Nr.13 Florin Cerchez

13. Interviuri. Bloguri.Bloggeri. Le-ați citit? Ați citit doar 12, fiecare dintre ele conținând cam aceleaşi intrebări. Azi nu fac excepție de la regulă, dar mă abat un pic de la ea. Nu, tot interviu e. Un blogger, un blog (de fapt două, al doilea lăsat de izbelişte), si intrebările. Unde-i noutatea? Nicaieri. Doar ca azi avem in meniu un blog… erotic. Bloggerul este Florin Cerchez, alias Domnu’ Roz. Il stiți, nu-l stiți, haideți să vedeți ce are de spus despre blog, erotism şi… ce ne-o mai spune. Avertisment:  Articolul nu contine nici scene de sex, nici limbaj vulgar, cu excepția câtorva cuvinte prezente şi in DEX. Totusi, dacă sunteti sensibili la subiect, mai bine evitați articolul.

Io:  Cine eşti?

Domnu’ R: Pentru majoritatea eu sunt Domnu’ Roz. Puţine persoane ştiu exact cine sunt, cum arăt si puţini m-au întâlnit. Iniţial am avut doar acest nume la profil. Datorită problemelor avute cu Fb, ultima dată nu am fost inspirat si le -am oferit datele personale pentru a-mi păstra contul. Au văzut că data naşterii se potriveşte, mi-au trecut ca nume principal numele meu adevărat, lăsându-mi posibilitatea să trec “porecla”. Acum, îmi este interzis să fac modificări la nume. Dacă nu am banii lui Mister Pink, nu pot avea un cont cu ce nume vreau. Vorbim de online, sper! Sau şi pe-acasă tot aşa puțini ştiu cum arăți? Probleme cu Fb-ul? Ce făcuşi bre? L-ai supărat pe Mark? Ruşine! 

Io: Eşti blogger? Câte bloguri ai? De ce doar atât? Ce, am pus prea multe intrebări ? Neee, sunt doar trei. N-am exagerat, am vrut doar s-o iau pe scurtătură, time is money, ce atâta tura-vura?!?

Domnu’R: Personal, eu nu mă numesc blogger. Deţin un blog, Domnu’ Roz.  Mă rog, două… Eu sunt doar un individ care are o activitate, o ocupaţie, un hobby dacă vrei. Datorită blogurilor mele am învăţat câte ceva despre bloguri, îmi îmbogăţesc vocabularul… am o ocupaţie creativă. Al doilea blog, de fapt a fost primul, este un blog generalist – INFO STORE se numeşte. Am vrut să fie un blog cu informaţii utile. De multă vreme nu am mai scris la el. Timpul nu-mi permite să mă ocup de amândouă. Clar ai un blog, din moment ce-mi dai interviul. Aaa, douăă… .stai oleacă, ăsta e? Dap, e numele tău pe-acolo. Şi-i părăsit din 2014. Ok, n-ai timp. hai să te iert!

Io:  Domnu’ Roz… nu era mai bine albastru, verde, alb eventual? Intreb şi eu, nu dau cu paru’!

Domnu’ R: Am vrut să găsesc un nume uşor de reţinut, misterios. Sigla, bărbatul cu pălărie (creaţie proprie) pe fond roz are ca idee acelasi principiu, un aer misterios. Analiza numelui: Domnu’ – am vrut să aducă ideea unui om matur, experimentat, care să impună respect… deşi vârsta mea nu este înaintată; iar Roz – rozul tine de fete, femei, doamne… pentru femei. Conjunctura a făcut să-mi placă culoarea roz, pe la vârsta de 14 ani. Părinţii mi-au cumpărat trening şi încălţăminte sport… roz, bineînţeles. Erau modele de băieţi. Încălţămintea avea numărul 43. Clar nu găseşti femei care să poarte atât. Nenea, pardon(!) Domnu’, nu te supara, nu mă leg de preferințele coloristice, dar am o intrebare (alta!): dacă la pana la 14 ani ajunsesei la 43 la picior, acu’ cât ai? PS/ Nu cred ca ştii, dar sunt şi femei care au picioare mai… dezvoltate.

Io: Cum ai ajuns să ai un blog erotic?

Domnul R: Pe blogul INFO STORE am participat la un concurs organizat de Florin Roşoga (are bloguri şi cărţi de dezvolare personală). Am câştigat locul doi cu articolul meu. Imediat ajung la răspunsul la întrebare… . Locul doi a însemnat să primesc una din cărţile scrise de Florin Rosoga şi o oră de “coaching” prin Skype, pe tema blogului şi cum l-aş putea dezvolta. Din vorbă în vorbă, am fost întrebat dacă vreau să scriu despre sex. La început eram reticent, apoi, după o vreme, ideea nu mi s-a părut rea. Am hotărât să nu amestec cele două bloguri şi să fac altul, cu tema separată. Ideea a pornit de la altcineva. La conţinut m-am decis după ce am căutat mai multe siteuri şi am văzut ce articole se fac. Trebuia să fac altceva. Apoi mi-am adus aminte de revistele de profil pe care le citeam cu drag, din care am învăţat multe lucruri, cu mult timp înainte de apariţia internetului. Aham, Rosoga. Carte. Skipe. Idee. Sex. Reviste. Ok, i’m following you… .

Io: Te inspiri de unde? Cum îţi vin ideile pentru articole? Nu, serios, vreau să mă asigur că p-acilea nimeni plagiază pe nimeni! C-am mai pațit-o!

Domnul R:  Ideile îmi vin, cel mai adesea, când sunt mijloacele de transport sau merg pe stradă. Uneori, reuşesc să păstrez ideea până acasă să o pot transpune într-un text. Poveştile sunt de mai multe categorii. “Adevărate” – unele îmi aparţin, altele nu. “Adevărate parţial” – deţin doar o informaţie pe care o dezvolt sau modific întâmplările pentru un rezultat mai incitant, artistic. “Fantezie” – găsesc o idee pe care încerc să o dezvolt. La categoria “Diverse” sunt materiale care pot fi utile cuiva, precum acesta: Drama cuplurilor necompatibile sexual. In autobuz, metrou, de-astea? Normal, la ce s-ar putea gândi un om intr-un autobuz plin cu femei de toate categoriile? Cum adică uneori reuşeşti s-o păstrezi până acasă? Te zăpăceşti şi-o pierzi? Aoleu, ți-o fură! ‘Ai dreaq ciorditori, până şi ideile ți le şterpelesc in autobuze! Rele zile mai trăim!

Io: Sexul e căutat, inclusiv pe internet. Erotismul este? Ce? Sexul e sex, erotismul e altceva. Va zic io, că m-am documentat azi-noapte la fața locului! Nu la fața locului interviului, in alt loc, cu altă fața!

Domnu’ R: Sex oricine poate să facă. Erotismul este alt nivel, tine de finite, de rafinament, de maturitate. Nu aş putea să mă dau rotund că sunt expert, dar putem să comparăm sexul şi erotismul cu achiziţionarea unei cărţi, ascultarea unui anumit gen de muzică sau orice altceva. Totul ţine de preferinţe.  Acilea m-ai pierdut oleacă, n-am inteles, dar, clar, cele două au un numitor comun până la un anumit punct. Dup-aia, fiecare isi ia numitoru’ şi se duce la casa lui. Poate oricine să faca sex zici? Da, dacă are cu ce sau cu cine. La erotism tre’ să ai neapărat cu cine, că altfel se numeste narcisism, schizofrenie , de-astea. Este? Nu? Mda, stiu, mă depăşeste tema, sunt la fel de ero…gen ca o cizmă de cauciuc mânjită de balegă… .

Io: Ai cititori ocazionali, urmăritori fideli? What? I’m just curious!

Domnu’R:  Versiunea gratuită a platformei wordpress are limitele ei. Dar, chiar şi aşa, mă uit zilnic la numărul de vizitatori şi câte vizualizări au generat. Până la vârsta asta am învăţat că nu pot fi plăcut de toată lumea şi mai ales că nu pot place pe toată lumea. Acelaşi lucru şi despre conţinutul blogului meu. Au fost persoane care au considerat că ceea ce fac este un lucru rău şi trebuie să mă opresc. Unii au sărit calul şi au avut un limbaj mai deosebit, vulgar. Toate bune despre WP, ultima dată când am zis ceva de rău nu mai gaseam un articol!  Cu plăcutu’ ai dreptate, mai ales pe nişa asta, unde chiar e vorba de plăcut, placeri, plăcute, plăcuți. Ce, nu vouă nu vă place? Exemple de limbaj vulgar? Sau nu, mai bine lasă… .

Io: Cum ai face portretul cititorilor tăi? Ce fel de oameni crezi că sunt?

Domnu’R: Cu unii dintre ei vorbesc în privat. Îmi spun detalii intime, îmi solicita părerea. Avem o comunicare. Nu sunt extratereştri, sunt oameni normali cu nevoi sexuale ce trebuiesc împlinite. Unii au un libido mai scăzut, alţii mai ridicat. Nu-s? Ce bine! Detalii intime? M-am certat cu nevasta că pute a ceapă, barbat’meu nu se rade la subrat, fi-mea şi-o trage cu unu’ de 40? Cum să fac să am chef de hârjoneală? De-astea? Tre’ sa fie niste conversații faine! Foarte frumos că există comunicare intre tine si cititori. Bravo ție!

Io: Care a fost cel mai citit articol al tău? Ne poți spune un număr de vizualizări la el?

Domnu’R: Cel mai citit material este partea a doua la “Prima experienţă swinger”. Acum, când răspund la întrebări, are puţin peste 4900 de vizualizări. Partea întâi are puţin peste 3600 de vizualizări. Impactul materialelor este strâns legat de titlu, fotografia principală, promovare şi mai ales de preferinţele cititorilor. Mă duc să-l citesc!… Am venit! Ce vreau eu să spun… este că: aaaa, mmhhh, stați un pic sa citesc şi prima parte, că n-am ințeles ceva. Vin repede! Da, acum m-am lămurit cum de au ajuns să… asta, ce fac ei acolo… .4900, 3600? Fotografia e… ai dreptate, cea mai cu impact. Dacă nu era mişcatoare, o studiam mai pe-ndelete, dar impactul a fost asa de mare că a trebuit să-mi leg ochii de primul paragraf ca să nu mi se mai ducă in susul paginii. Binenteles că in jos erau altele, nu la fel de sugestive , purtătoare spre alte articole,ce credeați, c-am scăpat? Greu cu documentarea asta! Iți trebuie minte limpede, ochi vigilenți şi atenție la ce scrie acolo. Problema e că de la un punct m-am cam pierdut, imaginația m-a napadit pe neaşteptate şi… am renunțat la documentare. Cât despre articol, dacă-i cel mai citit, dacă 4900 de oameni s-au delectat cu el, il putem considera de succes, nu?

Io: Scrii cu regularitate? Ai o muză? Oi fi vazut prea multe filme?

Domnu’R: A fost o vreme când postam pe blog (platforma blogspot) de 3 ori pe săptămână. Acum, mi-am propus să încerc să postez de 2 ori pe săptămână, deşi este greu. Este greu pentru că ideile nu se găsesc în pom, alegerea inspirata a cuvintelor şi punerea lor într-o ordine,  să iasă ceva… este dificilă.
Scenele de sex trebuie să fie diferite, este evident. Ceea ce face diferenţa, nu are legătură cu descrierea scenelor. Conjunctura face un material să fie mai interesant decât altul. Cine cu cine şi de ce!? Nu te supara pe mine, dar tocmai ai spus ”scenele de sex”! Blogul trebuia să fie erotic, Care-i erotismul? Conjunctura? Si da, ideile nu se găsesc in pom, in pom se găsesc merele, căpşunile, frişca, lumânările parfumate, muzica in surdină, femeia imbracată in mătase fină, mirosind divin, masculul viril aşteptând să-şi facă femeia să se infioare cu fiecare atingere, fiecare respirație, fiecare secundă. Ideile răsar in mințile oamenilor. Greu, nu la toți, dar răsar. Iar când unu’, una’ sau amândoi duc lipsă de idei, intră pe o pagină de-asta şi-şi bagă câte ceva in cap

Io: Comentariile? Sunt în ton cu subiectul sau..?

Domnu’R:  Deşi am multe vizualizări, nu primesc multe comentarii pe blog. Mi-am pus întrebarea de ce… dar nu am găsit răspunsul şi am trecut la planul “B”. Deasupra fiecărui material este afişat un număr cinci steluţe. Alegerea lor indică aprecierea faţă de materialul citit. Puţini sunt cei care îşi exprima aprecierea, pro sau contra. Momentan nu am planul “C” :))) Ți-as da eu o sugestie pentru un plan C, dar o păstrez pentru mine, s-ar putea s-o folosesc. Cam ce-ar putea să zica omu’ in comentarii? Am incercat să fac precum X din articolul dumitale dar m-a tăiat o durere de şale de-am ințepenit? Foarte mişto articolul, am ejaculat doar citind? Wtf? Lasă steluțele, e suficient. Dacă vor, iți dau una-două-cinci, dacă au cu cine, pun articolul in practică!

Io: Eşti mulțumit de felul în care scrii? Poți mai bine?

Domnu’R: Niciodată nu sunt mulţumit. Sunt autocritic. De multe ori am renunţat să dezvolt o idee pentru că nu mi-a plăcut direcţia în care mergeam. Uneori mă gândesc că rezultatul nu va fi pe placul cititorilor. Când primesc aprecieri pe FB, public sau in privat, încep să cred că materialul este bun. Dragule, nu-ți mai face probleme de directie, nici nu prea ai de unde alege in domeniul asta. Toate directiile duc spre aceeaşi fundătură! De fapt sunt vreo trei… da, trei fundături. Cu aprecierile aşa e, ai- eşti bun, n-ai, nu eşti. Ca şi la sex. Pentru că erotic sau nu, e cu sex. Sex cu accente… de sex.

Io: Ce părere au prietenii/familia despre ce/cum scrii?

Domnu’R:  Indiferent de tema aleasă, cei care ştiu că scriu pe bloguri nu văd cu ochi buni ceea ce fac. Cu atât mai mult despre blogul cu temă erotică. Sunt de parere ca este pierdere de timp, iar la blogul erotic … îi văd cum fac ochii mari. Ceva nu le pică bine. Oricum nu mă stresez să le schimb optica. Eu ii ințeleg. Dar, probabil, imediat ce te desparți de ei, fug pe blog să vadă ce-ai scris si, eventual sa-si facă de lucru. Manual, automat… . Nu te stresa!

Io: Ai prieteni printre bloggeri? Reali sau virtuali?

Domnu’R: Prieteni nu am printre bloggeri. Discut în privat cu unii. Sper că în timp să legăm o prietenie. No comment că şi cu mine ai discutat in privat. Despre interviu, nu fiți… cumva. 

Io: Scrii advertoriale? De ce?

Domnu’R: Pe blogul INFO STORE am avut un articol plătit şi concursul organizat de Florin Rosoga. Poate trebuia să fac mai mult. M-am gândit să scriu unele pentru blogul Domnu’ Roz, dar mai aştept puţin. Presupun ca n-ai duce lipsă de oferte: saloane de masaj, jucarioare, scule… . Ce? Ce-am zis? A, ce scule? Penisuri! V-am zis să nu cititi dacă aveti urechiuşe sensibile, mai putin de 18 ani şi ruşinea la vedere!

Io: Trăieşti din blogging? Dacă nu, crezi că ai putea? Ţi-ar place?

Domnu’R: Într-o zi… cine ştie? Câteva persoane mi-au sugerat să scriu o carte… pentru început. Chiar am lansat o întrebare, cu ceva vreme în urmă, pe Fb, în diverse grupuri, să văd câţi ar cumpăra o carte cu ceea ce scriu. Am numărat vreo 70 de comentarii dintre care vreo 5 erau negative. Procentul este încurajator. Am în vedere, dar trebuie să mai aştept… să scriu constant, să mai crească blogul, să mai prind experienţa în scris şi mai vedem 😉 No comment.

Io: Este erotismul o artă? De ce?

Domnu’R: Se poate considera o artă atunci când vorbim despre o creaţie: o colecţie de fotografii, o statuetă, picturi, o carte, un film. Erotismul din noi ar trebui să arate nivelul evoluţiei umane. Cred că v-am spart cu fraza asta  Moaaamăăă, ce mişto ai zis! Imi vine sa plâng! Nu, nu de nervi, aşa, degeaba!

Io: .În viața reală, cum este Domnu’ Roz? Îşi păstrează culoarea?

Domnu’R: Sunt o persoană normală, cu un job stabil şi cu un apetit sexual ridicat. Culoarea roz este o culoare optimistă. Întotdeauna încerc să văd partea bună a lucrurilor, în tot ce mi se întâmplă. Aham. deci esti un om normal, tot aşa, două mâini, două picioare, un cap şi-un capăt. Ai un blog, scrii, nu ceri nimanui de pomană, nu injuri pe nimeni, nu jigneşti… . Doar ca tu scrii despre ceva ce vrem cu toții dar ne prefacem că nu. Iar noi (hai unii, sa nu se işte o răzmeriță) citim, ni se umfla unele extremitati (fiecare după cum le are), le calmăm, după posibilități si… nici usturoi n-am mâncat, nici sex, erotism sau ce-o fi ăla nu practicăm.

Io: Dacă ar trebui s-o iei de la capăt cu blogul, ai alege aceeaşi nişă?

Domnu’R: Da, de ce nu. Atâta timp cât o fac cu plăcere şi mai ales că sunt persoane care “gustă” acest stil. Ar fi ideal să pot da timpul înapoi şi să am cunoştiintele de acum în ale blogului . Free country, enough readers, bad Mark!

Io: De ce ai acceptat interviul?

Domnu’R: Am vrut să mă pun în pielea intervievatului . Cu multă vreme în urmă am lucrat ca redactor la o revistă de psihologie şi paranormal. Printre articolele mele au fost şi multe interviuri. Mi-a plăcut acea perioadă. Aha, de-aia ai ținut să ne asiguri că cititorii tăi nu sunt extratereştrii, acum am ințeles, de la paranormala revistă ți se trage… .

Io: Există o întrebare pe care ai fi dorit să ți-o pun? Acum e momentul: tu întrebi, tu răspunzi.

Domnu’R: Acesta este interviul cu numărul 13, crezi că are vreo relevanţă? Eşti superstiţios?  Raspunsul: Noi suntem cei care am inventat numerele şi nu invers. Good point!

Florin Cerchez are blog, deci este blogger. Ca noi toti (cine nu, să arunce primul piatra), mai scapă câte-o greşeala de tastare, de exprimare, etc. Blogul lui ocupa un loc in blogosferă, intre multe altele pe aceasta nişa. Este vulgar? Scrie bine? A inventat roata? Sunteti majori, hotărâti voi! Dar pe citite, nu in necunostință de cauză. De ce l-am intervievat? Pentru că este altfel. Şi pentru că mi s-a parut că cei care scriu pe nişa asta sunt un pic… marginalizați. Cum care nişa? Asta, erotică, sexuală, porno, nu mai ştiu cum să-i zic că m-a zăpacito-confuzat subiectul de tot. Dar mă tratez… .

.