe sub fereastră. Se jucau.

A privit o vreme joaca.

O ceșcuță cam ciobită, un băiat și o fetiță. Și o acadea.

Ufff, sigur e dulce tare, eu n-am voie dulciurele… .

Și cafea? Cafea e oare? Sunt așa de plictisită… .

Într-o clipă era gata: țepii pieptănați, boticul-

Doar un pic udat. Ieși. Merse la copii.

 

Ce-ai acolo în ceșcuță? Pot să văd?

Fetița cu ochii negri, o privi un pic uimită:

Poți să vezi, dar nu poți bea!

E cafea și e cam scumpă, ai să ne dai bani pe ea?

Bani? Nu am, dar aș putea, dacă vreți, binențeles,

Să vă dau, în schimb, o pară!

De când au aricii pere (?), se mirară-n cor

Cei doi prichindei.

Cum de când? De mult, de când… un băiat și o fetiță vând cafea la aricei!

 

N-a trecut mult și cei trei, se jucau de-a cafeneaua.

Aricica- șef de ceașcă, băiețelul-vânzător iar fetița năzdrăvană- un client răzbunător.

Nu-mi place cafeaua voastră! Ba-i amară, ba e dulce! 

O să vă reclam la…  nu știu cum îi zice!

N-are-aromă, nici culoare, iar la gust e o teroare!

 

În ședință au intrat Aricica și băiatul.

Și au hotărât să schimbe… și designul, nu doar planul.

S-au uitat pe internet (băiețelu-avea tabletă)

Și-au găsit că-i o franciză… la ofertă!

Au luat-o pe o pară, au dat fuga pân’ acas’

Au luat un set de cești, linguriță, o măsuță… ca-n povești!

Sau întors iar la tabletă. De-asistenț-aveau nevoie,

Să-i învețe cum se face

O cafea, să mulțumească pe clienta lor cea rea.

 

Le-a venit în ajutor băiețelul ce sărea înspre gârlă-ntr-un picior.

A venit apoi o fată. Ș-înc-o fată, ș-înc-o fată…. .

Hăt, spre seară, toată strada se-adunase fix în geam, la cafenea!

Măsuțe, ceșcuțe, chiar și cafea. Pungi colorate, arome diverse,

Aricica, cu o acadea, clienții ademenea să deguste la cafea.

Vorba fie între noi, toți știau că-i doar un joc.

Cum tableta se plimba, au aflat toți care-i baiul,

Cu franciza, ce e ea, ce-i cafeaua, cum se bea,

De ce cafea și nu ceaiul,

De ce nu pahar, ci ceașcă,

De ce cafeneaua-i raiul, cine intră-n ea,

Și-au aflat ei toate astea fiindc-un nene,

Trainer-ul de la franciză, le tot povestea:

Ce să facă, cum să vândă, cui și cât să ia.

S-au jucat până spre seară. Obosiți, s-au dus spre case.

Aricica… tot pe gânduri. La cafea, la acadea, iarăși la cafea… .

 

Mami, crezi c-o aricică ar putea să își deschidă c-o  franciză, cafenea?

Sigur c-ar putea, prințesă! Poți și tu, poate oricine. Dar… cam ce franciz-ai vrea? 

Păi… franciza The Coffe Bike!

Bine Aricică, dormi, vorbim mâine de francize… .

 

N-avea stare aricica. Se săturase și ea, doar să doarmă toată ziua.

După joaca cu copii, la cafea se tot gândea.

Aș putea, eu, aricică, să deschid o cafenea!

S-o dezvolt, eu-mititică să cresc odată cu ea.

Cumpăr cafea, fac cafea, vând cafea, vreau cafenea!

 

Adormi mămica. Pe furiș, Aricica, deschise tableta. 

Un joculeț cu cafele… . Daaa, mă voi juca! 

Și-a ales drept sfetnic strașnic, pe Francize Romania

Într-o clipă ea avea bicicletă dar și training. Caferino, drept cafea.

Cu rețeta de succes, adoptată și-nvățată ca pe apă, a pornit

Aricica să colinde prin oraș. Cu aromă-și îmbia, trecătorii adormiți

Din cafeaua ei să bea. Drept răsplată, tot clientul, după ce cafea lua,

Primea câte-un zâmbet sincer, un mulțumesc ș-o acadea.

 

Până seara, orășelul pașnic vorbea tot de noua veste,

Cum c-a apărut în centru bicicletă de poveste!

CB-Romania

Chit că era cam târziu, toți veneau, chiar și copiii.

Cu banii din pușculiță cumpărau câte-o cafea, o duceau acasă mândri

Și mâncau din acadea. Azi așa și mâine-așa (știți, în virtual nu-i timpul

ca-n real, se scurge altfel)… dup-o vreme Aricica două biciclete-avea.

 

Cum ne explicăm succesul? E chiar simplu: e rețeta consacrată,

Mai avem cafeaua, omul care îți dă sfatul, ai know-how. Nu mergi la ghici

Nu riști, nu-i start-up să bâjbâi, înveți pe parcurs, ai training (foarte important, să știți!)

Chiar de ești doar un arici și cafeaua doar în poze ai văzut-o cum arată!

Trebuie să ai voință, să vrei succesul să-l ai. Să ai ș-un picuț de fler, s-asculți, să cauți.

Cafeneaua pe trei roți poate deveni, cu muncă, o afacere a ta.

 

A adormit Aricica, strașnic obosită de succesul virtual. Dis de dimineață însă

Adunat-a, pe sub geam, toată floarea de pe stradă- cei cu care se juca

Cu o zi în urmă doară:

– Ia să-mi spuneți, dragi prieteni, care din voi nu ar da

Bani puțini, din pușculiță, pe-o cafea ș-o acadea?

-Eu aș da!

-Și eu!

-Și eu!

-Bine, eu vă las, de azi nu am timp de joacă,

Cu banii din pușculiță merg să-mi iau o cafenea!

                                              francizero-299x300

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 5 din competiția SpringSuperblog 2017