Doamne, cu ce-am greșit?

-Bărbierit, voal, gătit, turtă, horă… .

 – Nu soro, mai întâi turta şi-apoi hora!

 – Da’ de unde, prima și prima dată se face bărbieritul și apoi… .

   Ce coșmar! Am trecut prin pețit, logodnă și plocon şi-am ajuns la ziua nunții. Azi, când ar trebui să fie cea mai frumoasă zi din viața noastră, trebuie să indur cu stoicism dis-de-dimineată discuțiile interminabile despre ce si cum se face mai întâi. Pozele sau cununia religioasă? Luatul nașilor sau … . Daaaa, știu, tradițiile trebuie respectate. Dar cine și de ce le-a îngrămădit pe toate in aceeași zi? Cred ca până o să înceapă petrecerea propriu-zisă n-o să mai am nici un nerv întreg.

     Mama țipă la tata că n-au venit mătușile s-o ajute la mâncare. Tata țipă la vecinu’ să sune la muzicanți să vină dracu’ odată. Vară-mea încearcă s-o convingă pe coafează că o sa avem sarmale la masă și nu mai trebuie să-mi faca și ea în cap altele. Bunica îmi aduce jarteaua ei de mireasă și ma imploră s-o port. Cineva strigă de pe hol că am nevoie de ceva albastru . Pantofii mta strang de înnebunesc. A început  să plouă și să bată un vânt urât și toata lumea m-a lăsat baltă și alergă la cort. Mă uit pe geam și văd cum îi pun proptele, trag sfori sit bat țăruși suplimentari.  Doamne, cu ce-am greșit? Apare mirele, ciufulit și bărbierit pe alocuri. E de la topor, bine măcar cwa nu i-au crestat fața in timpul respectării tradiției. Se afundă cu pantofii de ginerică în noroiul proaspăt să sprijine un viitor nuntaş deja beat. Trage o injuratura scurtă și trage de petrecăreț spre poartă. Tata vede scena, uită de cort și pune umărul la căratul betivutlui. În urma lor, acordeonistul, apărut intre timp, cântă, intre două rafale de ploaie ” Azi ți se mărită fata/Plou-afară cu galeata/ Nunta-i gata”.

  Mama se apucă sa bocească. Nu-i văd lacrimile, dar o aud tânguindu-se. Cineva le atrage atenția ca dinspre bucataria de vară vine miros de afumatură. Uita cu toții de cort și aleagă buluc spre locul unde mancarea se arde. Vântul, văzând cortul lăsat de izbeliste , capata forțe noi și suflă şi mai zdravăn. Pânza firava se pleoşteşte, subit părăsită de proptele, și se lasa dusă de vânt peste gardul vecinului. Rămân, sub cerul întunecat și plangacios, mesele. Ploaia umple paharele destinate vinului, vântul, după victoria asupra cortului trece la răvăşirea aranjamentelor florale. Un telefon sună. Raspunde grăbit un văr. Urlă apoi spre mulțimea de la bucatarie:

-Nu mai pornește mașina lu’ Nicu! Cu ce ne ducem dupa naşi? Pe ploaia asta nu putem să mergem pe jos, sunt trei kilometri! 

    Simt cum imi vâjâie capul. Am vrut o nuntă ca-n filme.  Ai mei au insistat s-o facem in curtea unde am crescut, s-o organizam asa cum ne dorim si dupa propriile reguli, cu mâncare Bună și băutură curată. Ai lui au acceptat, bucuroși că nu va fi cheltuială multă. Și iată ce-a iesrit! Să fie doar începutul? Doamne, cu ce-am greșit?

      E opt seara, vântul s-a mai domolit dar ploaia continuă să cadă în rafale. Muzicanții cântă într-un șopron, invitații, fiecare cu câte o farfurie sau un pahar în mână, se ingesuie în cele trei încăperi ale casei . Nașul înjură pe sub mustăți, naşa își așează fusta lila udă, mama mormăie la intervale regulate ” acuş se oprește ploaia”. Mirele și cavalerul de onoare își inneaca amarul în țuica buna, de casa. Eu stau într-un colț, nu pot face niciun pas din cauză că rochia de mireasă e prea voluminoasă ca să mă pot strecura afarta, la veceu, să-mi fac nevoile. Nicu, cel cu masina stricata, fost pretendent la mâna mea, beat, îmi face cu ochiul și rânjește ironic. Doamne, cu ce-am greșit?  

Știu, am greșit din start. Puteam, fără prea mult efort, să închiriem un salon de nunta sti situația ar fi fost cu totul alta. Am fi avut asigurat transportul până la locație și acum n-ar mai fi rânjit Nicu. Am fi avut o bucătărie complet dotată și la dispozitia noastră și un ring de dans mai mult decat generos. Am fi putut amenaja sala așa cum ne-am fi dorit, invitații ar fi putut beneficia de cazare și n-am fi sărit de cununia religioasă pe motiv că părintele a fost la alta nuntă și nu poate pleca c-a rămas împotmolit în barul din satul vecin. Puteam face cununia civilă, chiar și cea religioasă, acolo, la locație.  Iar eu as fi avut o toaletă specială, numai pentru mine, în loc să bat sârba pe loc că nu ma pot strecura printre invitati să mă… .

 

Am vrut o nuntă ca-n filme dar n-a fost. N-a fost, știu sigur, pentru că la un moment dat am strigat disperata:

-Stop! Nu e bine deloc! Reluăm de la cadrul 1! Pauză zece zile și o luam de la capăt!

Degeaba, nu m-a auzit nimeni. Era zece noaptea și nici țipenie de invitat. Mirele dormea bustean pe canapeaua din sufragerie. În curte, la lumina  unui bec uitat aprins puteai vedea ploaia și mesele pustii. Muzictantii încă mai cantau zgribuliti sub sopron. Probabil tata a uitat să le spună că nunta s-a terminat.

 

Acest articol a fost scris pentru proba cu numarul 13 din cadrul competitiei Spring Superblog 2016

 

 

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments