Au trecut deja trei zile din noul an . L-am incheiat pe cel vechi cu un soi de bucurie in suflet,ceva de genul: Ce bine ca s-a terminat! Dar astazi ,cand e la trei zile distanta, am incercat sa-l revad. N-a fost perfect ,nici irepetabil. Si totusi… deja mi-e dor de el .A trecut lasand in urma amintiri frumoase, trairi ascunse de ochi curiosi , sperante si revederi ca-n povesti . Dupa multi,multi ani de singuratate ,mi-am regasit o parte din mine .Parte pe care am abandonat-o cu buna stiinta (asa mi s-a parut bine si corect la acea vreme). Nu,nu va ganditi la vreo legatura primejdioasa sau vre-un amantalac! E vorba de o familie. O familie numeroasa si calda ,care m-a reprimit cu caldura, ca si cand n-as fi lipsit decat o zi din mijlocul ei .Fara prea multe intrebari, fara reprosuri, fara retineri. Dupa ani,multi, in care notiunea de familie s-a rezumat la a raspunde  monosilabic si la schimbarea brusca a subiectului ( la intrebari de genul : mai ai frati ) , dintr-o data , pe nepusa masa, am hotarat sa-i caut. Si i-am gasit. La fel de frumosi ca-n amintirile mele. La fel de puri si plini de dragoste.Fericiti ca i-am cautat. Toti ,fara exceptie. Si, dintr-o data, indepartarea n-a mai avut sens. Toti anii petrecuti departe de ei s-au sters in cateva clipe. 2012 mi-a fost ,deci ,un an bun pentru suflet. Nu stiu cum va fi cel in care tocmai am intrat, dar in mod sigur, nu voi irosi ceea ce am recuperat anul trecut :familia .

Tags: