La numărul 39, pe strada interviurilor mele, stă o bloggeriță. Scrie bine, mult mai bine decât alții, are tot ce-i trebuie unui blogger, inclusiv 3 bloguri. Și totuși… ea spune că nu-i blogger. Eu i-am luat un interviu pentru că, din punctul meu de vedere, este. Nu prea am reușit s-o conving și pe ea dar… încercarea moarte n-are. O știți, n-o știți, iată mai jos, despre blog, blogging și bloggeri, un interviu cu Petruta Cretu.

Io: Cine este Petruța Crețu?
Petruța: Dar crezi că ea știe? :)) Unii zic că e profa de engleză, alții că e un monument de optimism, alții că e o fată prea bună. De principiu, sunt o ciudată încăpățânată aproape mereu cu zâmbetul pe buze 🙂 Aflăm acuș împreună dacă ea nu știe.  Care ea? Eu vorbeam cu tine. Probabil ai vreo soră geamănă și o cheamă fix ca pe tine… . Mereu cu zâmbetul pe buze? Nașpa, m-am enervat deja. Plus că mi-a crescut un ghimpe de invidie. Să ți-l șterg? Să ți-l omor? Pe zâmbet, de el zic. Hai să-ncerc :)))

Io: Ești blogger? De ce?
Petruța: Nu sunt blogger.. am perioade în care scriu și destule în care mă las. Dar îmi place să scriu. Îmi place cum scriu și iubesc momentele când cineva îmi spune că mi-a citit un articol și s-a simțit inspirat. Și să nu mă las de scris..lucru care evident că nu îmi iese 🙂 Normal, de ce-aș fi nimerit io unu’ care să zică din toți rărunchii că e? Mno, bine măcar că recunoști că scrii, altfel îmi tufleai elanul intervievatorde tot.

Io: Scrii deci… . Unde?
Petruța: petruta.eu Scriam pe smileydreamerscorner.ro. Jeeeze ce lung e! Si m-am gandit sa ma mut pe un domeniu cu nume digerabil și să fac redirect 🙂  Pe ăla lungu’ încă mai scrii, am văzut io cu ochelarii mei! Frățică, da’ chiar că-i lung! Nume digerabil? Mânca-ț-aș numele ăla digerabil, da’ ai cititori constipați sau ce? Nu-i rău că ai grijă de sănătatea lor…

Io: E blog, site sau… ce?
Petruța: E blog și atât. Locul în care îmi fac de cap cu gândurile mele și zâmbetele lumii. Așa îi zic eu: e loc de dat cu capul, de trântit cu lumea de pereți, de împărtășit experiențe frumoase, de reamintit celorlalți că există multe lucruri pentru care merită să zâmbim. Ha! E blog, tu nu ești blogger! Te-am priiiins!

Io: Deci scrii pe un blog dar nu ești blogger?
Petruța: Exact! E ca și cum i-ai explica fratelui mai mic gramatica limbii române. Nu o faci tot timpul, ci doar când are dificultăți la școală și nu o faci la modul profesionist – doar arunc un text și dau un share). Așa cum nu pot fi profă de română, nici blogger nu mă numesc.. 🙂 Deci… pe blog la tine se aruncă cu texte. La țintă sau la nimereală? Il prinde cineva sau… cade în gol? Măi Petruța… mă mamă, ești blogger bre, dacă ai blog ești blogger, așa zice logica, gramatica și dexu’. Jur, nu te mint! 

Io: Când ai început să scrii pe blog ( nu ești blogger, am înțeles 🙂 )
Petruța: :)) Ptiu, fir-ar! Testezi memoria și-așa încercată de vârstă… 2008 pe blogspot 🙂 Eram la o școală de dansuri, unde lumea socializa muult de tot pe un forum. Eu eram cap de afiș cu mesaje amuzante, povestiri… muuulte mesaje și am zis că agasez lumea așa că m-am apucat să îmi scriu opiniile pe blog. Atunci scriam zilnic…🙂 Ah, fir-ar, dansai pe forum? A, nu, dansai la școală! Acu’ știi cum e… zilnicul devine săptămânal, dup-aia la 3 luni, dup-aia amintire :))) . Ah, stai, asta era la altceva, nu la scris!

Io: Îți amintești despre ce ain scris în primul tău articol? Il mai ai? Dacă da, link
Petruța: Da: Mama, mi-am făcut blog :))  ”Gașca are cinci picioare și Petruța are blog”? Are!  Dacă le număr, până acu-s trei . Nu găști, nici picioare, bloguri. Da’ nu-i blogger, nooo :))) 

Io: Despre ce scrii? Ai subiecte preferate? Sau..?
Petruța: Scriu fix ce îmi vine la inspirație. Dacă este un subiect personal și mai dureros, aștept să treacă ceva timp ca să fiu mai obiectivă. Abia apoi aștern cuvintele pe blog. Îmi place să scriu articole motivaționale pentru că văd mult prea multe persoane care plutesc așa în derivă și lasă viața să treacă pe lângă ele. Am mai scris mult și despre relații pentru că aflu mereu povești noi din viețile celorlalți și simt nevoia să mai dau un sfat măcar online :))) Dacă e o zi proastă, inspirația se blochează. Îmi găsesc scuză să nu scriu și uite așa.. nu mai scriu :))  Poate mă înveți și pe mine cum e cu așteptarea ca să nu mai scriu la nervi 🙂 Motivaționalele… chhh, nu-mi plac, deobicei, după ce citesc, zic ceva nașpa autorului (îl învăț să și le depoziteze în… arhivă) Am citit la tine ceva da’… îs altfel. So… mai scrie!

Io: Ce înseamnă scrisul pentru tine?
Petruța: Un mod de a-i ajuta pe alții dar și de a îmi vindeca mie rănile. Blogul meu e și un fel de jurnal personal. Numai că eu sunt singura care știe ce a inspirat anumite postări ca să fac legătură cu viața mea 🙂  Secretoasă? Ok, nu ne spune ce, tu scrie și noi ne dăm cu presupusu’ .

Io: Scrii din/cu pasiune sau doar din nevoia de a-ți nota undeva gândurile?
Petruța: Iubesc să scriu.. am și jurnale personale unde îmi fac de cap. Sincer, acelea mă sperie puțin. Le scriu în momente de maximă tristețe sau furie și varianta cu visătoarea zâmbăreață pică atunci. Sunt un monstru cu 5 capete :)) 5 capete la monstru, 5 picioare la gașcă, 3 bloguri la un neblogăr. Jurnale câte ai? Eu aș zice că 3 și că te înfurii din 5 în cinci zile. Doar zic. Tu zâmbește în continuare în colțul tău cu vise, cât poți de des 🙂

Io: Dă-ne un exemplu de articol care crezi că te reprezintă cel mai bine ca… scriitor pe blog (nu blogger, am înțeles 🙂 )
Petruța: Uite unul ironico-amuzanto-de tuflit cu mucii în fasole. Cam asta sunt: ironică, amuzantă, veselă :)) Măi fată, mai am un pic și te iubesc! Nu te cer de nevastă dar… ești o comoară la ușa… mașinii :)))

Io: Ai cititori? Scrii pentru cine?
Petruța: Scriu pentru mine. Am prieteni care mă citesc. Elevii mei de la meditații. Mai sunt unii care mă întreabă de ce nu scriu că le-a plăcut nu știu ce articol. Chiar și potențialii elevi. Mi-a scris unul un mail într-o zi: „Știu că nu sunteți profă de școală, sunteți bloggeriță și profă de engleză dar îmi place stilul dvs.” M-a lăsat mască. Mă citesc și oameni care ajung de pe google cumva că îmi lasă din când în când comentarii, mai trimit și mailuri 🙂 Normal, toți scriem pentru noi, care noi, toți, nu vrem să ne citească cineva. Și când ne citește câte unu’ țopăim a fericire că ce scrisesem pentru noi fu citit. Cine să ne mai înțeleagă?  

Io: Deci… nu urmărești statistici, nu-ți promovezi articolele, nu scrii pe subiecte care crezi că-s căutate?
Petruța: Nope. Nu-s blogger, doar un om care scrie când îl lovește cheful 🙂 Bine bre! Nu ești, am stabilit. Cu ce te lovește? Cu literele în buricele deștelor? Al naibi chef, ce violent e! 

Io: Un exemplu de articol pe care nu l-ai mai scrie la fel? Ștergi de pe blog postările care nu… cad bine a doua zi după ce le-ai scris?
Petruța: Nu am șters niciodată nimic și nici nu am un astfel de exemplu. Am scris articole care cred că au fost foarte personale dar numai eu îmi dau seama. Merg pe principiul că fac ce îmi taie capul, asumându-mi consecințele. Nu șterg ce am scris pentru că e parte din mine. În clipa aia, atâț m-a dus mintea. E bine să știu că am evoluat sau nu :)) Iar te iubesc! Nu ești măritată, nu? Bine faci, nu șterge nimic!

Io: Nu urmărești statistici, dar ele există pe orice blog. Care ți se pare că a fost cel mai citit articol al tău? Link?
Petruța: Simplu.. este articolul despre cabinetul veterinar unde mi-am salvat motanul. Am cunoscut oameni care au venit la București la oamenii recomandați de mine pe blog ca să își ajute pisica. Ne-am cunoscut la cabinet. Tot din articolul respectiv, mai am unul în care vorbesc despre ziua în care a trebuit să îmi eutanasiez motanul. Mă contactează lume în situații neplăcute și mă întreabă lucruri despre procedeul acesta. Este un articol de suflet, cu care am făcut muuuuuult bine. Ba chiar a atras atenția competiției. Una dintre cele mai mari clinici din București (cu super buget de marketing) a intrat să lase comentariu aici. E încă în Pending Petruța… îmi pare bine că ai avut tăria s-o faci dar nu mi-aș dori să fi fost în locul tău. Sunt sigură însă că Tomată a fost fericit că te-a avut alături până în ultima clipă.

Io: Dă-mi o definiție a bloggerului român
Petruța: Bloggerul roman.. hmmm. Nu există definiție universal valabilă și nu ar fi drept să generez eu una. Dar îți pot spune că sunt puțini cei care scriu din pasiune și rămân pe stilul propriu. Sunt destui certați cu gramatica și mulți care scriu pe principiul „ce atrage trafic” pentru a face 30-40 lei pe advertorial. Se poate și mai jos. Cred că o să stârnesc critici. Am scris advertoriale dar pe stilul meu. Am colaborat cu bloggeri și am văzut cum se lucrează 🙂 Și citesc puțini oameni care scriu frumos.. din suflet și își păstrează autenticitatea 🙂 Păi… fiecare după posibilități, nevoi și… oferte.  Money… e greu să le reziști

Io: Iubești animalele. Cât la sută din activitatea ta ca blogger (care nu ești) și ca om se îndreaptă în această… direcție?
Petruța: Ca blogger prea puțin. Ca om, muuult! Am 2 pisici și un câine. Și stau cu ele în fiecare zi. Lucrez de acasă așa că mi-am adus grădina zoologică la muncă. Pisicile calcă pe birou, se alintă de mouse. Câinele doarme la picioarele mele sau se urcă pe scaunul din fața mea când mânânc, poate prinde ceva 😀  Îmi place tabloul ăsta 🙂 

Io: Scrii advertoriale. Pe bani. Participi și la concursuri de blogging?
Petruța: Am scris advertoriale pe bani numai ca favoare pentru o cunoștință. Altfel, da, am scris pentru un singur concurs de blogging 🙂 Cum măi? Favoare… pe bani? Nțțț! Concursul îl știu, e Superblog. 

Io: După părerea ta, concursurile fac bine unui blogger?
Petruța: Da, de ce nu? Capătă experiență pe advertoriale, poate pică și niște premii și are șansa de a fi remarcat. Ok… bine deci 🙂

Io: Ai prieteni în blogosferă? Ai ajutat/primit ajutor în materie de blogging?
Petruța: Prieteni.. da. Am oameni care s-au oferit să mă ajute cu articole la ei pe blog sau care m-au implicat în campanii cu ei. Puțini dar ok.

Io: Te implici în campanii umanitare, ca blogger ( ce nu ești 🙂 )
Petruța: Am ajutat cu share-uri pe facebook, am profilul plin de postări cu căței pentru adopție, asociații care au nevoie de ajutor. În particular, donez pentru animăluțe 🙂  Am văzut că te zbați să găsești stăpâni pentru animăluțe. Frumos din partea ta, bine faci! 

Io: Ești deacord cu teoria (sau ce-o fi aia) că bloggerii sunt/pot deveni formatori de opinie?
Petruța: Da. Trebuie doar să prinzi la public. E la fel ca în cazul vedetelor. Ce, nu-s tone de gagici care ar vrea să fie Kim Kardashian? Nu sunt posibilități atât de mari ca blogger dar sunt. Uite, de exemplu, pentru filme noi eu mă uit la Emil Minunatul :)) le nimerește și așa știu dacă se merită să văd filmul la cinema. O luăm și pe soția lui Andi Moisescu care a stârnit nebunia cu vaccinurile… Bine alese exemplele :))) Și da, sunt tone, și de gagici, și de bloggeri 🙂

Io: Ti-ar place să fii în postura de?
Petruța: Da și nu. Sunt deja pe partea de job și e cu dus și întors. Primești destule înjurături și critici și e greu să le gestionezi emoțional. La job eu sunt stăpână pe ce știu, dar ca blogger e modul tău de a gândi iar eu nu sunt perfectă. Ce e valabil pentru mine, poate nu e pentru ceilalți. Bine, dacă nu vrei, nu vrei! Nu te poate forța nimeni. 

Io: Dacă ar trebui să renunți la scris te-ai apuca de…?
Petruța: Ținut discursuri în piețe :)) Cum adică să nu pot să scriu? Nu se poate! Eu trebuie să mă exprim :)) Intru la pârnaie și scriu cărți de acolo :)) Aha! Iar te iubesc. Pân’ la final te iau de nevastă! Comentatorul. Înțelegi tu… . 

Io: Carte! Dacă ai scrie o carte, care ar fi subiectul? Ai în plan așa ceva?
Petruța: M-am gandit ..dar nu îndeajuns de serios. Aș scrie ceva pentru fiica mea (care va veni și ea cândva..). O carte despre ce înseamnă să fii femeie cu adevărat nu tâmpeniile din mass media. A, deja știu: cum să faci mâncare, cum să speli izmene, cum se ține aspiratorul corect și cum să asculți sforăituri! Mișto subiectul. Te anunț că nu citesc cartea. Oh, shittt! Aveam doi cititori bărbați, tocmai au iesit de pe blog trântind ușa :))))  Și tu ziceai de carte pentru fiica ta. Pun pariu că va fi o carte bună, ia ideea în serios 😉

Io: Scrisul te face mai…?
Petruța: Fericită. Îmi pun sufletul pe tavă și nu e rău. Citesc ce am scris și îmi place. Bravo ție! Stay happy!

Io: Pune-ți o întrebare și dă-ne și răspunsul
Petruța: Ce faci în momentul ăsta? Iaca îngheț sub 3 plapume că am făcut o baie rece. Am dat drumul la apă caldă și mi-am luat țeapă. Am umplut cada cu apă călâie. Cred că Radet-ul doarme. E duminică și pentru ei. Nu mă bag, la mine-i cald, Radetu’ meu ține cu Aricica 

Io: Ok… Radet-ul doarme. O să scrii despre asta pe blog? De ce?
Petruța: Am scris :)) Că nu e prima dată când se întâmplă. Nu mai scriu că nu mă încălzește literalmente cu nimic :)) Mai degrabă te răcorește 🙂

Io: Îți place să scrii, nu poți trăi fără scris… . Toți bloggerii (nu tu) sunt așa? Adică… cam ce calități ar trebui să aibă un nene/tanti ca să aibă succes (sau nu) în blogging?
Petruța: Să aibă un stil personal de a scrie. Să fie amuzant, ironic, unic, complicat. Să aibă ceva modul în care scrie. Și să se țină de asta. Atât! Sunt sigură că se vor vedea rezultatele cu ceva muncă și răbdare. Bun sfat ăsta cu ”ținutul”. Ține-l minte :)))

Io: Știu că-ți place limba română. Părere/sfat despre/pentru bloggerii care derapează la acest …capitol?
Petruța: Puneți mâna pe o carte de gramatică! Mă crezi că mi-e jenă să corectez articole de greșeli gramaticale ca să nu jignesc cumva..Cànd o văd pe prima, zic că-i grabă. La a doua, mă iau nervii. La a treia, închid blogul. No comment că și la mine colcăie… derapajele

Io: Sigur-sigur nu ești blogger?
Petruța: Sigur. Sau fie, de dragul tău, sunt un blogger flexi-time :)) Uraaaa! Flexi??? Al naibii time, numa’ la mine e țapăn! Cum măi flexi-time? Doamne fere, asta n-am mai auzit-o!

Io: Un nume de blogger pe care îl admiri, respecți, etc?
Petruța: Cabral. Îl iubesc. E un om minunat. Optimist. Bun. Și foarte amuzant. 🙂

Io: De ce ai acceptat interviul?
Petruța: De ce nu? Sau răspunsul meu clasic: Pentru că pot :)) și mă bucur că am acceptat. Mi-ai făcut poftă de scris. Uitându-mă pe linkuri, mi-am amintit de mine. Mâine scriu 🙂 Mă bucur că ți-am fost de folos. Și eu mă bucur că ai acceptat.  🙂

Io: Dacă vrei să adaugi ceva, feel free, eu am terminat 🙂
Petruța: Daaaaaaaa. Am dat interviu unui blogger cu arici! Eu, semi blogger cu 2 pisici și un câine :)) Să ne trăiască animăluțele și să ne inspire ❤️ Să ne trăiscă! ❤️

interviu cu Petruta Cretu

Acesta a fost un interviu cu Petruta Cretu.  Inainte de toate, un om frumos. Dacă n-o știați, intrați pe link-uri, veți fi surprinși de claritatea în exprimare, umor și… vă las pe voi să descoperiți alte calități ale ei. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc pentru timpul pe care l-a petrecut în compania mea, să-i urez succes și… poftă de scris. Mulțumesc, Petruța!

Vouă, celor care mi-ați trecut pragul și pentru acest interviu, vă mulțumesc pentru interes și timpul cheltuit aici. Sunteți bineveniți oricând. Mulțumesc!