Stimati cititori si prieteni Azi am de gand sa ma scuz! Scuze de-alea cu ochii in pamant si vocea soptita, aproape de neauzit. Ma incearca o mustrare de constiinta. De ceva timp, nici nu mai stiu, sa fi trecut trei saptamani, am intrat in hora Superblog  . A, nu, stati asa, nu ma intelegeti gresit! Nu va cer scuze ca dansez printre advertoriale, m-ati inteles gresit! Imi place competitia, ma distrez de minune , ma stresez de minune! Mi-am facut o gramada de noi prieteni din randul concurentilor, am citit o gramada de articole geniale si , zic eu, aceasta experienta imi va fi folositoare pe viitor. Dar, dragilor, exista si inconveniente! Cu ocazia acestei participari, am aflat ce inseamna deadline-ul. Si ce inseamna ca un juriu sa-ti evalueze cu o nota  articolul la care ai muncit o ora, o zi sau mai mult. Caci nu-i, credeti-ma, usor sa scrii despre un produs pe care l-ai vazut intr-o vitrina, un gadget la care doar visezi sau despre o vacanta imaginara! Trebuie sa te documentezi, sa citesti review-uri, sa-ti storci creerii si, intr-un final, sa potrivesti in context, cuvintele cheie si link-urile aferente. Pentru ca ai de respectat niste cerinte. Vedeti cat de multa munca e? Si cat de obositor si stresant e? De-asta vreau sa-mi cer scuze! Pentru ca, in perioada asta, am devenit o scorpie! Am nervi ca n-am idei, nervi ca nu-mi iese numarul de cuvinte, nervi  ca, dupa ce am publicat mi-au scapat niste greseli si nu mai am voie sa modific, nervi ca am citit ce-a scris un altul articolul lui mi se pare mai bun, mai bine gandit si mai tehnic, un altul a avut o idee care mie nu mi-ar fi venit nici daca faceam trei facultati si cinci mastere, nervi ca dupa ce citesc a inspea oara ce-am scris ma declar idioata, tampita si fara pic de talent, si , intr-un final , nervi ca intarzie nota! Si, intre toti acesti nervi, vine cafeaua ( sunt, am devenit sau asa m-am nascut, habar n-am, o mare bautoare de cafea ) Cafea black-no sugar . Milk coffee. Cappuccino. Whatever. Inainte de a deschide calculatorul. Dupa ce m-am apucat de scris. La serviciu.In pauza.In timpul programului. Dupa. Seara. Nu vreti sa stiti cum arata aragazul meu de cand mi s-a stricat masinaria de facut cafea de acasa. Stricat e frumos spus. De fapt a murit de inima rea, de stres, de prea multa munca, de la programul de 24 de ore fara o zi de concediu, fara un week-end cu cana goala.Si drept multumire din partea mea, a fost inlocuit cu un ibric! Care ibric , n-are nici un stres. Lasa cafeaua sa dea-n foc cat eu imi termin de tastat ideea, nu suiera, nu fluiera , nu bipaie, nimic! Si, daca ibricul nu se streseaza, toata povara, si majoritatea cafelei , revin aragazului. Iar eu beau ceva intre cafea, zat de cafea si mamaliga maro. Dar, cand ajung la munca, alta viata!  Un  expresor de cafea  ma saluta respectuos cand ii ating brutal butoanele cu nerabdare de cunoscator. Si-mi preda licoarea ceruta aburinda, cu aroma inconfundabila, indemnandu-ma parca la calm si pace sufleteasca. Care calm , fratilor?? Pai azi primesc nota la proba…nu spun care, sunt un munte de stres, mi-am propus sa ajung pe primele locuri din clasament si nu mai stiu ce sa fac si cum sa scriu sa multumesc juriul!!! Ce va pasa voua, cititi, va strambati si treceti la urmatorul blog! Cum ramane cu mine, cu munca mea, cu sperantele mele???

-Ioana, nu vrei o cafea

-Oh, ba da, multumesc!

-Esti suparata sau iti da batai de cap contractul asta?

-Aa, contractul… .Da sefu’ il revolv imediat, e ca si semnat!

Ufff, bine ca m-a lasat in pace! Ce bagacios, ii pasa numai de contractele lui , el nu stie ca mai am si alte preocupari! Ce-i pasa lui daca ies eu prima sau ultima la Superblog, nu-l intereseaza decat sa muncesc , sa muncesc si iar sa muncesc! Bine macar ca s-a gandit sa-mi aduca o cafea! Hmm, e asa de buna. Trebuie neaparat sa scap de ibricul ala de cosmar, nici nu mai pot sa scriu ca lumea de cand mi-a decedat masinaria aia de facut cafea. Am vazut pe undeva , intr-o reclama, nici nu mai stiu unde, un expresor philips profesional , o sa fac tot posibilul sa mi-l cumpar, asa nu se mai poate, in curand o sa se duca si aragazul unde s-a dus masinaria! Ah, mi-am amintit unde l-am vazut, pe internet, la magazinul MarketOnline.ro , am mai cumparat de la ei un televizor si-am fost tare multumita de alegere. Da, neaparat o sa-mi iau cel mai cel expresor! Si, promit, o sa scriu cele mai cele articole, cu care sa ma urc pe cel mai cel loc in clasament. Din momentul in care o sa am cea mai buna cafea in mana, n-o sa mai am nici un motiv sa-mi scuz scrierile. Deci , oamneni buni, dragi cititori si pretini, ma scuzati, ma iertati , sunt spasita dar sper ca ati inteles ca nu-i vina mea ca sunt stresata si nervoasa si stresata si nu mai scriu cu patos, ca altadata. E de la cafea!  O sa vedeti, ce-mi cumpar masinarie noua de facut cafea nu va mai stresez, n-o sa mai fiu irascibila, o sa iau cele mai mari note la SB, o sa… o sa… o sa .. ce vroiam sa spun? Pff … cred ca-mi mai trebuie o cafea!

espressor-298x300

Acest articol a fost scris pentru proba cu numarul 17 din competitia Superblog