‘Neața. Adică… sper să fie bună. Azi joacă România cu Franța, aşa am auzit. Joacă sau se joacă, nu ştiu exact. Am decis să țin cu ai mei că aşa face un bun patriot dar nu promit că mă şi uit la meci. Nu de alta, dar la fotbal mă pricep la fel de bine ca la gătit, aşa ca o să  scutesc ai mei ochişori de radiațiile nocive emanate de televizor şi-o să folosesc orele alea două la altceva. Cum ar fi? Păi … aş putea să mă apuc de croşetat, de numărat furnici sau pot să mă culc şi să visez că am bătut Franța. Ce? N-am voie? E timpul meu şi-l folosesc cum vreau, aşa că… . Cum? Ce fel de susținator al echipei sunt dacă nu mă uit la meci? Păi sunt de-ăla care nu se uită, care comentează fară să vadă. Dar susțin echipa, jur! Uite, acum ascult imnul ăla cu Loredana, Balint şi bucătarul ăla. Aproape c-am adormit, noroc că aveam țigara in mână şi m-a fript la deşte, altfel sforăiam la jumatatea melodiei. Dacă joacă echipa noastră în ritmul antrenant în care cânta cântă ăstia, o să ne sune apa-n cap diseară.  Hai România! Cum unde? Hai la o bere, un mic, ceva, că vine week-end-ul, dă-l naibii de fotbal că ne agităm degeaba.