Azi (de fapt mă screm de vreo doua zile să scriu, ba n-aveam răspunsurile toate, ba n-aveam poza, motive, stiți voi) vă voi aduce in atenițe un alt om-blogger, printr-un nou interviu din seria pe care mi-am propus s-o fac. Om, e, stiu eu. Bine, e o oama, o femeie. Doamnă, dacă mă întrebați pe mine. Are un singur blog, de vreun an jumate, dar scrie al dracului de bine, cu naturalețe, farmec şi… veselie. E vorba de  Fata Veselă. De fapt fosta, că de curând a hotărât să-şi spună pe nume: Fabiola Ion. Aşa o cheamă. Ea zice că tot vesela a rămas. O cred pe cuvânt. N-o cunosc personal, tocmai de-aia m-am pus s-o intervievez oleacă, poate-poate aflu mai multe, adică de unde i se trage veselia, de unde  atâta optimism şi chef de blogăreală, de-astea… .

 

Io: Cine este Fabiola Ion? Cum te-ai descrie in maxim 20 de cuvinte? Huh? Iar am trântit mucii-n fasole cu douăzeciu… .

Fabiola: Pfff… greu cu descrierea mea. Sunt aşea…, uneori…, deseori…, dar mai ales mereu….. Sunt o femeie căreia îi place să râdă. De ea sau cu ea. (Ştiu, am depăşit 20 cuvinte dar dacă spuneam cât de mumoasă, dăşteaptă şi devreme acasă sunt făceam deja compunere. Nu că n-am făcut acuş :D) Hait! Păi bine măi fato, io zic maxim 20 de cuvinte, nu de calități căutate de toate soacrele pământului. Io întreb cine eşti şi tu-mi spui cum eşti! Neee, blogări lăudăroşi… .

 

Io: Când ți-ai facut blogul te-ai gândit că vei ajunge la un moment dat să te muți pe domeniu propriu?

Fabiola: Nu, când mi-am făcut blogul am vrut să văd dacă pot s-o fac şi p-asta. Am reuşit, aveam să văd mai târziu că nu e mare şmecherie. Nici nu visam că o s-ajung în punctul în care sunt acum.  Punct? Ce punct bre? Ăla din tavan de la mine, la care mă uit când n-am somn? Ce cauți tu la mine-n tavan? Aaa, scuze, zici de .ro , erai la wordpress si te-ai mutat pe .ro  Adică acum esti blogger pe dinviatacanpiata.ro 

 

Io: Scrii mult despre fetele tale. Le spui Buburuze. Despre soacra ta. Despre tine, mai puțin. Cine este Fabiola, fostă ”fata veselă”? Ştiam io că n-o să zici din prima, am fost inspirată să pun de doua ori aceeaşi întrebare ( vorba vine, mă dau şi io mare…)

FabiolaHmmm… mi-era aşa de frică la început încât am ales anonimatul. Adică Fata Veselă. Până dădeam drumul la un articol, trecea juma’ de zi. Am legat blogul la facebook după vreo 4 luni. Nici poză de profil nu aveam, cred că ştii. Am fost încurajată să scot capul în lume şi nu-mi pare rău, am mai multă încredere în mine. Aş pune un egal între Fata Veselă şi Fabiola Ion dar aş fi ipocrită. Am învăţat mult, am evoluat, am prioritizat activităţile mele zilnice. În esenţă sunt aceeaşi, doar cu mai multă învăţăminte şi experienţe de viaţă frumoase. Prefer să scriu despre persoanele dragi mie decât despre mine, mi-e dificil pentru că aş fi subiectivă. Despre buburuze aş scrie mereu, sunt surse inepuizabile de umor şi nervi. Ai mei. Prioritizat… alooo, dex-ule, help! Io am crezut c-o să-mi zica aşa, mai pe limba mea, mai… bine măcar că nu pune egal, că muream de oftică! Stai ca iar m-a întors ca la Braila!  Nici acum nu mi-a zis cine e, acu’ mi-a zis cum s-a transformat.  Pfff, măi Fabiola, măi Fata Vesela, ocoleşti raspunsul de m-ai amețit, nu mai stiu nici cum mă cheamă!

 

Io:(Ca sa schim subiectu’ ca m-a enervat) Ai scris pe bani? Dacă nu, vei scrie? Dacă da, pe cât? Na, asta intrebare, nu alea cu cine eşti, ce mai faci, un’te muți!

Fabiola: Nu, n-am scris, mă bate gândul, pe cât mai mulţi bani! :))) Ce gânduri bătăuşe ai! Mulți, ah? Incepe cu puțin, nu aştepta să se ingrămădească zerourile… .

 

Io: Pe cine citeşti cu regularitate? Care sunt subiectele care te atrag? Pe mine, ştiu io, dar te las să zici cu vorbele tale.

Fabiola:  Citesc mai multe cu regularitate. Dar de la o vreme am început să le răresc, din cauza timpului. Lifestyle, iubire, bloguri cu mult simţ al umorului. Dacă tot citesc, măcar să-mi transmită o stare de bine, nu? Mda, după interviul asta o să mă răreşti şi pe mine … . Da’ poate mai vii in vizită, ca io scriu de-astea de life-love… .

 

Io: Despre ce anume nu ai scrie nici in ruptul capului? Hihihi, aici o prind!

Fabiola: Despre politică, despre lucrurile de care n-am habar, despre slăbiciunile, greșelile sau deciziile oamenilor pe care îi respect și îi apFabiola: Absolut niciunul. Tot ce-am scris, am făcut public. Cele mai greu de publicat au fost cele din categoria “Cioburi de suflet”, fiindcă au multă încărcătură emoțională pentru mine și pentru că au dublu înțeles. Tot pentru mine. 😀reciez. Aaa, și n-aș folosi organele sexuale ca să epatez prin scriere.  Să-mi bag… pardon, fără organe, al doliea intervievat care stă cu spatele drept.  Asta sa fie oare cheia succesului?

 

Io: Există vreun articol pe care regreți că l-ai scris dar nu ai indrăznit să-l ştergi?

Fabiola: Absolut niciunul. Tot ce-am scris, am făcut public. Cele mai greu de publicat au fost cele din categoria “Cioburi de suflet”, fiindcă au multă încărcătură emoțională pentru mine și pentru că au dublu înțeles. Tot pentru mine. 😀  Ca cum ar veni ne laşi să credem ce vrem, ah? Bună tactica, dar dacă tu vorbesti de varză şi noi venim la masă, ce faci? Nu că mi-ar fi foame, nuuu, ziceam aşa, ca fapt divers… . Nu şterge mamă, las’ că şterg io la mine cât pentru trei bloguri

 

Io: Ai prieteni in blogosfera românească, prieteni reali?

Fabiola: Da, am. Cred că e cea mai faină treabă asta, să-i cunoști și în real pe cei cu care rezonezi în virtual. Pe unii i-am cunoscut în Constanța, pe alții am făcut un drum special la București. Am ieșit numai pe plus. Bravo ție! Şi lor că te cunosc pe tine!

 

Io: Urmează un al doilea blog sau te concentrezi la unul singur?

Fabiola: Nu mai urmează nimic, că nici de ăsta n-am timp atât cât mi-aș dori.  Mda, mâine-poimãine te văd cu inspe bloguri şi Pfa… . La cum scrii, pun pariu că o să ai succes cu toate!

 

Io: Cât timp îți ia să scrii, in medie, un articol de 4-500 de cuvinte?

Fabiola: Dacă nu mă bruiază buburuzele, că au un talent extraordinar în a face asta, maxim o oră cu totul, poză, corectură. Soțul iese din discuție, el a înțeles că arta asta a “creației” necesită ignorarea mea completă. Dar am avut și articole care au fost scrise în trei zile, cu feliuța, n-am avut cum altfel.  Ma nene, io inchei interviul aici, îmi bag… pardon, fără organe, păi şi desteaptă, şi rapidă, şi frumoasă???? Chiar aşa? Cum de unde ştiu că-i frumoasă? Poftim poză cu ea:

10911289_1537560359907172_2718536177709618877_o

 

Io: Numeri vreodată cuvintele, ai un minim, un maxim?

Fabiola: Nu număr niciodată, încerc să nu fie kilometrice postările, puțini oameni stau bine cu răbdarea. Las’ că-i invaț io cu interviurile mele să aibă rabdare, tu menajează-i.

 

Io: Cât de importanți sunt cititorii pentru tine?

Fabiola: Foarte importanți. Răspund la toate comentariile, nici mie nu-mi place să fiu ignorată. Doar așa pot să simt feedback-ul. Mă enervez când mai intră vreunul în spam și-l văd foarte târziu. Na, e si respectuoasă. De-aia o iubeşte soacră-sa!

 

Io: S-a intâmplat să te autocenzurezi sau să schimbi datele unei intâmplari reale pentru a nu şoca, scandaliza sau plictisi?

Fabiola:  Ca să fie clar, eu povestesc exact ce mi se întâmplă, fără a cosmetiza. Iubesc sinceritatea, mă caracterizează. Acum dacă aș sta cu temeri… n-aș mai scrie nimic. Ete fix acilea m-am dus să-mi tai o venă! Şi sinceră? 

 

Io: Este Fabiola Ion blogger? Argumente? Whaaatttt? Am întrebat io asta? Doamne-fereşte! Asta nu-i intrebarea mea, mă dezic total de aşa prostie!

Fabiola:  După unii, da. După alții, nu. Am primit de curând un 7 cu indulgență de la un cititor. Nu am cum să fiu pe gustul tuturor. După mine, habar n-am. Câteodată da, câteodată nu.Ceva argumente pentru da: am intrat în atenția unor bloggeri mari, am ajuns să scriu pentru o revistă online, am fost distribuită de două site-uri de știri din Constanța. De curând am avut 1862 vizualizări într-o zi, dintre care 1578 unici. Asta așa, ca să mă laud singură. 😜😜  Argumente pentru nu: am dat-o în bară rău de tot de câteva ori   Ce bine că nu m-a luat la şuturi! Diplomată, frate, o doamnă! Cââât? O mie…  opt sute… să-mi bag! Organele, na! Păi io n-am atâția nici în… imaginația mea! 

 

Io: Câtă atenție acorzi comentariilor primite?

Fabiola: Am zis, foarte mare. Nu ignor niciunul. Ar fi lipsă de respect din partea mea. Omul ăla și-a răpit din timp să-mi scrie două vorbe iar eu să nu-i răspund? Nțțț. Nu face fata așa ceva. Ai zis? Da, ai zis, mă scuzi, mă gandeam la mia aia… Văleu muică, era ingramadeală sau stăteau la coadă organizată?

 

Io:  Ce anume te enervează cel mai tare la bloggerii pe care-i citeşti?

Fabiola: La cei pe care îi urmăresc, nimic. La restu’, nu-i mai urmăresc. La aceștia mă enervează ori lipsa răspunsului la comentariul meu, ori conținutul care nu-mi transmite nimicHaoleu, mă duc să mă verific. Huh, mă mai urmăreşti încă !

 

Io:  De ce ”Din viață ca-n piața” şi nu altfel?

Fabiola: Pentru că așa m-a p ocnit inspirația atunci. Pentru că până la urmă, viața asta e o piață cu de toate. No comment că-i blogu’ ei!

 

Io: Te-a schimbat in vreun fel blogul?

Fabiola: Sincer? Cred că da. În bine. Am învățat să-mi educ răbdarea. Am învățat să scriu corect, cel puțin așa cred. Am cunoscut oameni deosebiți prin intermediul lui. Aaa, şi io la fel, gramatica e… fix langă calculator şi nu m-ajută, a dreaq jegoasă!  

 

Io: De ce ai acceptat interviul?

Fabiola: Ca să mă citesc la tine! Hahaha… glumesc. De ce nu? E primul și mi-a plăcut. Sper că m-am descurcat. 

 

Dacă te-ai descurcat??? Glumeşti, sper! M-ai invârtit pe degete, mi-ai spus de toate şi nimic despre tine, mi-ai demonstrat, dacă mai era cazul, că există şi oameni-bloggeri care ştiu să facă blogging cu şi din pasiune. Mi-ai arătat-o pe Fabiola Ion aşa cum o intuiam:  blogger curat in gândire, clar în exprimare şi corect şi cald cu cei din jur. Nu-mi rămâne decât să-ti doresc viața lungă in noua ” casă” şi să mă felicit că te numeri printre prietenii mei, chiar dacă-s virtuali. Mulțumesc, Fabiola!