Dacă ieri citeam cu noaptea-n cap ziare, azi am făcut o călătorie zdravănă printre bloguri. Pe unele le-am redescoperit, pe altele le-am descoperit, pe altele le-am acoperit. Cu câte un unfollow. Că veni toamna și erau cam dezbrăcate și părăsite. Nu de mine, zău! De cei care scriau pe ele. Sau nu scriau pe ele… .

In aproape fiecare postare am simțit toamna, în toate formele ei. Și toate culorile ei. Și toate trăirile  ei.

Un soi de depresie autumnală i-a cuprins pe bloggeri. Cu excepții, firește. Foarte mici și puține excepții. Cum nici eu n-am o stare… normală, m-am regăsit cumva în toamna multora. Și în gândurile lor. Am păstrat câteva fragmente, dar nu din cele depresive, vi le las și vouă cu link-urile de rigoare, cine știe, poate vi se vor părea interesante… .

Am trăit toată viața înconjurată de doruri, ca de un gard înalt prin care nu vedeam lumea, doar auzeam freamătul ei. Doamne, cât mi-am dorit să evadez. Într-o zi te-ai furișat printre gratiile vieții mele, te-am simțit. Îmbătrînisem așteptându-te. Răsuflarea ta mi-a înflorit obrazul și buzele au început să mi se coacă, era secretul meu.. –Trepte

Sunt momente în viata când descoperim ca singurul lucru de care trebuie sa ne fie frica, e frica însasi. ..momente

Te-am alungat cu raţiunea ce-mi striga implacabil că nu e adevărat şi am fugit spre un alt vis, mai aproape de realităţile mele de zi cu zi, mai concret.-Lordul nopții

… un semn de întrebare/ din care fac toiag/cu tălpile desculțe/ cum urc pe al Tău prag?– Aș vrea..

…Este cumva vibrația energetică diferită a fiecăruia responsabilă pentru eșecul din viața reală ? Răspunsul absolut nu-l am, dar sfatul e unul singur.  – Facebook..