Pe Alex l-am ”cunoscut” de curând. God knows how, i-am trimis cerere de prietenie. El a acceptat-o, mi-a trimis un emoticon. Mi-a sărit oleacă țandăra, tocmai scrisesem un articol în care îmi exprimam indignarea(?) cu privire la emoticoane. I-am cercetat cu atenție pagina de Fb, n-am găsit nimic care să mă îndemne să-l dau de-a dura dintre mulțimea de prieteni aşa că l-am lăsat. De fapt, am hotărât impreună să rămânem prieteni.

Foto: Locul faptelor lui Alex

 

Alex e blogger, eu pretind că-s blogger, deci… de ce n-am fi prieteni?  Nu mă credeți că e blogger? Ar trebui s-o faceți, are 13(treisprezece) bloguri. Şi-i cu al 14-lea pe drum. De unde ştiu? Păi de la asta a pornit ideea creață , de la o conversație cu Alex. Şi dacă tot a fost el sursa de inspirație, am zis să încep cu el seria de interviuri, că tot nu-l cunosc deloc. Plus că, trebuie să recunoaşteti, v-a şocat şi pe voi, ca şi pe mine, numarul ăla de bloguri! Deeeeci, i-am trimis omului un set de intrebari tâmpite, aşa, ca să mă dau mare. Cum bine ați intuit, mi-a şi raspuns la ele. Intre timp, pâna să-mi raspundă, i-am cercetat oleacă blogurile ( vreo trei dintre ele, nu toate) şi-am rămas… paf, pif, praf. Cu gura căscată, cu ceva mâncărimi în creştet şi… cu şi mai multe întrebări despre el. Iata, deci, un interviu cu Alex Ciocan. Nu stiu daca pentru  el este primul, dar in seria mea de interviuri este. Iată ce-a iesit:

Io: OMUL Alex? Descriere in maxim 20 de cuvinte( Ce idioțenie, de ce dracu i-oi fi limitat la 20 de cuvinte descrierea? Unde mai e libertatea de exprimare? Poate omu’ are chef să scrie mai mult!

Alex: Ambițios, muncitor, inteligent, om cu 12 clase fără facultate, camionagiu cu acte-n regulă, taximetrist, operator GPL și… antreprenor în devenire. Ma nene, dacă număr cuvintele, fără semne de punctuație, sunt fix 20! Ha! Deci respectă regulile jocului! Bravo lui, ruşine mie că verific!

 

Io: Când, unde, cum se simte Alex Ciocan în largul lui? Pasiuni, timp liber, etc. Pai da, despre Alex Ciocan e vorba, am uitat sa va zic. Etc? Cum mă etc? Nu mai aveam cuvintele la mine? Asta denotă mai degrabă lipsă de interes! O fi remarcat?

Alex: Sunt pasionat de tehnologie, mașini, jocuri, făcut bani, investit în oameni. Cel mai bine mă simt în momentul în care văd bucurie în ochii cuiva și sunt conștient că sunt direct vinovat pentru ea.  Mda, bla-bla, cred că la urmatoarea intrebare o să ma ia la mişto. Aşa-mi trebuie, la etc-ul meu ce răspuns aş fi vrut?

 

Io: BLOGGERUL. De ce blogger și nu… inginer? Jur că n-am vrut sa insinuez nimic! Aşa mi-a venit

Alex: Nu am facultate și sunt de părere că nu ai nevoie de studii pentru a trăi din ce-ți place. După vreo 5 ani de muncă în România, am ajuns la concluzia că singura meserie la care mă pricep și prin intermediul căreia pot face lumea un loc mai bun este cea de blogger, content writer. Nu mă mai văd muncind pentru altcineva în afară de mine, nici ca inginer măcar. Mai dă-mă naibii! Ăsta e un citat dintr-o carte de-aia cu scoarțe frumoase! Vreau şi io! Da’ cum? Adevărat, n-ai nevoie de studii,  dar tre’ să fii deştept,  foarte inteligent adică, foarte inteligent, ca sa duci în spate 13 bloguri, când io nu-s în stare nici de unu’! Hai că deja devine interesant. 

 

Io:13 BLOGURI? Cum faci față?  Na c-am intrebat-o şi pe-asta!

Alex: Sunt zile în care scriu peste 50 de articole. Nimeni nu crede treaba asta pentru că majoritatea oamenilor sunt inconștienți de capacitățile corpului uman și de asemenea, lipsiți de ambiție. Momentan dezvolt al 14-lea site, laptopmagazine.net în limba engleză. E timp pentru orice, dacă vrei… . WHAT??? 50? Oaileiiii, ci di articoli! Pai dacă-i aşa, inseamnă că io cel mai inconştient om de pe pamant. Că scriu trei cuvinte în doua ore, şi alea cu pauze dese de cafea, tigară, căscat ochiu’ pe geam, etc. Cum? Iar am pus etc? Nu mai fac, jur!  50??? Peste 50? Deja m-am enervat! Invidia mea a caăpătat cote alarmante! 

 

Io: Cum iți alegi subiectele? Ce anume iți stimulează pofta de scris? Nu de alta, da’ poate mă molipsesc şi io de la el, măcar un articol pe zi să scot din capu’ ăsta sec al meu!

Alex: Pofta de scris s-a transformat într-o necesitate după 1 an de PFA. Când trăiești din scris ești obligat să ai imaginație. Subiectele le aleg uitându-mă în jur. O știre e un subiect, un obiect cumpărat de mine are o poveste în spate – alt subiect, privesc pe fereastră și văd oameni care fac lucruri, cu unele sunt de acord, cu altele nu. Comentez orice. Pot scrie o carte de 100 de pagini despre un ac. Sunt om care-și vinde imaginația, sunt obligat să scriu despre orice. Aaaa, păi zi asa prietene, de la PFA ți se trage. Te cred, când ai de plătit taxe, impozite şi alte acareturi iți dai silința, iți storci creierii şi ştii toată teoria acului! Auzi, care ac, ăla de inteapă? Că altceva despre ac nu ştiu… .

 

Io: Există ceva despre care refuzi/nu vrei să scrii? Dacă da, de ce?  Pff, in sfarsit am pus si eu o intrebare decenta!

Alex: Scriu despre orice mai puțin videochat, sex shop, pariuri sportive și jocuri de noroc și asta din cauza faptului că sunt oferte foarte slabe din partea celor care doresc asemenea articole. De asemenea, scriu destul de puține lucruri foarte personale, nu interesează pe nimeni, nu de alta.  Raspunsul ăsta nu mi-a plăcut deloc. Aşa că m-am pus pe citit ultimulgentelmen.ro, pe alexciocan.ro, pe destinatiiperfecte.ro, în speranța că voi găsi ceva personal. Şi-am găsit! Fiti atenti: lui Alex îi plac brunetele pentru că sunt focoase şi naive, ”cele mai naive ființe de pe pamânt”, nu-i suportă pe  prosti, pe țepari, pe nesimțiți (eu i-aş fi încadrat pe aştia tot la proşti, un om deştept n-ar fi niciodată nesimțit), nu-i plac selfiurile, este tolerant cu femeile divorțate, uraste pâinea cu gust de detergent de la coltu’ strazii. Asta aşa, din ce-am aflat pe fugă. Mi se pare mie sau Alex al nostru nu e un robot? E aproape uman, dacă facem abstracție de cele 50 de articole pe zi?

 

Io:Iți amintești primul tău articol? Ce părere ai acum despre el?

Alex: Primul meu blog a fost amiralul.info iar scopul lui inițial a fost unul destul de ciudat. Am vrut să am o colecție personală cu oameni talentați de la America Got Talent și Brittain got Tallent. Primele articole au fost de fapt prezentarea unor artiști, clipuri video.  No comment

 

Io: Perseverența este o calitate crucială in blogging? Intreb ca sa ma aflu in treaba , iar!

Alex: Depinde la ce te referi când spui blogging. Eu nu fac blogging pentru renume sau pentru a deveni cunoscut, pentru mine este un business. Dar da, nu poți face nimic în viață dacă nu ești perseverent + ambițios + CORECT. Sunt convins ca tu ştii cel mai bine cum e treaba cu perseverența, ambiția, alea-alea. Dacă nu tu, atunci cine?

 

Io: Bani din blog. Vin ușor? Pentru cât şi când ai scris primul advertorial? Dar ultimul? Prețul, cât costă, asta am vrut să întreb!

Alex: Banii din blog vin atunci când îi pui în plan secund. Deși am 13 bloguri, niciodată nu am pornit de la ideea că trebuie să fac bani, mulți bani. Am pornit de la ideea că un business trebuie să fie de calitate, nu să producă bani. Blogurile trebuie aduse la un nivel de calitate destul de ridicat pentru a produce bani. Contează foarte mult vechimea, statisticile DA, PA, Trust Flow, influența în social media și evident, comunitatea creată în jurul lor.
Nu mai știu când am scris primul advertorial, prin 2012 parcă. Ultimul l-am scris vineri. Ale mele-s pa, ba, nu da! Deci adio speranțe pentru mine… tocmai cand începuse să răsară o rază pe strada mea vine el, Alex să mi-o strivească! Doamneeee, cred că-l urăsc pe omul ăsta!

 

Io: PFA-ul este necesar? Benefic? E mai bine cu sau fără? Nu cumva am mai intrebat asta?

Alex: PFA este o opțiune doar. La fel de bine poți face și SRL sau SRL-D sau firmă în Irlanda, Hong Kong, Singapore. Atunci când ai firmă prinzi contracte mai interesante pentru că firmele care se ocupă cu SEO au nevoie la rândul lor de facturi.
Cine-o fi SEO ăsta? După ce termin cu el il întreb pe nea Google!

 

Io: Ai urmăritori, cu siguranță. Tu pe cine citești și de ce? Zi ca pe mine, te rooooog… .

Alex: Din păcate nu prea citesc. Timpul nu-mi permite. Cam o dată pe lună fac un tur blogosferic să văd ce s-a mai întâmplat, cine și-a mai făcut blog și de ce. În plus, am foarte mulți prieteni bloggeri și nu ar fi ok să zic că-i urmăresc doar pe 3 dintre ei. S-ar simți aiurea restul.  Chhhh, ce urât din partea lui, tocmai pe mine să nu mă citească! Bad Alex!

 

Io: Ce ti-ai dori să se schimbe in blogosfera româneasca?

Alex: Zeii să coboare din Olimp cu picioarele pe pământ, iar muritorii de rând să priceapă că dacă vor să crească un blog trebuie să răspundă la fiecare comentariu pe care-l primesc. La fiecare comentariu pe care-l primesc. A, și să nu uit, bloggerii mici trebuie să răspundă la fiecare comentariu pe care-l primesc. Sper că s-a priceput cât de importantă este crearea de relații inter blogosferice. Dacă pana acum mă rodea invidia, acu’ o să mă mănânce de tot. Prea le ştie pe toate!

 

Io: Cum te privesc apropiații? Te citesc? Admirație, susținere, indiferență? Sunt si ei la fel de mov la fata ca mine acum?

Alex: Apropiații cu care mă întâlnesc cataloghează ceea ce fac eu drept o prostie… „Tu? Tot cu prostiile alea?”. Oamenii nu pot să înțeleagă faptul că unii pot face 1000 de euro pe lună stând acasă, în fața unui monitor. 1000? Na, că tot am aflat ceva concret!

 

Io: O carte? Un film? O plimbare? Cum se relaxează Alex? Am vrut de fapt sa intreb ”Do you have a life behind so many blogs?”

Alex: Nu mă prea relaxez. Cărți am 5 în mașină dar nu am timp, ultimul film văzut cred că a fost în urmă cu vreo 3 ani iar de plimbat, mai ies la alergat pe la orele 17 aproape zilnic. Între 5 și 10 km. Ha? Oaileeeeiii… .

 

Io: De ce ai acceptat interviul? Este primul?

Alex: Nu știu de ce l-am acceptat, probabil nu aveam altceva mai bun de făcut :)) Și mi-ar fi părut rău să îl refuz, nu vreau să se supere nimeni pe mine.

 

Acesta a fost interviul.

Am comentat pentru că nu mă pot abține. Am omis două intrebari şi răspunsurile primite pentru că…. primiseră deja răspuns. O concluzie, dincolo de comentariile pe care le-am facut? 13 bloguri inseamnă muncă. Multă muncă. Perseverenţă. La fel de multă. Dacă le ai pe astea două şi mai adaugi ca ingrediente  modestia şi realismul de care dă dovadă Alex Ciocan, da, poți scrie 50 de articole pe zi, oricât de şocant ar suna. Să fii blogger nu e uşor şi nu poate fi oricine. Da, bani se fac din asta, dar esti dispus să ai rabdarea acestui blogger? BRAVO Alex!  Şi MULTUMESC!