Nr.16 Interviu cu Eugen Demetercă

Ați (re)cunoscut până acum 15 bloggeri. Următorul, al 16-lea, tot blogger e. Uneori numerele astea sunt atât de impersonale, de seci, incât nu le mai văd rostul. Nu reprezintă o scară valorică, nici nu am un tâlc in aşezarea bloggerilor fix pe un anume număr. Sunt doar numere care delimitează un interviu de altul. Astăzi deci, suntem la interviul cu numărul 16. Bloggerul  este Eugen Demetercă, blogul lui- Eugenisme. Haideți să-l (re)descoperiți, să vedeți ce are de spus despre blog, blogging si blogosferă. Iată interviul:

Io:Cine/cum este omul Eugen?

Eugen: Eugen este un tip căruia îi place să râdă si care se dă în vânt după ironii, glume și jocuri de cuvinte. Este o persoană care abordează lucrurile cu calm, mai puțin atunci când și-l pierde. Îi place să încerce chestii noi, să călătorească, să ajungă în locuri în care n-a mai ajuns, să cunoască oameni interesanți și se împarte între mai multe pasiuni și interese, mai puțin atunci când le combină. Boon, deci eşti o persoană, iți place şi te imparți; destul de cuprinzatoare descrierea… . Aha, le combini. Cred că o să-mi placă interviul cu tine, incearcă doar să-ți păstrezi calmul, bine?

Io:Te consideri blogger, om cu blog sau altceva?

Eugen: Cum blogul „Eugenisme” este al meu și scriu relativ periodic pe el, pot să mă consider blogger. Din același motiv mi se pare că sunt și om cu blog. Nu-mi dau seama exact care crezi tu că-i diferența între ele. Dar pentru că mai fac și altele pe lângă scrisul pe blog, cred că mă înscriu și la „altceva”. Gen fotograf cu blog. Sau biciclist cu blog. Sau cinefil cu blog. Sau grafician cu blog. 😉 Ştii care-i poanta? Eu nu văd nicio diferență intre ”blogger” şi ”om cu blog”, doar că majoritatea bloggerilor nu vor să-şi spună asa din motive de… dreaq ştie, le-o fi jena, din modestie poate… . Da’ tu imi tulburi apele acilea! Biciclist cu blog? Cinefil cu blog mai e cel puțin unu’, fotografi, la fel, mai multi, da’ biciclist?! Cam despre ce scrie un biciclist cu blog? Cum sa inlocuieşti roata când te-a lasat frâna? Cum să semnalizezi cu mana că vrei sa faci dreapta, cand animalu’ cu tiru’ din spate are deştu’ pe claxon? De-astea, nu? Mă duc să dau o raită pe blog la tine, să nu mai vorbesc aiurea… .

Io:Omul si bloggerul/omul cu blog/altceva, se intâlnesc in paginile blogului tau? Îi putem confunda/deosebi?

Eugen: Păi cam numai peste el dai în paginile blogului! 🙂 Şi, în funcție de ce i-a atras atenția într-un moment sau altul, poți să vezi o fațetă sau alta a preocuparilor lui.  Care el? Că io fusai acu’ pe blog, mă intalnii cu unu’ da’ cre’ că era bloggeru’, prea frumos vorbea. O fi fost omu’? Pfff, hai la urmatoarea intrebare până nu-ți iei bicla şi pleci!

Io: Scrii din pasiune sau din alte motive?

Eugen: Scriu pentru că am descoperit acum ceva vreme că pot și pentru că atunci când o fac intru într-o stare anume pe care n-o experimentez făcând altceva. Scriu pentru că ideile au un alt mod de a se lega atunci când le materializez caracter cu caracter. Câteodată, dupa ce termin de scris, sunt chiar și eu surprins de rezultatul final al unui text deoarece ideea, uneori vaga la început , capătă „haine” neașteptate. Mda, dacă asta nu-i descrierea pasiunii, io mă las de.. ce naiba fac pe-acilea. Bravo ție!

Io: Câte bloguri ai/pe câte scrii? De ce nu mai multe?

Eugen: Am un singur blog, „Eugenisme„, și scriu exclusiv pe el. N-am simțit nevoia de mai multe până acum dar asta se poate schimba în viitor. Nu, pe bune? Exclusiv pe el că n-ai decat unu’? Ok… . Nu-ți urez să ai mai multe că se duce naibii exclusivitatea aia!

Io: Îți expui viața personală in articolele pe care le scrii?

Eugen: Viața personală e mult spus. Sună ca și când m-aș expune singur unui gen de „big brother” și nu fac asta. Pe blog „expun” bucăți din viața mea pe care consider că le pot împărtăși altora. Aha! Ne dai cu portia adică! Si io intrasem la tine ca la muzeu, să văd exponatu’ in holu’ principal… . Asta e, nu-i prima dată cand vad bucățele… .

Io: Iți promovezi articolele? Dacă da, unde/cum?

Eugen: Am momente și momente. Câteodată le promovez, altă dată nu fac asta și e în funcție de… lene. 🙂 Când o fac, îmi promovez articolele în diversele grupuri legate de bloguri de pe Facebook. Good choice! Da’ apropos, mai sunt şi alte rețele, nu le foloseşte nimeni? Ca Fb–ul a devenit un fel de ” Anunt Telefonic”, plin cu detoate. Sau asta-i de bine?

Io: Publici cu regularitate? Crezi că acest aspect este important?

Eugen: Nu pot să spun că public cu regularitate de ceasornic dar în general scriu cel puțin un articol pe lună. Sunt momente în care mă lovește cheful și/sau inspirația și public chiar două-trei în același interval de timp.
Și cred că regularitatea e importantă pentru cineva care trăiește sau câștigă de pe urma blogului. Pentru mine, care scriu când am chef despre ce am chef, e mai puțin importantă. Şi eu care credeam că scriu rar!  Totusi, felicitări pentru faptul că scrii când si despre ce vrei! Incă mai esti un blogger… pur. 🙂

Io: Cum a fost primul articol pe care l-ai scris si publicat?

Eugen: Cum să fie?! A fost cel mai tare articol! Pentru că a fost singurul și unicul publicat pe blog la momentul nașterii lui și era fără concurență! 😉 De fapt și de drept, primul articol de pe „Eugenisme” n-a fost scris deloc cu blogul în minte pentru că la momentul respectiv blogul nu exista nici măcar la stadiul de idee. A apărut după o deplasare în Croația și Muntenegru și, pentru că s-a cerut scris, exact asta am făcut. 🙂 Hai că  m-ai pierdut! Unic, singur, blog inexistent… . Cine a aparut după deplasare? Blogu sau articolu’? Asta-i de-aia ca ” cine-a fost primu’: ou’ sau găina”? Auzi, deplasarea a fost scrisa sau s-a cerut aparută? Doamne fere, am nevoie de o pauză!  Eugene, fii nenicule mai bland cu mine c-o iau razna!

Io: Eşti mulțumit de felul in care scrii? Cum ți-ai defini stilul?

Eugen: Nu mi-am pus niciodată problema dacă-s mulțumit sau nu de felul în care scriu pentru că oricum n-am nici un fel de constrângere și scriu cum vreau. Scriind așa, n-am cum să nu fiu mulțumit de rezultat. Stilul e unul personal în care tot ce am de povestit e scris la persoana întâi, cu ceva umor și ironii presărate pe ici pe colo, prin punctele esențiale. :))) Le văzui presărate la tot pasu’ da’ m-am ferit să calc pe ele, aşa fine erau. Personal zici? Stilul! Clar! Bravo ție!

Io: Scrii advertoriale? De ce?

Eugen: Nu, nu scriu advertoriale. Pentru că nu mă dau în vânt după temele impuse și n-am văzut să se plătească cine știe ce. Eh, am pus intrebarea degeaba! 

Io: Trăieşti din blogging? Dacă un, crezi că este o “ocupatie ”care poate asigura un trai decent?

Eugen: Nu trăiesc din blogging dar știu că e o ocupație care poate asigura venituri chiar substanțiale dacă investeşti efort și-ți găsești nişa potrivită. True! Nu-s de toată lumea eforturile alea… .

Io: Concursurile de blogging? Parere/experiență

Eugen: Concursurile de blogging sunt nemaipomenite pentru cine dorește să participe la ele. Ele pot fi foarte bune pentru cineva care abia a început să scrie și vrea să se lanseze și să-și populeze rapid blogul cu articole sau, pentru cine știe că scrie bine, pot fi o sursă de diverse premii sau bani. Desigur, orice cocurs de blogging poate fi o pierdere mai mare sau mai mică de timp dacă nu câștigi nimic.
Eu am participat până acum la SuperBlog 2014, ediția cea lungă, de toamnă, unde -am câștigat câteva probe și m-am clasat pe locul patru la final. Ha! Altu’! Ai câştigat câteva probe??? Locul patru? Claudiaaa, să moară Veta de n-ai publicitate maximă pe-acilea!  Bravo ție, Eugen!

Io: Aiprieteni bloggeri in real/virtual?

Eugen: Am câțiva prieteni bloggeri și-n real și-n virtual, majoritatea cunoscuți cu ocazia SuperBlogului. Simt cum mi se face rau. Imi vine să sterg, da’ las acolo! Că si io am prieteni tot din zona aia.

Io: Scrii anticipând dorintele cititorilor tăi sau nu eşti interesat de ce le-ar place să citească? Asta-i intrebare cu dichis, acu-l prind!

Eugen: Eu scriu fără să anticipez dorințele nimănui, nici măcar ale mele. 🙂 Nu pot să spun că-mi fac un plan de scris articolele pe „Eugenisme„. După ce am terminat un text rareori știu ce urmează, așa că nu prea am cum să afirm că anticipez vreodată următorul subiect. Pfff, s-a dus dreaq dichisu’. Bravo ție!

Io: Verifici statisticile? Numărul de vizualizari/vizitatori te impulsioneaza să scrii mai mult şi mai bine sau te lasă indiferent?

Eugen: După ce postez un articol verific statisticile, recunosc, și fac asta ca să văd cât de interesată e lumea de ce-am avut de spus la momentul respectiv. Dar în niciun caz aceste statistici nu devin motivație pentru scris. Ok… treaba cu pasiunea, nu mă bag!

Io: Câte articole ai adunate in draft in acest moment?

Eugen: În acest moment, în draft la mine sunt exact… zero articole! 🙂 Cum nu scriu cu o frecvență de mașină de cusut, atunci când mă apuc de treaba asta, scriu să public și articolul intră imediat pe blog. Bă nene, da’ ai adunat, nu glumă!  Masină de cusut? Asta s-ar putea să aduca nişte comentarii… colorate. Eu aş avea unu’ da’ mă abțin, mai am de cusut o gramadă de interviuri.

Io: Acorzi atenție comentariilor primite? Cum le gestionezi pe cele negative? Dacă nu ai comentarii de acest fel, cum crezi că ai proceda dacă ar aparea unul?

Eugen: Da, acord maximă atenție comentariilor pe care le primesc pentru că, dacă cineva și-a rupt din timp să-mi citească articolul și l-a găsit suficient de interesant încât să-mi spună ce crede despre un aspect sau altul, ar fi urât din partea mea să nu-i arăt că apreciez efortul printr-un răspuns. Și am avut și eu parte de comentarii negative. Puține, e adevărat. Cum erau răutăți gratuite, le-am dat cel mai civilizat răspuns pe care l-am găsit atunci la îndemână și… asta a fost tot! 🙂 Aha, deci pasiune-pasiune, da’ pleci urechea la ce zice omu’. Pff, prea civilizat interviu’ ăsta, pân’ la final adorm sigur. 

Io: Există un subiect pe care nu-l vei aborda vreodată in articolele tale?

Eugen: Nu mi-am pus niciodată problema asta, tocmai pentru că scriu despre ce-mi tună mie. Recunosc că nu prea mă atrage politicul, subiectele legate de minoritățile sexuale și cele care au treabă cu religia iar până acum mi-a ieșit să le ocolesc. Dar nu zic niciodată „niciodată” căci nu pot ști ce-mi rezervă viitorul. Stai că m-am treziiiit! Deci ocoleşti! Cu bicicleta sau pe jos? Şi io strigam in gura mare ceva şi-am gasit azi un articol scris de mandea despre un obiect de măsurare a… organului masculin. Tu bine faci că  nu zici treaba cu ”niciodată”!

Io: Tu pe cine/ce citeşti? De ce?

Eugen: Nu citesc constant pe cineva anume. Lecturez articolele care mi se par interesante, indiferent de cine-i autorul. Sunt teme care mă interesează, mai degrabă decât autori punctuali. Așa citesc articole legate de fotografie, de călătorii, de biclă, de grafică, de dezvoltare personală, de cinematografie, de boardgames etc, adică cam orice „pică” pe interesele mele generale sau de moment. Aha, deci cam tot, in afară de ce scriu eu. Având un singur cititor fidel, am bănuit ca eşti tu. Se pare că m-am inşelat!

Io:  Ce parere ai despre plagiat, plagiatori si plagiati?

Eugen: După mine, plagiatul arată lipsa de imaginație, de creativitate dar mai ales de demnitate. Cum să umbli cu cioara vopsită, să-ți însuşeşti munca altcuiva și să pretinzi că e a ta?! Când e vorba de bloguri, mi se pare că e și ușor stupid. De principiu fiecare are un stil al său de scris și atunci când plagiezi, dacă o faci din mai multe locuri, diferențele de la text la text n-au cum să fie altfel decât evidente. Și în mediul virtual sunt mari șanse ca mai devreme sau mai târziu cineva să dea peste articolul original și să demaște impostura. Și așa îți tai singur craca de sub picioare, pentru că-ți pierzi orice urmă de credibilitate. Va fi foarte greu după aceea să mai construiești ceva și lumea „să pună botul”. Și nu înțeleg o treabă. Dacă cineva se identifică atât de tare cu un material, de ce-ar fi așa greu să menționeze sursa? Dar se pare că e pentru unii e mult mai ușor să dea un copy-paste la ceva și să-și aroge merite care nu le aparțin. Iar asta cred că demonstrează o lipsă a unor valori de bază. Bravo! Bine! Bis! Pardon, bine zis!

Io:  Dacă s-ar intâmpla sa intri intr-o dispută blogosferică, cum crezi că ai reacționa?

Eugen: Disputa blogosferică? Depinde foarte mult cu cine și despre ce. Îmi place să cred despre mine că sunt un tip rațional. Și chiar mă încadrez în categorie, mai puțin atunci când mă părăsește rațiunea. Așa că mai întâi aș merge pe „cartea” raționalului, dacă mi se pare că am cu cine. Și de ce. Dacă se ajunge la artileria grea, adică la cine știe cele mai colorate înjurături și „a mea-i mai mare și mai tare că așa zice mușchiu’ meu”, atunci orice efort de lămurire devine nu numai lipsit de sens, dar de-a dreptul prostesc, o pierdere inutilă de vreme. No comment, just asking!

Io: De ce ai acceptat interviul?

Eugen: Am acceptat pentru că la interviuri pot apărea întrebări care să mă facă să-mi analizez în profunzime motivațiile. Desigur, întrebările de față se exclud! 😀 Glumesc, bineînțeles, căci aici sunt destule cele care se încadrează în categoria de mai sus. Am acceptat și pentru promovare, pentru că e posibil ca unii dintre cei care citesc interviul să intre pe blog și să descopere că suntem pe aceeași lungime de undă. 🙂 :)) Bine că le-ai vazut pe alea care se incadrează, că io şi-acum le caut! Promovare? Visezi, nu intră nici mama pe link-uri, alea-s aşa, de colorat oleacă interviu’. Cât despre lungimea de undă… imi place unda ta, de lungime nu ştiu ce să zic că n-am intenția să mai măsor nimic.

Io: Exista o intrebare la care ai fi dorit să raspunzi dar eu un ți-am pus-o. Intreabă-te, răspunde. O singură intrebare

Eugen: Crezi că o să ajungi să faci bani din blog? Da, așa cred și o să-i fac scriind despre ce-mi place, nu din adevertoriale.
Cam visător nu?! 😀 Nooo, deloc! Wake up, it’s morning!

Weel, am făcut, deci,si acest interviu. Cu Eugen Demetercă. Om cu biclă, biclografii şi pasionat de blogging. Il ştiți, nu-l ştiți, citiți câte ceva pe blogul lui şi decideți singuri dacă vă merită atenția şi timpul. Eu  doar vi l-am scos la rampă. Nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc. Deşi era in vacanță, şi-a rupt din timp pentru a-mi răspunde la intrebări. Multumesc Eugen!

13936843_1178155595558970_1774536322_n

Subscribe
Notify of
guest
22 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
illusion
7 years ago

Un singur lucru nu-mi place la Eugen! Nu scrie atât de des pe cât aș vrea… dar și când scrie!

Mari
7 years ago

Draga comentator amator,
Vin catre dvs cu o remarca. Gasesc articolele dvs foarte interesante si as vrea sa mai revin, dar lectura este dificila pentru mine pe blogul dvs. Consider ca marimea caracterelor alese este prea mica si tin neaparat sa-mi protejez vederea, Si nu va spun toate acestea pentru a critica munca dvs, ci pentru ca poate mai exista si alte persoane care intampina aceeasi problema, si e pacat de sudoarea dvs.

Ethos
7 years ago
Reply to  Mari

„Ctrl +” în browser și se rezolvă mărimea fontului. „Ctrl +” repetat pentru mărire de mai multe ori, „Ctrl -” pentru micșorare, „Ctrl 0” pentru revenire la fontul normal. Eu folosesc Chrome dar cred că acestea sunt tastele și în Firefox. Browserul memorează setarea. Adică dacă ai apăsat „Ctrl +” aici, fontul se va mări doar pe acest site (și va fi mărit și data viitoare când intri aici).

Nu mi-o lua în nume de rău sau ca semn de aroganță, dar a te plânge de fonturi mici tastând de la un calculator e ca și cum te-ai plânge de foame cu un replicator din Star Trek lângă tine, care poate materializa orice tip de mâncare vrei tu. Pentru că nu știi să-l folosești. Este calculator, poate face ce vrei tu, sau ce îl programezi tu să facă, inclusiv să-ți afișeze verdele negru și negrul roșu, dacă așa ai tu chef! Dar majoritatea îl folosesc la 0,1% din capacitate. După care își cumpără altul nou, că cel vechi este „depășit” și nu mai face față. 🙂

https://www.youtube.com/watch?v=jyMYKWIAR5s

Ethos
7 years ago
Reply to  Ethos

Păi era pentru Mari, nu pentru tine. 🙂

Poteci de dor
7 years ago

Nu mai zic că mi-a plăcut că sună ca o moară stricată. Nu-l ştiam pe Eugen aşa că mulţumesc frumos, încântată de descoperire.
comentatorule, cine-i Claudia? 😕

Mari
7 years ago

Merci pentru sfaturi Ethos!
Este o lectie destul de completa si voi tine minte pe viitor. Probabil ca felul in care m-am exprimat a sunat ca o „plangere ” . Va sigur insa ca nu aceasta a fost intentia mea. Eu am vrut doar sa va fac un bine. Am gresit!

De ceva cursuri de informatica recunosc ca am inca nevoie. Vin dintr-un alt domeniu,si da, nu le stiu pe toate. Nu inteleg de ce tineti sa ma puneti la punct pentru faptul ca inca nu detin toate „cunostintele”? Cum ar fi sa judecam pe toti cei care ca cunosc inca toate „stiintele”?

Cu cititori deschisi la propuneri si sugestii ca mine va fi usor, pentru ca nu voi lua in nume de rau spusele dvs. Le voi lua ca pe o lectie gratuita si utila de care am nevoie.
Eu sunt tanara, pot si vreau inca sa invat. Dar ce te faci cu cei care nu se pricep deloc la calculatore? Ce faceti cu cei care ajung pe blog si pleaca pentru ca nu detin informatia care trebuie?
Incepand de acum o sa pastrez recomandarile pentru mine! Iata inca o lectie pe care a trebuit sa o invat.
Numai bine tuturor,
Mari

Mari
7 years ago

Nu sunt o experta, dar pentru fonturi – intrati la „personalizare” si in lista gasiti optiunea fonturi.
Inca o data, va asigur ca nu tin supare „pe mesajul” lui Ethos si nici pe Ethos. A fost o lectie binevenita de care aveam nevoie. Cateodata nu e usor sa -ti arati bunele intentii pe net.
Succes si pe curand!

Ethos
7 years ago
Reply to  Mari

Nu inteleg de ce tineti sa ma puneti la punct pentru faptul ca inca nu detin toate „cunostintele”?

De ce nu te-aș pune? Trebuie să recunoști că e și asta o abordare, nu? 🙂 Cât privește cititorii care nu pun întrebări și ies (pentru că sunt deranjați de fontul mic), cred că asta e problema comentatoarei, nu a mea. Eu ți-am răspuns pentru că tu ai întrebat. 🙂

Ethos
7 years ago
Reply to  Ethos

adică problema gazdei, voiam să zic. a comentatorului amator.

Mari
7 years ago
Reply to  Ethos

Merci Ethos! Chiar mi-a fost de folos sincer. Numai bine 🙂

Dorina Danila
7 years ago

Si eu as vrea sa scrie mai des, dar, stii cum e, poate ca mai rarut e mai dragut :).

Dorina Danila
7 years ago

Agree.

rudia2014
7 years ago

Da’ fotografiile? Le-ați văzut?
Eugen e un tip tare mișto, dincolo de blog, fotografie, biciclete etc. Și da, cu simțul umorului! 😉