M-am pregătit, mi-am asteptat sfârsitul precum porcul ziua Ignatului … si nimic! N-am murit înca. N-am simtit niciun cutremur și nici vreo alta calamitate nu s-a produs în jurul meu. Știu sigur, pentru că m-am uitat pe geam și blocul de vis-a-vis era în picioare. O vecină  îmi spusese că doar oamenii răi vor ”pleca” iar cei buni vor supraviețui pe 21. Înseamnă că eu fac parte din a doua categorie. Mă mir, eram sigură că, la cât de afurisită sunt voi fi cap de serie la prima . De-aia îmi și pregatisem psihicul.

Înseamnă  că Pantelimonul e plin de oameni buni la suflet și faptă, din moment ce toate blocurile sunt la locul lor, mașinile sunt în parcare, doi vecini se ceartă de mama focului pe palier din cauză de întreținere mare. Sunt și oameni  pe stradă, la fel de grăbiți și înfofoliți ca și ieri. Zapada e la locul ei. Autobuzul 101 circula pe o linie a dracului de nesimțită, vine o mașina la 40 de minute; probabil că le-am judecat greșit pe bietele autobuze, sunt și ele bune. Internetul imi merge, la telefon am semnal… . Buna e și pisica care mi se încolacește în brațe, deși mi se pare un pic suspect că e așa iubareață cu noaptea-n cap. Probabil ca e și ea mulțumită că a ocolit-o sfârșitul.

M-am grăbit, oare, cu trasul concluziilor? Poate vine mai tarziu !?!  Dacă vine când sunt la serviciu? Acolo e plin de oameni răi, care vor să muncești non-stop, fără pauză, fără greșeală. Nu mi-au dat nici o primă anul ăsta, de ce să mă găsească sfârșitul printre ei? Eu, bună cum sunt, nu merit să mor din cauza că m-a prins cutremurul sau ce-o fi într-o cladire plină de invidioși, nervoși și diabolici .

Ce mă fac? Mai bine stau acasă și-l aștept. Da, asa o sa fac! Mă închid în casa  și pun un afiș pe ușă: ”Nu deranja decât dacă ești Sfărșitul! ”

67296_512161392147733_1157667442_n