Doamne-Doamne al aricilor?! Ești? Sunt eu, Aricica Dolly! Doamne-Doamne?! Eu de ce am țepi? Mami zice că sunt cea mai pufoasă aricică din lume. Eu o cred, știu că nu mă minte, sunt cea mai pufoasă aricică pentru că ea mă iubește. Și când iubești pe cineva, vezi în el doar frumusețe, bunătate, bine.

Uite, eu îmi iubesc păturica. Am o păturică albă, pufoasă, sub care mă ascund, dorm sau mă joc.

cea mai pufoasă

Ufff, e așa de moale că nu-mi vine să ies din ea. Dar trebuie, mami zice că trebuie. Și când ea zice trebuie, mie mi se ridică țepi-n frunte. Știu ce urmează: apică, mâncărică, plimbărică! Și toate astea pentru că sunt mică. Vreau să mă fac mare. Doamne-Doamne? Crezi că dacă mai cresc un pic o să mă lase mai mult în păturică? Știi, odată am visat că eram mare-mare! Aproape cât o pisică. Și aveam o blăniță fină, ca puful de păpădie. Am și acum, dar tu mi-ai dat blăniță doar pe burtică, în rest sunt acoperită de țepii ăștia.  Vrei să-ți povestesc visul? Știi, era…

 

… primăvară. La plimbare,

Am ieșit eu, Aricica,

Cu mămica din dotare.

Iarba verde am călcat-o,

Roua toat-am scuturat-o

Și blănița mi-am udat-o.

 

Ce să vezi? Minune mare

Udându-mă pe picioare

Am crescut, și acele

S-au pleoștit, săracele.

Arătam ca păpădia

Dup-o ceartă cu un vânt.

Când în cale mi-a ieșit

De niciunde-un pui de rață

Am știut că nu-s pufoasă!

Vai, ce rău m-am întristat,

Că n-am cioc,

Nu fac mac-mac

Că nu-s galbenă și n-am

Mersul legănat, de țață!

Mai să plâng!

M-am uitat lung,

La bobocul mic de rață,

M-am apropiat de el,

Și m-am ghemuit nițel

Printre țepi să-l văd mai bine,

S-ating puful de pe el.

Atunci am văzut pisica

Se uita cu jind la pui.

Sigur vrea să îl mănânce

îmi fugi gândul hai-hui.

S-a apropiat pisica,

Între ea și pui, doar eu

Biet arici cu ace ude.

Doamne, mă gândeam cu teamă

De-l mănâncă, mor și eu!

A venit pisica-n goană

A călcat pe-un ghem de ace

Ș-a uitat ce-a vrut să facă.

Știe numai Dumnezeu,

N-am vrut s-o rănesc deloc

Doar am vrut să ating puiul

Să-mi închipui că sunt eu

Aricică fără ace

Cu puf și mers legănat.

Am plecat acasă dară,

Cu mămica din dotare

Eu prin șanț, ea pe cărare

Pe braț cu puiul de rață.

Nu m-am plâns, am păturică

Puiul are-acum mămică.

El pufos, eu plin de ace

Ne uităm în oglinjoară.

O-ntrebăm, care cum poate

Cine-i cel mai puf din țară?

Ne răspunde cu răbdare

Însăși mama din dotare:

Aricică, ești frumoasă,

Puiul e pufos și gaben,

Amândoi sunteți  ca brânza.

Ne uităm, și eu și puiul:

Cum ca brânza, mamă dragă?

Îmi răspunde secretoasă:

Ai văzut brânza pufoasă?

Vine ambalată,

Strașnic sigilată

Într-o cutie de plastic.

Așa ești tu, Aricică,

Mii de ace, pe sub care

Se ascunde-un pui de rață

Mic, pufos. Hai la culcare!

 

Doamne-Doamne, nu-i așa că mami are dreptate? Știu că n-o să-mi spui niciodată de ce mi-ai dat să car în spate atâtea ace, dar știu, tot de la mami, că tu nu faci nimic fără rost. Doamne-Doamne? Cine face crema de brânză pufoasă? Mami zice că Delaco. Iar eu știu că mami nu mă minte niciodată. O s-o întreb și cum se face, dar nu azi, e târziu, mă duc la păturica mea.

cea mai pufoasa

 

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 2 din competiția SpringSuperblog 2017