Jurnal de arici. Sfaturi cu farmec

Când eram micuță-mică, Aricică cu trei țepi,
Mama m-a-nvățat că strică să ai părul nespălat.
Eu n-am păr, dragă mămică, cu glas slab am ripostat
Am doat țepi, un pic de blană ș-un botic cu nas bombat!
Pe botic eu sunt curată, apa când o beau mă spălă,
Nu se vede că-s murdară, țepi-s lungi, blănița rară!

 

Aricică, mi-a zis mama, știi cum florile-nfloresc?
Și-mi arată pe fereastră, în grădină, un strat verde.
Ieri o ploicică caldă le-a spălat de praf, și astăzi
Strălucesc în soare toate, de privirea ți se pierde
Nu știi, să admiri doar frunza sau bobocii ce se-ndeamnă
Să zâmbească sub fereastră ochilor ce îi privesc?

 

Mamă, oare dacă plouă și în ploaie ies să stau
Or să-mi înflorească țepii? Știi, mi-ar place să fiu floare
Trandafir. Roz. Poate roșu?! Mamă, pot să ies în ploaie?
Aricică… tu ești floare. Ești în ochii mei, dar ploaia
Nu te curăță de toate. Uite, îmi arătă mama, unghiuțele murdare
Nu se spală doar cu ploaie. Un pic de săpun și apă trebuie să folosești.

 

Mi-a adus mama o floare și mi-a spus să o miros.
Vezi, miroase-așa frumos! De te speli mereu-mereu
Poți și tu să fii ca floarea: fină și stălucitoare.
Vai, mi-am mirosit blănița… mai să plâng de supărare
Miroseam, dar nu a floare. Ufff, mai să leșin! Ce floare?
Eram doar un mărăcine, năpădit de buruieni.

 

Anii au trecut. Sunt mamă. Ariceii mi-i învăț prospețimea să-și păstreze.
Le arăt de la fereastră, cum făcea mama odată, stratul verde plin de muguri.
Le spun despre ploaie, unghii, hidratare și săpun,
Cum făcea cu mine mama când eram doar cât un pumn.
Le spun despre Farmec, viață, despre cum să fii curat
Ca un norișor de ace pe un cer înseninat.

 

Noua gamă Farmec are șampon clasic (tot ce vrei: orhidee, grâu, urzică),
Cremă pentru mâini și unghii cu argan (știi tu, ulei)
Ce-ți fac părul fin și moale. Sănătos. Pielea la fel.
Fix ca mângâierea mamei pe țepii de aricel.
Nu v-am spus? Sunt Aricica. Mama mă striga ”Frumoaso”, uneori eram ”Purcel”
Pân-am învățat că farmec ai doar de ești curățel.

 

Frumusețea se educă. Cu pași mici, de aricel.
Stă la tine-n suflet poate, dar n-o vede nimeni bine de nu te-ngrijești nitel.
Poți zâmbi sau te poți plânge că ai dinții galbeni tare.
Sunt alegeri. Fiecare-și știe bine frumusețea ce o are.
Are însă farmec oare? Dar mireasmă? Dar culoare?
Farmec are! Și mireasmă, și culoare.

 

Ești femeie sau bărbat, poate ești arici ca mine,
Nu contează. Șampon, gel, săpun și apă
Ș-apoi cremă sau balsam. Ești director sau la sapă
Nu contează. Tot șampon, săpun și apă. Ș-apoi cremă.
Nu lăsa pielea uscată, nu lăsa păru-mbâcsit,
Nu lăsa anii să treacă, îngrijește-te oleacă.

 

Așa spun când ariceii mă întreabă: de ce cremă, de ce Farmec, de ce apă?
Pentru că-mi iubesc copiii. Îi vreau sănătoși, frumoși,
Îi vreau cum m-a vrut și mama, cum au vrut-o-ai ei strămoși
Cum ne vrea și Farmec: tineri, veseli, sănătoși,
Fără riduri, nu mătreață, proaspeți ca vadul cu flori
Ce ș-acum e sub fereastră.

super_blog_martie-micsuper_blog_martie_creme_maini-mic-300x300

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 3 din competiția SpringSuperblog 2017

 

Subscribe
Notify of
guest
6 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Radu
Radu
7 years ago

Ooo, da! Îmi place! Avem o aricică ce scrie versuri! Purcel-curăţel e rima preferată! 🙂

Radu
Radu
7 years ago
Reply to  Radu

Nu trebuie să se lase! Trebuie să scrie în continuare, să vină să facă plajă la Mamaia!

Lamiita Petre
Lamiita Petre
7 years ago

Eu in locul celor de la Farmec te-as pune in reclame. Vedeta internationala scrie pe tine 😀