Comunitate. Reala sau virtuala?

Nu m-am nascut cu internetul in nas. L-am descoperit in timp. Mi-am facut conturi pe diverse platforme si… socializez. In autobuz, pe strada , la munca , am chat-ul deschis si vorbesc cu prietenii  . Am o lista lunga de prieteni.Nu ma intrebati cum mi i-am facut? Sunt o persoana dragalasa, vorbareata , glumeata si… frumoasa. Din toate punctele de vedere. Am cate un emoticon la indemana pentru fiecare stare pe care vreau s-o transmit interlocutorului , aprob ce mi se pare de bun-simt cu un like , comentez la postari, poze si stari ale prietenilor, le laud vestimentatia si talentul la gatit, raspund repede la mesaje. Nu-i asa ca ma doriti si voi in lista voastra de prieteni? Ma puteti adauga! Ma numesc Fluturash. Si, asemeni lui, iubesc florile, si soarele, si nisipul, si cerul si stelele. Iubesc tot ce iubesti si tu, viitorul meu prieten virtual. Imi place ce-ti place si tie, merg in aceleasi locuri in care mergi si tu. Gandesc ca si tine, cu aceleasi cuvinte puse in aceleasi propozitii. N-o sa ma vezi suparata vreodata, pentru ca supararile sunt ceva personal. Iti voi semnala supararile mele printr-un smiley plangacios si atat. Oricum nu m-ai putea consola, ti-ar fi imposibil sa-mi pui o mana pe umar, sa-mi stergi o lacrima sau sa ma zgaltai sa-mi revin, lucrurile astea se fac numai in realitate.  Prieteni reali am putini. Din ce in ce mai putini. Pentru ca, la un moment dat, se transforma din prieteni in cunostinte. Ne intalnim rar , ne salutam si… cam atat. Pentru ca stie , fiecare din noi, ce-a mai facut celalalt. Au si ei cont pe retele de socializare .Stiu cand si-a luat X masina noua si cat a dat pe ea. Stiu cand Y a plecat in vacanta si unde a fost. Stiu si cand Z s-a despartit de nevasta (mi-am dat seama cand a inceput sa posteze manele si  poze cu un morman de alte poze rupte, cu ei doi.Ah, si stiu si cand A si-a pus silicoane, dar asta ramane un secret, nu stim decat eu si voi, ok? Despre familie, ce sa zic? Am. Sunt acolo. Ne intalnim.Vorbim. Bine, recunosc! Ne intalnim rar.Vorbim rar. Eu nu am timp, ei au treaba. Daca mama ar avea cont de fb, as vorbi mai des cu ea.Dar n-are. Nici tata. Nici fratele meu, ca n-are timp. Trebuie sa aiba grija de animale, sa cultive pamantul, sa-si faca provizii de iarna. Ce ma intrebi? Cum socializeaza ei? De unde sa stiu eu? Se duc la magazinul din sat si stau de vorba. Vecinii se viziteaza intre ei si vorbesc. Cand vreunul are vreo suparare pe altul si-o striga in gura mare, se cearta si-apoi se impaca. Cand vreunul are nevoie de ajutor, se ajuta intre ei, acolo… .  Si cand vor sa ia o pauza de… prieteni de-astia? Pai n-au pauze, ca noi astia care socializam pe internet. Tu cand vrei sa iei o pauza de socializare iti inchizi internetul. Ei nu, la ei realitatea e ca o linie continua, comunitatea lor n-are nici on-off , nici pause nici stand by . Ce inseamna comunitate ? Oameni care nu-si inchid sentimentele in spatele bateriei telefonului, nici lacrimile in spatele touchscreen-ului. Ei stiu ca plansul nu te injoseste, ca supararile trec ma usor daca le impartasesti cuiva, ca necazurile au rezolvare daca indraznesti sa ceri ajutor, ca bucuriile sunt mai mari daca sunt impartite cu alti oameni. Oameni care stiu sa primeasca ajutor dar stiu sa si acorde ajutor. Oameni care , prin atitudine si fapta , isi consolideaza profilul. Profilul de om. Cu bune, dar si cu defecte. Perfectiunea- mastile genul Fluturash, nu-si au rostul intr-o asemenea comunitate.

Chiar, ai avea curaj sa-ti faci cont pe o asemenea platforma? Ai fi dispus sa treci granita dintre virtual si real ca sa ajuti un prieten(real sau virtual) ? Acest articol a fost scris pentru proba cu numarul 18 din competitia Superblog