Nr.6 Petru Racolța

Am ajuns la interviul cu numarul şase. E cu şi despre un om care are un blog, evident. Un blogger. Blogger care, de curand, a publicat Povestirile unui maramureșean. Este vorba despre Petru Racolța. Fie că vă este cunoscut sau nu, vă invit sa-l (re)descoperiți impreună cu mine.

Io: Cine este omul Petru Recolta? N-am mai pus limită, nici prag, nimic. Am zis să las omu’ să se prezinte cât vrea.

Petru: De fapt e Petru Racolța, dar nu e prima dată când sunt „botezat”. O fi un nume mai puțin cunoscut și mai greu de reprodus.
Omul cu acest nume are dorința arzătoare de a se putea spune despre el că a lăsat ceva bun în urma lui.  Hait! Am sticlit-o! Stalcit-o! Adică… sfeclit-o! Cum mă nene să greşeşti numele omului? Unde naiba mă gândeam? La recolta de prune? De unde scot acu’ mielu’? Vai di capu’ meu, am pornit cu stângul.. Hai ca poate uită! Bine ca nu i-am pus si limită la cuvinte, că se ducea fără să-mi mai zică un cuvânt!

Io: Eşti blogger, scriitor sau… ce? Huh? Sau ce, ce? Cred ca trebuia să stau acasă azi… .

Petru: Sunt câte puțin din fiecare. Blogul a dat un nou sens vieții mele, iar de aici și consecințele: ocazia de a-mi îmbunătăți exprimarea, material pentru cărți, prieteni tot mai mulți și articole interesante de citit. Mie-mi zici? Da’ la mine nu merge treaba cu exprimarea, mai tare m-am sticlit. Asta… dilit. Mă rog, ințelegi tu… .

Io: Câte bloguri ai? Gata, mi-am revenit. Asta intrebare, nu alea sfeclite… .

Petru: Am pornit cu patru bloguri, în care scriam sporadic. După ce am pierdut unul și am renunțat la alte două, am rămas doar cu racoltapetru6. Mi-e suficient pentru a-mi expune amintirile, gândurile și emoțiile cotidiene. Măi Petru, măi tată, stai oleacă, nu mă zăpăci de tot! Ințeleg, am gresit numele, da’ altceva nu ți-am mai făcut! Te citesc, dau laicuri de-alea, pana mea, suntem ca şi prieteni! Cum bre să porneşti cu patru, să pierzi unu… ? L-ai pus bine ş-ai uitat unde, sau cum? Ți lo fi luat un vecin când nu erai atent? Hai mă Petrule, iartă-mă c-am greşit! Hai , uite, te ajut sa găsim blogu’ ala, vrei? Să mor de nu te-ajut! Aaa. stai oleacă! Ai pierdut unu’ ai renunțat la două şi-ai rămas cu racoltapetru6? Patru minus unu minus 2 egal 1. Da, e bine. Ai pus şasele in coada blogului ca să mă derutezi, ai? Pfff, hai poate ne-mpăcăm la următoarea intrebare!

Io: E uşor să fii blogger? Argumente pro/contra. Dacă-l iau cu munca, cu de-astea, uită sigur!

Petru: Nu trebuie să mă căznesc, din moment ce scriu din plăcere și nu tânjesc la performanțe. Mai greu ar fi dacă n-aș avea acest refugiu. Ani la rând mi-am reprimat gândurile, dar acum pot răbufni ori de câte ori am ceva de spus.  Asta cu răbufnirea nu-mi place! Tre’ sa fiu cu ochi-n petru… .parte… ptiu… patru! 

Io: Indică un articol scris de tine, unul care crezi că te reprezintă. Vedeti? Vorbesc frumos, elevat, am pus virgula unde tre’be… .

Petru: Nu pot să zic că mă reprezintă doar un articol. Mai degrabă un calup de povestiri, grupate în capitolul „Proză scurtă și inedită”, din care multe se regăsesc în cartea apărută recent, „Povestirile unui maramureșean”. Da, a scris o carte! O lansează azi la Baia Mare, ştiu eu, da’ tac că-i supărat pe mine.

Io: Publici de la bancuri, proză si epigrame până la ştiri. Cât la sută din articole sunt despre viața ta?

Petru: Tot ce-mi provoacă emoții, devine parte din viața mea. Epigramele mă eliberează de frustrări; povestirile îmi îndulcesc zilele cu nostalgie sau îmi antrenează imaginația; versurile sunt o provocare; știrile sunt o ocazie de a afla și părerea altora despre ce se întâmplă în jurul nostru; bancurile au rolul de a mă înveseli de mai multe ori: când le găsesc, când le scriu și când primesc comentarii la ele. Comentati voi ca io n-am ce!

Io: Scrii/ publici advertoriale? De ce?

Petru: Am scris și publicat advertoriale, din  mai multe motive. În primul rând, am învățat multe, prin ele și cu ajutorul celorlalți participanți la SB, deși n-am pretenția că pot face performanță în acest domeniu. Apoi îmi place să respect niște reguli, iar advertorialele îmi oferă o temă, niște condiții și un termen. Asta mă inspiră și mă mobilizează. SB o fi Sibiu? Nu ca e cu reguli… . Nu-l intreb că iar fac vreo prostie.  SB…ucium? Nu , c-a zis că scrie din pasiune. SB…. sB… sb… ăăă, Superblog. Acolo m-am sbuciumit… aaa… sbuimăcit… asta, cum ii zice , zbuciumat şi io. Cu câstigu’ tot aşa, felicitări, diplomă, sidiuri şi hai pa că n-ai facut nici de-o sarma!

Io: Crezi că aduc beneficii blogului sau doar ție personal? De advertoriale intreb!

Petru: Cred că da. De fiecare dată când participam la o competiție, traficul pe blog era mai mare. Daaa, aşa-i, vine concurența si trage cu ochiu’ la ce-ai scris.  Ai dreptate când zici despre trafic, şi io aveam vreo doi in plus , adică doi in afară de mine.

Io: Crezi că se poate trăi doar din „ocupația” de blogger? Că din concursuri clar murim de foame, şi io şi tu!

Petru: Eu aș zice că nu, dar sunt un amator care nu face altceva decât să scrie. Nu mă pricep la cosmetizarea și vânzarea materialelor, lucruri esențiale în atragerea vizitatorilor. Din câte am auzit, unii fac bani frumoși din bloggerit. S-o crezi tu… se plâng săracii cu hohote, işi smulg părul din cap şi-l bagă la amanet de amărâți ce sunt… .

Io: Care/când/cum a fost primul tau articol de blog?

Petru:  Primul articol nu a fost pe acest blog, ci pe altul, care a fost închis. Era vorba despre horoscop și naivitatea exagerată a unor oameni de a crede în ce li se prezice.  L-am scris în urmă cu mai bine de cinci ani și tare m-am bucurat la publicarea lui. Stai-stai-stai! Unu’ pierdut, două renunțat, unu’ in viața. Care-i inchisu’? Pierdutu’ sigur nu, că nu mai aveai cum să-l inchizi după ce l-ai pierdut. Inseamnă că ori l-ai pierdut inchis, ori l-ai renunțat deschis ori l-ai găsit in viață Pai şi io acuma ce link pun? Dacă vrea unu’ să vază cum scriai matale la inceput, ce face? Zi măcar in ce zona l-ai inchis ca să ştiu unde să trimit omu’ să-l citească! Ăăă, găsească! M-am căpăcit, asta, zăpăcit de tot!

Io: Seamăna bloggerul Petru cu omul Petru? Argumente.

Petru: Gândim la fel, dar ne exprimăm diferit. În viață sunt mai timid (emotiv) și mai puțin activ. Doar pe blog mă simt cu adevărat în largul meu. Tac, musca mea bâzâie!

Io: Pe cine citeşti dintre bloggerii? De ce?

Petru:  Citesc mulți bloggeri, în funcție de timpul disponibil. De la unii nu-mi scapă niciun articol, de la alții citesc mai mult „în diagonală”, dar nu vreau să fac aici nominalizări. De obicei, celor care observ că mă urmăresc consecvent, le răspund cu aceeași atenție. Bravo tțe!

Io:  Ai prieteni printre bloggeri, ii cunoşti personal?

Petru:  Îmi place să cred că am mulți prieteni printre bloggeri, dar încă nu m-am întâlnit cu niciunul. Sper să se întâmple cât mai curând. Pun pariu că ai grijă să nu-i pierzi ca pe blogul ăla!

Io: Ce parere ai despre blogosfera noastră?

Petru: Colectivul virtual pe care-l cunosc prin acest blog e ca o familie pentru mine. Mai ales că sunt singur, iar în anumite zile doar prin acesta am cu cine comunica. Co… ce colectiv mă omule? Da, mai e si căte un animal, da’ chiar aşa, colectiv? A, stai, nu la asta te-ai referit. Zici de comunicare, de de-astea. Da’ las’ că am auzit la radio că cercetatorii britanici au ajuns la concluzia că si caprele pot comunica cu noi, aşa că nu era bai… .

Io:  Participi la concursuri. Care a fost cel mai consistent/important premiu câştigat? Nu era programat să pun o intrebare care are deja răspuns dar… se mai intamplă.. ..

Petru: Cu excepția a două articole, n-am participat decât la SB, însă fără să câștig vreun premiu consistent. Dar m-am bucurat mult și de cărțile, DVD-urile, parfumurile sau alte produse pe care le-am primit. Emoțiile au venit mereu ca un bonus.

Io: Câtă atenție acorzi cititorilor tai?

Petru: Mai mult timp dedic vizitelor pe alte bloguri, decât scrisului sau documentării. De asemenea, îmi exprim părerea atunci când e cazul, și răspund la fiecare comentariu pe care-l primesc. Bine de tine, io n-am timp nici de dat like.

Io:Ce anume te scoate din sărite?

Petru: Sunt foarte iritat când nu-mi merge Internetul. Tot programul îmi este dat peste cap, iar asta mă derutează.  Uf, ce bine, iseamna c-ai uitat de ”recolta”! Ai uitat nu? Dacă n-ai uitat, uita acu’, că sa moară Veta de nu vin la noapte şi-ți tai netu’. De la radăcina! Din străfundu’ semnalului care-ți  derutează programu’!

Io: In cât timp scrii un articol de 400 de cuvinte?

Petru: Având în vedere că nu tastez decât cu un deget, îmi ia cam o oră, dacă e o compoziție nouă. Dacă-i vorba de un articol preluat, durează o jumătate de oră.  Compoziția? Scrii şi de-alea, muzici de-alea ? Sau e compozțiia de la vreun chec, ceva?  Io scriu cu toate degetele, inclusiv cu alea de la picioare, şi mă chinui de vreo… şi mai mult la articolu’ ăsta.

Io: Cum e pălinca anul ăsta? Argumente. Haida! Care-ai intrebat ma de palinca? ‘Ti-ai dreac’ de betivi ordinari. Numa la sticle va e gandul! Ma dezic total de aceasta intrebare! Eu am vrut sa intreb cum e Racolta de palincaa. Pardon, palinca de Racolta!

Petru:  Întrebarea asta ai născocit-o pentru mine! *:))  Pălinca a fost bună în fiecare an, dacă respecți procedura de fabricare sau cunoști omul la care să apelezi. Mai trebuie să știi cum s-o bei, câtă, cu cine, dar și ce să mai ai pe masă. Cei care nu se pricep, să vină la mine să-i învăț! Aham, bun, nici la asta nu mă pricep. Dar dacă zici tu… . Auzi, cum adică am născocit intrebarea pentru tine? Pai ce, pe celelalte crezi că le-am făcut pentru ăla de la net care o să vină să-ți lipească semnalu’ dupa ce ți-l tai io?

Io: De ce ai acceptat interviul? Macar sa stiu de ce m-am nascocit, asta, strofocat aicea!

Petru: Din curiozitate și politețe. Că așa suntem noi, maramureșenii!*:)  Mda, bine că n-ai fost curios să afli unde ți-ai pierdut blogu’!

Acesta a fost interviul. Dincolo de textele mele uneori nesărate, vă invit să-i descoperiți blogul şi să decideți singuri dacă vă place sau nu. Să cunoaşteți omul din spatele blogului şi să-i citiți cartea, dacă n-ați făcut-o deja. Multumesc, Petru Racolța.